Vocatia pascala a creatiei
Binecunoscut credincioșilor din București, iar după 1990 din întreaga țară, pentru predicile cu un bogat conținut dogmatic-spiritual și îmbrăcate într-o haină de autentică evlavie, rostite la Biserica Sfântul Silvestru începând cu anul 1974 și care au...
Descriere
Vocatia pascala a creatiei
Binecunoscut credincioșilor din București, iar după 1990 din întreaga țară, pentru predicile cu un bogat conținut dogmatic-spiritual și îmbrăcate într-o haină de autentică evlavie, rostite la Biserica „Sfântul Silvestru” începând cu anul 1974 și care au circulat sub diferit forme până la apariția lor scrisă, părintele Constantin Galeriu este recunoscut în rândul teologilor ortodocși români pentru spiritul său enciclopedic, pentru duhul patristic-filocalic ce caracterizează opera sa teologică, dar mai ales pentru dimensiunea mărturisitoare a cuvântului său scris sau vorbit. Studenții săi de la Institutul Teologic de grad universitar din București, între care am avut bucuria să mă număr în anii 70, au avut șansa de a-i recepta cei dintâi predicile ținute la paraclisul „Sfânta Ecaterina”, sfaturile oferite cu dărnicie ca duhovnic sau preot-spiritual, modelul de preot devotat Bisericii și slujirii misionare a acesteia.
Cariera didactică prodigioasă și-a început-o prin a preda disciplina „Teologie Fundamentală”, astăzi mai bine cunoscută ca „Apologetică”, pregătirea sa de dogmatist permițându-i să discearnă și să împărtășească studenților cele mai profunde valori teologice cu caracter apologetic, într-o viziune neopatristică, inspirată în bună măsură de teologia părintelui Stăniloae, pe care îl avusese profesor, alături de Nicolae Chițescu, la cursurile de doctorat. Tocmai de aceea întreaga sa operă teologică va fi străbătură ca un fir roșu de filonul dogmelor ortodoxe, expus într-o formă apologetică extrem de atrăgătoare și convingătoare în același timp. Viziunea sa dogmatică, configurată în lucrarea „Jertfă și Răscumpărare”, teza sa de doctorat în teologie apărută în anul 1973, de o consistență biblică și patristică remarcabilă, caracterizată de o perspectivă înnoitoare și profund mărturisitoare a adevărului de credință al dogmei hristologice, va marca toate celelalte scrieri teologice ale sale, inclusiv conferințele susținute în țară și în străinătate. Faptul că a predat în cea mai mare parte a carierei de profesor universitar disciplina „Omiletică” nu i-a modificat direcția cercetărilor de teologie sistematică, oferindu-i în schimb prilejul exprimării într-un stil cuceritor, de înaltă ținută academică, un discurs imbatabil ca logică, dar, în mod paradoxal, marcat de o căldură părintească autentică și de o angajare responsabilă pilduitoare în slujirea teologiei și a Bisericii Ortodoxe.
Din punct de vedere dogmatic-apologetic, considerăm că două sunt coordonatele esențiale ale gândirii teologice a părintelui Galeriu și anume: valoarea Persoanei, mai întâi Persoana divină și apoi persoana umană, și valoarea creației sau a făpturii lui Dumnezeu. Relația interioară dintre aceste două dimensiuni este dată în taina Învierii lui Hristos, prin care se descoperă „deodată” (așa cum se exprima cu mult patos părintele) iubirea plenară a Preasfintei Treimi oferită oamenilor și răspunsul acestora prin ascultarea și jertfa Fiului lui Dumnezeu întrupat. Pe această cale aleasă de Pronia divină Dumnezeu Se descoperă ca Tată veșnic al Fiului Său veșnic, Care din iubire și bunătate, prin Duhul Sfânt atrage pe oameni spre înfierea răscumpărătoare și îndumnezeitoare, relevând vocația lor pascală, solidară cu vocația pascală a întregului cosmos restaurat.
Contribuția decisivă în domeniul teologiei dogmatice a părintelui Galeriu poate fi identificată cu redefinirea, într-o manieră cu adevărat evanghelică și patristică, a relației dintre cruce și înviere, dintre jertfa ce își are originea primordială în sânul Preasfintei Treimi și s-a făcut cunoscută oamenilor prin jertfa unică a Mântuitorului Iisus Hristos, care dă putere prin Duhul Sfânt și oamenilor credincioși să se jertfească lui Dumnezeu și aproapelui și starea de înviere, darul suprem adus umanității de Fiul etern al Tatălui, Care Și-a înviat propria umanitate enipostasiată, pentru ca în unire cu El oamenii să aspire la împroprierea acestui dar, ce coincide cu pășirea în Împărăția Cerurilor.
Conferințele cuprinse în acest volum se cer a fi lecturate prin prisma acestei contribuții, rămasă până astăzi extrem de actuală pentru teologia dogmatică și în general pentru întreaga teologie ortodoxă. Cele mai multe dintre ele au caracter dogmatic, pornind de la triadologie, trecând prin hristologie, antropologie și cosmologie și ajungând la Sfintele Taine și la Biserică, prin care Hristos este mereu prezent și lucrător prin Duhul Sfânt în persoanele umane, renăscute prin harul Sfântului Botez. Ele conțin o teologie vie, existențială și mărturisitoare, clarificând cele maiadânci aspecte ale credinței ortodoxe, cu implicații spirituale profunde, cu consecințe directe în procesul umanizării, mântuirii și îndumnezeirii credincioșilor. Ultimele două conferințe, cu caracter apologetic, confirmă vocația de apologet a părintelui Galeriu, cel care a fost atât de deschis, de disponibil pentru dialogul cu oamenii de cultură, de știință și de artă, pentru a-L face pe Hristos prezent în viața și în făptura lor.
Titlul acestui volum de conferințe Vocația pascală a creației este foarte elocvent, ca de altfel și subtitlul Înviere și transfigurare, ele reușind să surprindă cu claritate mesajul evanghelic al crezului creștin adresat omului contemporan, care adesea nu-și mai înțelege identitatea, nici originea și nici menirea pe pământ și căruia teologia, vorbind în numele Bisericii și al Revelației divine, trebuie să-i reamintească în mod continuu destinul său de pelerin spre Împărăția lui Dumnezeu. În același timp acest mesaj relevă dinamismul existenței umane, fundamentat pe dinamismul vieții divine treimice, definit de dorul de a cunoaște și de a iubi la infinit, cu condiția de a identifica infinitul cu Dumnezeu, Cel întreit în Persoane dar unic în ființă, voință și lucrare. Acest dinamism personalist-comunitar l-a animat în cel mai înalt grad pe părintele profesor Galeriu, cel care l-a imprimat cu bucurie și entuziasm studenților săi, credincioșilor pe care i-a păstorit și tuturor care l-au cunoscut, l-au ascultat și l-au iubit.
Ca o concluzie a celor menționate anterior, îndrăznesc să cred că posteritatea îl va recunoaște pe Părintele Galeriu, cel ce s-a identificat pe deplin cu cele propovăduite din amvon și cu cele predate de la catedră, drept „teologul iubirii dumnezeiești”, iubire pe care el a cunoscut-o, a experiat-o, a mărturisit-o și a împărtășit- o ca dintr-un potir nesecat tuturor celor ce însetau după Dumnezeul cel Viu și veșnic dăruitor al vieții celei fără de sfârșit.
Apariția acestui volum la împlinirea a 100 de ani de la nașterea Părintelui Profesor Constantin Galeriu reprezintă un pios omagiu adus personalității sale și o recunoaștere a întregii sale creații teologice, ce a intrat deja în patrimoniul teologiei ortodoxe române și al celei universale.
Mulțumim cu recunoștință Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL pentru binecuvântarea acordată realizării acestui volum și pentru publicarea lui la Editura BASILICA a Patriarhiei Române.
