Apocalipsa. Planul de salvare a lumii in 7 etape - Carti.Crestinortodox.ro

Apocalipsa. Planul de salvare a lumii in 7 etape

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
13,00Lei
In stoc

In ortodoxie, Biblia este vie, cuvântul este duh viu, cuvântul evanghelic sau propovăduitor înseamnă, în primul rând, trăire, viaţă spirituală, prezenţa lui Hristos şi împărtăşirea cu Hristos iar cuvântul rugăciunii înseamnă dialog cu Dumnezeu.

Descriere

Apocalipsa. Planul de salvare a lumii in 7 etape

In ortodoxie, Biblia este vie, cuvântul este duh viu, cuvântul evanghelic sau propovăduitor înseamnă, în primul rând, trăire, viaţă spirituală, prezenţa lui Hristos şi împărtăşirea cu Hristos iar cuvântul rugăciunii înseamnă dialog cu Dumnezeu. Cuvântul înseamnă, deci, teologie, adică cunoaşterea singurului Dumnezeu adevărat. Astfel, adevărul teologic este şi el viu, nu este un rezultat al logicii şi al ştiinţelor exacte (logica este sfârşitul înţelepciunii), ci este rezultatul cunoaşterii prin trăire interioară, contemplativă, prin revelaţii (descoperiri) inspirate de Duhul Sfânt.

Abia apoi, în al doilea rând, în viaţa obişnuită, trupească, cuvântul are nevoie de interpretare (hermeneutică), deoarece el a devenit doar un simbol, o literă moartă (prima moarte a cuvântului). Simbolurile (parabolele, metaforele etc.) menţin viaţa spirituală în mod artificial, căci ele înlocuiesc revelaţiile directe, care apar doar pentru o inimă curată. Simbolurile, pe jumătate arată şi pe jumătate ascund, deoarece omul le priveşte printr-o fereastră (inimă) murdară. Când inima este curată, cuvântul devine duh viu, simbolul devine imagine revelată, vis, proorocie, toate acestea inspirate de Duhul Sfânt. „Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). Chiar şi Apostolii nu au înţeles multe decât după Pogorârea Duhului Sfânt. De aceea, Biblia este pentru unii plină de mituri (protestanţi), pentru alţii plină de învăţăminte (catolici), iar pentru alţii plină de revelaţii şi adevăruri mântuitoare (ortodocşi).

Specificaţii

  • Editor: Agaton
  • ISBN: 9789731981277
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2011
  • Numar pagini: 196
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor
  • Iulia Zavatie 27-05-2015
    5 din 5 stele
    Planul lui Dumnezeu nu poate fi răsturnat

    Apocalipsa
    planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii în 7 etape

    Planul lui Dumnezeu nu poate fi răsturnat

    Omul, în isteţimea minţii lui, având ştiinţa ca dar de la Dumnezeu, fiind creat după chipul, şi îl vrea şi după asemănarea Sa, pentru care trebuie să se silească, îl imită pe Dumnezeu în creaţie. Angajat în proiecte măreţe, în diferite domenii, omul devine trufaş şi încrezut în sine, iar realizărilor lui Dumnezeu le răspunde la nivelul lui naiv şi copilăresc. Acestuia, Dumnezeu îi zice: „Ia aminte, omule, proiectele tale multe şi semeţe nu se pot compara cu proiectul Meu din Cartea Apocalipsa, care cuprinde trecutul, prezentul şi viitorul întregii omeniri! Eu, Cel Care sunt Creatorul tău şi al lumii, voi duce la îndeplinire cu bine acest proiect. Eu, Care ştiu «inimile şi rărunchii neamului omenesc» (Ier. 17, 10), te voi călăuzi la limanul mântuirii, cu toată încăpăţânarea ta, omule!".

