CrestinOrtodox 28-04-2015

Comentariul acesta la Rugăciunea Tatăl Nostru este alcătuit dintr-o serie de scurte emisiuni radiofonice înregistrate de părintele Alexander Schmemann la postul de radio Libertatea şi adresate ascultătorilor din fosta Uniune Sovietică, ceea ce explică pe de o parte abundenţa citatelor extrase din operele unor cunoscuţi scriitori ruşi, iar pe de altă parte, deosebita atenţie acordată agnosticilor, necredincioşilor şi ateilor agresivi. De asemenea, autorul acuză religia sau, mai bine zis, „religiozitatea", care, în viziunea sa, s-a împotmolit în ea însăşi fără să fie deloc preocupată de scopurile ei fundamentale şi de raţiunea ei de a fi. Iată care este marea „ispită" a unei credinţe devenite o religie comodă şi acomodantă într-un climat politic de opresiune, dar şi de libertate. Elogiind cea mai simplă rugăciune oferită de Hristos lumii, singura rugăciune „oficială", de altfel, pe care ne-a lăsat-o Domnul şi Mântuitorul nostru, părintele Alexander Schmemann ne atrage atenţia asupra a ceea ce s-a pierdut din ea de-a lungul veacurilor, aparentul ei faliment şi aparenta lipsă de semnificaţie a nepieritoarelor ei cuvinte (o caracteristică a timpurilor noastre): împărăţia Ta, voia Ta, pâinea noastră cea spre fiinţă,păcate, iertare, ispită...

Dacă ne vom aştepta la o meditaţie nocturnă cu efecte soporifice, vom fi dezamăgiţi: acest comentariu ne îndeamnă să conştientizăm cu multă acuitate un mod cu totul diferit de a recepta familiarele cereri ale Rugăciunii Domneşti. Dacă vom fi cinstiţi, vom recunoaşte numeroasele erori de interpretare şi distorsionări de sens de care au avut parte nepieritoarele cereri ale acestei rugăciuni în cele două milenii de istorie ale sale. Deoarece şi noi suntem implicaţi în aceste interpretări eronate, firesc este ca reflecţiile părintelui Schmemann să reprezinte pentru noi o binevenită convertire. Această scurtă rugăciune dăruită nouă de Hristos Domnul este o rugăciune cosmică, ce conţine tot ce trebuie spus despre Dumnezeu şi împărăţia Sa, dar şi despre viaţa noastră, a tuturor oamenilor. Drept aceea, vom afirma că în această tâlcuire de esenţă a Rugăciunii Domneşti părintele Schmemann ne-a pus la dispoziţie o hartă pentru a redescoperi scopul şi măsura întregii noastre vieţi - fără teama că o astfel de afirmaţie va fi considerată o exagerare.

Atât în scrierile, cât şi în conferinţele sale, părintele Alexander Schmemann a declarat adeseori că este nu numai dificil, ci chiar imposibil de a aşeza în cuvinte şi a împărtăşi anumite sensuri teologice şi anumite percepţii ale credinţei. Cu toate acestea, părintele ocupă un loc de frunte printre cei ce au reuşit să „picteze" icoane ale tainelor şi revelaţiilor dumnezeieşti cu aju torul cuvintelor — şi tocmai pentru că a fost un maestru între maeştri, oricine s-ar încumeta să-i traducă spusele îi datorează scuze. Oricât de mari ar fi eforturile traducătorului, el nu va reuşi să redea într-o altă limbă sensurile exprimate cu atâta precizie de părintele Alexander Schmemann în limba sa maternă, rusa. In cele din urmă, şi traducerile bune sunt tot un dar de la Dumnezeu, iar din moment ce toate darurile bune vin de la „Părintele luminilor", fie ca lumina Sa dumnezeiască să strălucească peste paginile acestei traduceri pentru toţi cititorii receptivi la învăţăturile cuprinse în ea.
Cu recunoştinţă, Alexis Vinogradov