Pr. prof. dr. Ștefan Buchiu
Specificaţii
- Editor: Basilica
- ISBN: 9786062902834
- An aparitie: 18 Aprilie 2019
- Numar pagini: 414
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 17.5 x 4.5 cm
Volumul de față reprezintă o contribuție aparte în domeniul teologic. Este o culegere de 15 studii, având ca autor pe regretatul Părinte Profesor Constantin Galeriu, teolog de excepție, bine-cunoscut și îndrăgit de studenții săi ca profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar și ca duhovnic la Biserica „Sfântul Silvestru” și ca personalitate ce a marcat pregnant spațiul public românesc, atât înainte, cât și după 1989. Cartea apare în anul ce marchează nu doar centenarul României, ci și 100 de ani de la nașterea Părintelui Galeriu. Majoritatea acestor studii au fost publicate în străinătate în franceză, engleză, italiană sau greacă. Unele dintre ele au apărut de-a lungul anilor și în România, în reviste teologice (Ortodoxia, Studii Teologice). Altele sunt acum tipărite pentru prima dată în limba română. O premieră poate fi considerat faptul că toate apar reunite în volum.Majoritatea studiilor au fost elaborate de Părintele Profesor cu scopul de a le susține în cadrul unor conferințe internaționale organizate în străinătate: în Franța (seria Săptămânilor Liturgice anuale ale Institutului „Saint Serge” din Paris), Grecia (Consultarea teologică inter-ortodoxă dinRodos, conferințele organizate de Mitropolia și Universitatea dinSalonic), Elveția (conferința Comisiei pentru evanghelizare și misiune a Consiliului Mondial al Bisericilor,Geneva), Italia (dezbateri teologice, Palermo), Anglia (conferința organizată de abația Ampleforth), Ungaria (Dialogul ortodoxo-reformat,Budapesta).
10Notă asupRa EdiŢiEiFiind trimis să reprezinte Biserica Ortodoxă Română la aceste conferințe, Părintele Profesor și-a conceput lucrările astfel încât ele să răspundă unui anumit specific al respectivelor întâlniri, în general cu caracter interconfesional. Că Biserica noastră trebuia reprezentată acolo este evident – și Părintele Profesor a făcut-o cu brio, ca ascultare primită din partea Patriarhiei Române și a Facultății de Teologie din București. Că poziția pe care a susținut-o acolo a constituit întotdeauna o mărturie în cel mai autentic duh ortodox – este un fapt ce poate fi constatat cu ușurință, citind studiile din volum.Privite în acest context, este de înțeles de ce ele nu au fost scrise având în vedere publicul românesc, ci s-au adresat în principal, în cele mai multe cazuri, unui public străin, adesea neortodox. Ținând seama de publicul nefamiliarizat cu limba română, pentru care edițiile românești nu erau de folos, Părin-tele Profesor a făcut eforturi considerabile pentru ca în aceste studii, acolo unde i-a stat în putere, să ofere referințe bibliogra-fice la ediții străine din scrierile patristice (de pildă, J.P. Migne – Patrologia Graeca și Patrologia Latina) sau din alți autori străini, accesibile audienței. De aceea am păstrat aceste trimiteri și în versiunile românești ale acestor studii. De altfel, ca secretar al Părintelui Profesor într-o anumită perioadă, am fost martor al acestui proces de elaborare, fiind de față și implicat în redac-tarea unora dintre aceste studii.Pe de altă parte, la data când Părintele Profesor își elabora studiile și le prezenta în străinătate, o serie de scrieri patristice, citate din Migne sau alte ediții, nici nu erau încă disponibile în traducere românească. Am ținut cont și de faptul că Părintele Profesor nu a mai putut scrie după gravul accident vascular cere-bral suferit în ianuarie 2002, deci lucrările publicate după acea dată pot fi luate în considerare doar în scop orientativ ca surse bibliografice pentru studiile din acest volum.
