Este tot mai greu să mărturisești credința, să păstrezi firescul printr-o discernere de factură duhovnicească, într-o atmosferă tot mai rarefiată din
punct de vedere spiritual, în faţa unui atac fără precedent al secularismului totalitarist extrem, atac malefic orchestrat împotriva vieţii duhovnicești și a vocaţiei dumnezeiești a omului. Nici măcar pentru slujitorii altarului nu mai apare dimensiunea pastorală și slujitoare, simplă și firească, precum era în timpurile de odinioară, atât în spațiul nostru românesc, cât și în cel occidental.

Este greu să vorbești despre cunoașterea lui Dumnezeu, pentru că raționalismul post-modernității, dublat de o filosofie a libertăților de toate nuanțele, transformă discursul religios într-o analitică prezentare de argumente, acceptate mai mult sau mai puțin de auditoriu. Dacă în teologia de catedră, printr-o sistematizare scolastică vorbim de cunoașterea naturală sau supranaturală a lui Dumnezeu, apofatică sau catafatică, în viața liturgică și duhovnicească vorbim de cunoașterea lui Dumnezeu numai prin experiența duhovnicească și mistică a celor care l-au trăit pe Dumnezeu. De aceea, în perioada primului mileniu, și nu numai, Sinaxarul și Patericul erau filele de viață indispensabile celor care doreau să îl cunoască și să seunească cu Dumnezeu, urmând modelul sfinților.

Astăzi pare tot mai greu să vorbim despre cum îl putem trăi pe Dumnezeu în lumea policromatică religioasă sau atee. Cu toate acestea, avem în Occident multe chipuri luminoase și înduhovnicite care au făcut din trăirea în Hristos un fi resc al mărturisirii credinței. Amintesc doar în treacăt ecoul puternic a vieții Sfântului Ioan Maximovici sau al Arhimandritului Sofronie Saharov, două din multele predici vii, trăite și împărtășite celorlalți.

Părintele Mitropolit Antonie Bloom se înscrie pe aceeași linie a trăirii și mărturisirii credinței. El este cunoscut publicului românesc din multele lucrări apărute în ultimii ani, în care o parte din conferințele, interviurile radiofonice sau predicile sale au fost traduse în limba română spre folos duhovnicesc. Nu poți rămâne insensibil la experiența rugăciunii, la povestea bolii și a morții, la experiențele sale medicale sau la cele pastorale, care se transformă, pentru fi ecare din cei care îl citesc, în apoft egme de pateric, în sfaturi pentru o lume confuză, dar plină de speranța lucrării Duhului Sfânt.

Născut în familia unui diplomat al Ambasadei Imperiului Țarist, nevoit să guste de timpuriu din potirul amar al exilului împreună cu cei dragi, absolvent mai apoi al Facultății de Medicină din Sorbona și medic practicant în Corpul Medical al Armatei Franceze, monah în secret, după o chinuitoare criză existențială dominată de gândul sinistru al sinuciderii, preot paroh al comunității ortodoxe ruse din Anglia, și în cele din urmă arhiereu slujitor, om de televiziune și de radio, Părintele Antonie a fost o personalitate fascinantă – „cea mai autentică voce a creștinismului din Marea Britanie a anilor '70 - '80”, așa cum l-a numit odinioară un cunoscut prezentator al postului BBC.

Volumul de față prezintă numeroase episoade din viața Vlădicăi Antonie, veritabile fi le de Pateric, cu întâmplări ale felului de a fi ale „acestui om sfânt” a cărui personalitate, în pofi da faptului că poate fi uneori receptată ca aspră de către cei din jur sau chiar greu de suportat, este în întregime transfi gurată de Duhul Sfânt – izvorul sfințeniei.

Salutăm traducerea acestei lucrări scrisă de doamna Gillian Crow, care prezintă în filele ei, urmele unei altfel de biografii, ca cea care i-a fost ucenică apropiată. Experiența domniei sale, în urma convertirii la Ortodoxie, datorată blândului arhipăstor Antonie, a fost însumată până acum în câteva lucrări apreciabile despre ortodoxie în spațiul anglo-saxon. Cu această carte, doamna Gillian Crow mai așază o mărturie despre lucrarea Duhului Sfânt în lume, care îi luminează și îi întărește pe cei care caută pacea inimii. Recomandăm cu multă căldură și bucurie duhovnicească această lucrare, în care veți descoperi un om ca noi, dar care a lucrat, potrivit mărturiei pauline (I Corinteni 15, 10) ajutat de harul dumnezeiesc pentru slujirea semenilor acestor vremuri. Suntem încredințați, deopotrivă, că această carte va fi doar un început în descoperirea lucrării lui Dumnezeu în viața omului contemporan, pentru ca omul să își regăsească menirea mulțumitoare, euharistică, pentru toate darurile primite. Slavă lui Dumnezeu pentru toate și pentru aceste chipuri de pateric atât de necesare vremurilor acestea!

†Părintele Episcop Macarie Drăgoi
al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord