Recenziile clientilor pentru
Viata duhovniceasca: temeiuri, primejdii, trairi mistice
Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
This books settles the problem of whether or not visions, dreams, apparitions, etc. are likely genuine interventions of God into one's spiritual life. I recommend it to anyone keen to manitain a healthy attitude towards what's expected along the path to salvation and to those wanting to live the Orthodox faith the way it's meant to be lived.
Aceasta recenzie a fost publicata pe Amazon.com
http://www.amazon.com/Viata-duhovniceasca-temeiuri-primejdii-mistice/product-reviews/9731362037
Cel mai de seamă sfânt al veacului al XlX-lea, Sfântul Serafim de Sarov (ti833), a grăit către un ucenic din Mănăstirea Sarovului: „Bucuria mea, dobândeşte duhul păcii, şi atunci cu miile se vor mântui în jurul tău!"
Ce anume a dorit să spună prin aceste cuvinte vestitul sfânt din Lavra Sarovului? Pacea, despre care vorbeşte el, este unul dintre cele mai vădite semne ale împărăţiei lui Dumnezeu, care, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Rom. 14,17).
In dorinţa de a lămuri cât mai limpede adevărul despre împărăţia lui Dumnezeu, marele Apostol al neamurilor a aşezat faţă în faţă două lucruri: 1) mâncarea şi băutura, prin care se înţeleg toate trebuinţele trupeşti şi desfătările omeneşti, şi 2) împărăţia cerului, care este dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Sfântul de la Sarov a luat cel mai vădit semn al împărăţiei lui Dumnezeu - pacea - şi l-a făcut sinonim cu fericirea raiului, către care năzuieşte fiecare creştin ortodox sincer. De aici se răspândesc deja raze de lumină asupra cuvintelor Sfântului Serafim: „Bucuria mea, dobândeşte duhul păcii, şi atunci cu miile se vor mântui în jurul tău!" Aceasta înseamnă: Cel ce iubeşte pacea duhovnicească şi se adăposteşte sub umbra dumnezeiescului har de viforniţele pline de păcat ale patimilor, acela va intra încă de acum în împărăţia păcii celei veşnice, unde va gusta veşnica şi netrecătoarea bucurie şi va ajuta şi altora ca să se facă părtaşi la această împărăţie a păcii şi a bucuriei.
Alcătuiţi din trup şi suflet şi creaţi după chipul lui Dumnezeu, suntem chemaţi cu toţii să vieţuim nu doar trupeşte, ci şi duhovniceşte. Prin Taina Sfântului Botez, noi, în chip tainic, ne naştem de sus (In. 3, 3), adică din cer şi pentru cer. Scopul acestei naşteri din nou, de sus, este de a ne învrednici să intrăm şi să petrecem veşnic în împărăţia dreptăţii, a păcii şi a bucuriei. Aceasta ne-o descoperă Mântuitorul prin cuvintele: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu (In. 3, 3). Altfel spus, fără naştere din apă şi din Duh (In. 3, 5), adică fără Botez, nu există mântuire.
Mântuirea se capătă prin supunerea trupului de către duh, prin a duce o viaţă duhovnicească, după învăţătura Sfântului Apostol Pavel: în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului! (Gal. 5,16). Cei care vieţuiesc după duh, care s-au aşezat sub ocârmu-irea Sfântului Duh, urmează cu supunere sfatul: Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm! (Gal. 5, 25).
Insă ce înseamnă să trăim după duh şi să lucrăm după duh, aceasta o vom vedea din cuvântul ce ne stă înainte, închinat vieţii duhovniceşti.