Lucrarea Noeminei Câmpean ne oferă un demers exegetic de excepţie dezvoltând, pe parcurs, o triplă performanţă schiţată deja în titlu: un comparatism estetic în proximitatea unghiului psihanalitic atingându-se, adesea, pragul sinestezic între creaţia proteică a lui Strindberg şi polimorfismul artistic al lui Bergman (centrat pe memorialistică, teatrologie şi cinematografie). Apoi, vertebrarea acestei relaţii prin tema durerii inocentului amplificată ca o punte de legătură între tragedia greacă şi drama modernă. În al treilea rând, circumscrierea eşafodajului religios – în speţă luteranismul, dar şi cel propriu-zis artistic, legat de specificitatea avangardismului nordic – şi, prin extrapolare, a celui european, cu precădere din prima jumătate a veacului al XX-lea. Intricate până la osmoză, cele trei perspective conferă lucrării o structură rizomatică şi, mai ales, profunzime interpretativă, toate acestea fiind girate de o triadă metodologică corespunzătoare, respectiv: un comparatism multiplu etajat, analiza interdisciplinară şi examenul imagologic al integralei cinematografice şi teatrologice lăsate posterităţii de Bergman. Rezultanta acestui demers structurat în patru părţi defalcate în capitole şi subcapitole este o personală şi arborescentă meditaţie despre tragicul modern cu punctul de plecare în asumarea firească a concepţiei potrivit căreia destinul este imanent fiinţei umane. Or, tema „durerii inocentului”, obsesivă la „duplexul” Strindberg/ Bergman, nu doar acompaniază ori exemplifică, ci este parte integrantă din procesualitatea tragicului într-o analiză ce ajunge până la nivelul capilarelor. (Mircea Muthu)
* * *
Jocul perspectivelor multiple, al reflectărilor poliedrice și al oglindirilor reciproce este ținut laolaltă de o structură subiacentă fermă, de un subiect cu un înalt grad de originalitate și de o construcție științifică serioasă. În ceea ce privește chestiunea influenței, e vorba, desigur, nu de una directă, mimetică, ci de o influență care conduce la o serie de anamorfoze, alambicări și transfigurări creatoare. Analiza de tip comparatist e structurată de o serie de cupluri dialectice uneori inversate, iar influența este abordată pe mai multe paliere. Din perspectiva teoriei artei, de exemplu, în care este urmărită metamorfoza conceptului teatral de „piesă de cameră” inventat de Strindberg în „cinematograful de cameră” bergmanian. Dar și din perspectiva psihanalitică, nu doar freudiană, ci și lacaniană, utilizând triada: tatăl real, tatăl simbolic şi tatăl imaginar. (Liviu Malița)
* * *
Noemina Câmpean (născută Răduț, la 24.11.1987 în Târgu-Mureș). Studii: Facultatea de Litere, Univ. Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, specializarea Limba și Literatura Română – Literatură Universală și Comparată (2009); Masterat în „Filosofie, cultură și comunicare” la Facultatea de Istorie și Filosofie, Dep. de Filosofie, Univ. Babeș-Bolyai (2011); Doctorat în Filologie cu calificativul Excelent (Summa cum laudae), 2015, tot la Literele clujene. Stagii de cercetare: Univ. Jean Moulin Lyon III, Facultatea de Filosofie, Franța (2010) și Univ. din Copenhaga, Facultatea de Științe Umaniste, Danemarca (2015). Bursieră a Academiei Române București în proiectul „Cultura română și modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate” (2014-2015). Debut în poezie cu volumul Nudul lui Pilat (Ed. Pro Transilvania, București, 2005, pref. Tudor Opriș).
* * *
Omul contemporan va trebui să găsească un alt Răsărit – cel „de sus”. E ceea ce Colecţia ORIENS vă propune: recuperarea unei anume verticalităţi. Ea promovează apropierea dintre două discipline ale Spiritului – filosofia şi psihanaliza –, mizând pe adagiul din Exod care ne avertizează că Fiinţa este Persoana. Şi invers.