    Iată că Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul este cartea proiectului lui Dumnezeu, cu lumea creată de El, pe care voieşte să o ducă la mântuire sigură. In toată vremea, de la întemeierea şi afirmarea sa în lume, Biserica reflectă asupra acestei opere şi descoperă că cele scrise în Sfânta Carte sunt fapte care s-au petrecut în realitate, pentru viaţa Bisericii şi a lumii. Dar omul necredincios, în isteţimea şi înclinaţia lui spre rău, poate să zică: „da, Dumnezeu, în programul Lui, aşa a zis, dar eu, omul, pot să le răstorn", ca, de pildă, Iulian Apostatul (361-363), care, dorind să contrazică profeţia Mântuitorului, a zis că va da voie evreilor să-şi reconstruiască regatul, „ ...şi veţi vedea, spunea el, că profeţia dulgherului vostru a căzut". Care au fost consecinţele se ştie. „Nu zălogiţi planurile Domnului Dumnezeului nostru, căci Dumnezeu nu poate fi ameninţat ca un om şi nici ca un pământean nu poate fi supus judecaţii noastre" Iud.8,16.

    Unele întâmplări mai dinainte ştiute de Dumnezeu şi scrise în cartea Apocalipsa s-au petrecut, altele sunt în plină desfăşurare, în vreme ce există unele care se vor petrece în viitor, dar toate cu împlinire aproape matematică. Ca vieţuitor al acestui pământ am trăit pe viu multe dintre întâmplările despre care Apocalipsa deja ne avertizase, le-am văzut, pe unele, desfăşurându-se sub ochii mei şi le-am simţit efectul, am observat perfecta împlinire a celor spuse de Dumnezeu. De aceea, Apocalipsa este cartea unui paradox: pe de o parte, rămâne total nelămurită celor indiferenţi, pe de alta, se dezvăluie cu claritate celor temători de Dumnezeu.

    InApoc. 1,1-8, Dumnezeu ne informează despre acest plan al Lui, ni-l face cunoscut prin unul dintre ucenicii Lui iubiţi. Sfântul Ioan Evanghelistul, căruia îi porunceşte să-l scrie.
    Cu toată sinceritatea mărturisesc că nu mi-am propus să mă autodesemnez ca tălmăcitor sau exeget al cărţii Apocalipsa. întotdeauna am cugetat că omul trebuie să se smerească pe sine înaintea lui Dumnezeu şi să nu umble, în îngâmfarea sa, după lucruri prea mari. Am meditat şi m-am rugat lui Dumnezeu să pot înţelege evenimentele enigmatice descrise în cartea Apocalipsa, dar şi să mă edific privitor la perioada pe care am trăit-o sub stăpânirea ateist-comunistă. Trăirea acestei perioade triste pentru omenire, m-a determinat să încerc a înţelege, măcar în parte, întâmplări actuale şi, astfel, mergând pe firul lor în trecut, am extins mai mult studiul, căpătând, prin harul dumnezeiesc, lumină şi încurajare. Am fost din ce în ce mai încredinţat că Duhul lui Dumnezeu mă inspiră, mă fereşte de greşeală şi mi-a deschis, cu toată largheţea-I, întoarcerea la Tezaurul Bisericii. Fie Domnul lăudat!

    Apocalipsa cuprinde „cele ce trebuie să se petreacă în curând"

    Descoperirea planului lui Dumnezeu cu Biserica Sa (care deja se începuse de la pogorârea Duhului Sfânt), Dumnezeu i-a dat-o lui Iisus Hristos, Fiul Omului, iar Acesta trimite pe îngerul Său să o destăinuiască robului Său, Ioan. Astfel, în insula Patmos, Sfântul Ioan are cerească arătare. El vede pe Fiul Omului între şapte sfeşnice (7 Biserici), având în mâna dreaptă şapte stele (îngerii celor 7 Biserici). Lui Ioan i se dictează 7 scrisori pe care să le trimită celor şapte Biserici. Titlul primei însemnări a scrisorilor: „Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan, care a mărturisit Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, câte a văzut. Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape" (Apoc. 1, 1-3).

    Fericeşte pe cei care citesc şi ascultă cuvintele proorociei. Deci cartea şi tot cuprinsul cărţii este o proorocie ce cuprinde începutul împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi desfăşurarea ei în timp, până la sfârşitul veacurilor. Totodată îndeamnă să păstreze cele scrise în această carte profetică, „ Căci vremea este aproape".