În unele locuri din textul original al studiilor a fost necesară completarea, corectarea sau precizarea unor trimiteri bibliografice în notele de subsol. Acolo unde am inserat asemenea completări la notele originale ale autorului, am adăugat cu litere cursive specificația „nota editorului” (n.ed.). La fel am procedat și cu noile note de subsol, conținând explicațiile, completările sau clarificările mele pe marginea textului, introduse separat față de notele originale, acolo unde mi s-au părut necesare. În anumite cazuri („Ortodoxia și problema admiterii femeii în preoție”, „Tatăl Ceresc”, sau „Creația în viziune pascală” – studiu rămas nerevizuit de autor și nepublicat în timpul vieții Părintelui Profesor), studiile nu aveau note de subsol sau aveau unele trimiteri bibliografice incomplete, citatele fiind puse între ghilimele și fiind indicat doar numele autorului fără titlul sursei. Atunci când nu am putut deduce din context care au fost lucrările sau edițiile folosite de Părintele Profesor, ori nu am avut acces la ele, am identificat respectivele citate în sursele la care am avut acces, indicând ediții în română, franceză, engleză, germană, sau, în cazul unor scrieri patristice, ediția Migne. Aceste surse reconstituite sunt totdeauna puse între paranteze drepte, fiind însoțite de aceeași specificație „nota editorului” (n.ed.). Cu toate eforturile depuse, sursa câtorva citate (în număr foarte mic) a rămas totuși neidentificată.Pentru a decide ordinea textelor cuprinse în volum au existat două variante. Prima consta în respectarea ordinii cronologice a anilor în care studiile au fost susținute în cadrul respectivelor conferințe internaționale, respectiv publicate. A doua soluție era ordonarea lor după temele tratate. Am optat pentru a doua vari-antă, ordinea tematică, pentru a facilita lectura lor potrivit unui fir logic și teologic. Temele acoperă discipline precum teologia dogmatică și fundamentală, istoria Bisericii, misiologie, catehe-tică, apologetică și cultură în sens larg. Astfel, tema primelor trei studii o constituie Sfânta Treime („Tatăl ceresc, Fiul lui Dumnezeu – taina fratelui”, „Păcatul
împotriva Duhului Sfânt”); a următoarelor cinci – Hristologia (patristică, „transcendentală”, respectiv „ontologică” („Complementaritatea valorilor spirituale, potrivit dogmei de la Calcedon”, „Schimbarea la Față a lui Hristos”, „Vocația pascală a făpturii”, „Creația în viziune pascală”, „Fundamentarea jertfei”) și antropologia; urmează alte două referitoare la Taina Hirotoniei sacramentale („Primește Acest Odor și-l păstrează pe el...”, „Ortodoxia și admiterea femeii la preoție”), unul despre monahism, apoi un important text cu caracter eclesiologic-misionar („Credincioșia Bisericii Ortodoxe”), unul pastoral-catehetic, iar ultimele două au caracter apologetic (cultural și social).Părintele Galeriu a gândit inițial acest volum, reunind cea mai mare parte a studiilor sub titlul Mărturii ortodoxe în orizont ecumenic. Volumul fusese încredințat Editurii Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist. Din păcate, după anul 2001 Părintele Profesor nu s-a mai putut ocupa de volum, care nu a mai fost finalizat și publicat. Cunoscând bine gândirea Părintelui Galeriu, consultându-mă și cu Părinți profesori, cu ucenici ai săi apropiați și cu familia, am decis însă ca volumul de față să poarte un alt titlu: Vocația pascală a creației. Înviere și transfigurare. Acesta îmbină teme cruciale ale gândirii sale, reflectând mult mai fidel profunzimea, frumusețea și noutatea viziunii teologice a Părintelui Profesor.Am făcut unele minime corecturi pe text, respectând versiunile finale ale manuscriselor așa cum au fost ele depuse inițial spre publicare în anul 1998, precum și indicațiile ți stilul părin-telui pe parcursul elaborării lucrărilor, la care am avut bucuria de a fi de față. Conform uzanțelor academice actuale am realizat, pe baza notelor de subsol, bibliografia de la sfârșitul fiecărui studiu. Pentru a ușura consultarea bibliografiei am folosit următoarele prescurtări, unele dintre ele folosite și de autor:
Colecția Patrologiae Cursus Completus: Series Graeca, J. P. Migne – Patrologia Graeca;PL:Colecția Patrologiae Cursus Completus: Series Latina, J. P. Migne – Patrologia Latina;Col.: coloana din volumele seriei Migne;PSB: (Colecția) Părinți și Scriitori Bisericești;PUF: Presses Universitaires de France.Adresez mulțumiri celor care au contribuit, cu sugestii și completări, la apariția volumului: în mod deosebit Părintelui Vasile Gordon, urmașul Părintelui Galeriu la catedra de Omiletică și Catehetică, Părintelui Cristian Galeriu, Părintelui Roger Coresciuc, Părintelui Adrian Agachi, Acad. Sorin Dumitrescu, prof. Costea Munteanu, Drd. Vișan Ionuț, Drd. Andrei Radu, Prof. Iulia Chirea (secretară a Părintelui Galeriu, ca și subsemnatul), Simina Chirea. De asemenea, mulțumesc Părintelui Nicușor Beldiman și Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” pentru organizarea (în seria de evenimente omagiale în care se înscrie și volumul de față) a Simpozionului dedicat centenarului nașterii Părintelui Galeriu („De un leat cu țara”). În mod deosebit se cuvin mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru binecuvântarea acordată publicării acestui volum, precum și Editurii BASILIcA. dr. Andrei Dîrlău