    Acest „aproape" subliniază iminenţa venirii împărăţiei lui Dumnezeu şi nicidecum nu suportă stabilirea unor date calendaristice. Vremea biblică este atemporală. începutul împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, Biserica Sa, o anunţă în Noul Testament Domnul Iisus, Autorul principal, când îşi începe misiunea, citind din proorocul Isaia în sinagogă: „Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate. Să dau de ştire un an de milostivire a lui Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru" (Luca 4, 18-19). Deci „anul Domnului" sau „ziua cea mare" a erei creştine a început din momentul iniţial al misiunii Sale, începe odată cu j misiunea Domnului Iisus Hristos.

    Când trimite pe ucenicii Săi în misiune de probă, le spune j să vestească împărăţia lui Dumnezeu: „Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor " (MateiX 10, 7). Iar la Sfântul Evanghelist Luca spune că: „Legea şil proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea" (Luca 16, 16).

    Deci, când Sfântul Ioan Evanghelistul scrie această carte, acţiunea împărăţiei lui Dumnezeu începuse deja de la pogorârea Sfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli, ziua de naştere Bisericii creştine. Iar Sfântul Ioan Evanghelistul vesteşte ca împărăţia lui Dumnezeu vine cu putere, deoarece el era cel care s-a bucurat de rămânerea în viaţă pentru a vedea împărăţia lui| Dumnezeu (Ioan 21, 23). Astfel se explică cuvintele: „Căci vremea este aproape" (Apoc. 1, 3), referindu-se la venirea împărăţiei lui Dumnezeu, în care aceste şapte Biserici se găsesc.

    Privelişte cerească
    îţi voi arăta cele ce trebuie să fie

    Sfântul Ioan se adresează „ Celor şapte Biserici care sunt în Asia", vestind numele fiecăreia şi aducându-le urare astfel: „ Har vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului lui Dumnezeu... " (Apoc. 1,4).

    Urarea continuă a fi rostită în numele lui Iisus Hristos: „ Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi şi Domnul împăraţilor pământului. Lui, Care ne
    iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin Sângele Său. Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său, Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!" (Apoc. 1, 5-6).

    „ Iată, El vine cu norii" (Apoc. 1, 7). Vine cu norii. După învierea şi înălţarea la ceruri stă de-a dreapta Tatălui. Domnul Iisus este în Biserică permanent, după a Sa făgăduinţă („...iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. " - Matei 28, 20), însă în chip nevăzut. Prezenţa lui Hristos se face în Biserica Lui prin Duhul Sfânt, ce „vine cu norii". „ De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului" (Matei 26, 64). Hristos - „Soarele" (Luca 1, 78), „Lumina lumii", dă lumină şi căldură, iar norii pregătesc un climat potrivit, împreună cu ploaia şi rouă aducătoare de roade. Iată, vine pe norii cerului. Hristos Domnul vine prin Duhul Său cel Sfânt care lucrează permanent mântuirea noastră în Biserică.

    „ Iată, El vine cu norii şi orice ochi II va vedea... " (Apoc. 1, 7). Da, îl va vedea cu ochii sufleteşti, cu ochii credinţei, prin harul lui Dumnezeu (norii harului lui Dumnezeu) sau ochii luminaţi de harul lui Dumnezeu. Il vor vedea toate seminţiile pământului, îl vor vedea „şi cei ce L-au împuns", cei care L-au omorât prin crucificare şi nu doar numai aceia, ci şi cei care peste veacuri se vor lepăda de El prin apostazie sau îl răstignesc prin faptele lor rele. Iar aceşti păcătoşi, dacă se vor pocăi sau se vor jeli mai devreme sau mai târziu, prin convertire la creştinism, se vor mântui. Aşa, Amin. Aşa va fi.

    Cel care anunţă prin descoperire acest proiect dumnezeiesc, face afirmaţia că este o lucrare a Acelui ce este „Alfa şi Omega... Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul". în continuare, Ioan ştie că se adresează acum Apostolilor şi credincioşilor creştini ca „...fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţă şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus". (Apoc. 1, 8-9)

Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor