Sfantul Amfilohie s-a nascut pe 27 noiembrie 1897, in satul Ilovita Mica din regiunea Sumscina, in familia lui Varnava Golovatiuc. La botez a primit numele Iacov, in cinstea mucenicului Iacov Persul. In acest sat si-a petrecut Iacov copilaria, primind, impreuna de cei noua frati a sai, o educatie crestina. Tatal sau practica mai multe meserii dar era cunoscut mai ales pentru tratarea luxatiilor. Micutul Iacov obisnuia sa-si ajute tatal in cazurile in care era nevoie de indreptarea oaselor. Ravna pentru rugaciune si biserica a mostenit-o Iacov, de la mama sa, care era o femeie smerita, cu frica de Dumnezeu. In anul 1912, la varsta de 15 ani, Iacov Golovatiuc, a fost inrolat in armata Tarului. Lupta in Primul Razboi Mondial fiind trimis apoi ca infirmier intr-o unitate sanitara din Siberia. In anul 1919 se intoarce in satul natal unde va ajuta pe cei bolnavi care-i cereau ajutorul. Chiar daca Iacov a avut posibilitatea sa se casatoreasca, si-a ascultat glasul inimii, si in 1925 a ales calea mantuirii prin monahism. Va merge la Lavra Poceaev unde, ca frate, isi va indeplini cu bucurie toate asculatarile. La 8 iulie 1932, cu binecuvatarea episcopului sau, fratele Iacov este tuns in monahism cu numele Iosif. Dupa un an va fi hirotonit ierodiacon, iar in anul 1936 a fost hirotonit ieromonah. Parintele Iosif a absolvit, intre timp, cursul complet al Scoolii Teologice din Lavra Poceaev. Mai tarziu, dupa primirea Schimei Mari, noul sau nume a fost Amfilohie.
In anii urmatori, parintele Amfilohie va urma mai multe ascultari dintre care amintim: ajutor iconom, ajutor la paza Urmei Maicii Domnului, pomicultor al livezii din Lavra, ajutor la pangar, cantaret la strana. La 6 aprilie 1957 a fost numit duhovnic al inchinatorilor care veneau in Lavra.
Pe langa toate aceste ascultari in Lavra, parintele Iosif ii vindeca pe cei bolnavi, facandu-se cunoscut mai ales prin tratarea luxatiilor. Foarte multi bolnavi erau adusi la parintele Amfilohie. Inchinandu-si viata slujirii lui Dumnezeu si aproapelui, parintele Amfilohie a pazit credinta puternica si dragostea vie, primind de la Dumnezeu darul cunoasterii cu duhul si al facerii de minuni. Dumnezeu ii descoperea parintelui, potivit spuselor sale, „cine este cel ce va veni la mine, de ce este el bolnav si cat mai are de trait”. Parintele tamaduia pe cei bolnavi, izgonea demoni, celor surzi la daruia auzul, celor orbi vederea, celor suferinzi mangaiere.
Aproape toti locuitorii poceavului, in diferite momente ale vietii lor – in copilarie, tinerete sau batranete – au apelet la ajutorul rugaciunilor parintelui Amfilohie. Petrecand ziua intreaga cu oamenii si in ascultari, parintele se ruga mai mult noaptea. El insusi spunea: "Ziua este pentru ascultare, noaptea pentru rugaciune.” Parintele Amfilohie a iubit smerenia si, fugind de tulburarile lumii, staruia cu orice pret sa-si ascunda faptele cele bune
In toamna anului 1962, a fost arestat de catre comunisti, inchizandu-l intr-un spital de psihiatrie. A fost eliberat datorita Svetlanei Alilueva, fiica lui Stalin, pe care o vindecase de o bola psihica. Dupa aceasta, parintele Amfilohie s-a stabilit la o ruda din, satul sau natal. Oamenii continuand si aici sa vina la el pentru a dobandi tamaduire. Acestora de multe ori le spunea despre sine: ”Voi credeti ca eu sunt sfant? Eu sunt om pacatos! Iar vindecarile voi le-ati primit pentru credinta voastra.”
Din anul 1965 parintele Amfilohie s-a mutat la o nepoata asa, care locuia tot in satul natal. In curtea acesteia parintele a ridicat un mic paraclis inaintea caruia facea rugaciuni si sfintea apa. Langa acesta a pus o masa lunga pentru pelerini, caci pe toti cei ce-i calcau pragul, ii poftea sa guste din binecuvatata sa masa.
Sfantul Amfilohie, a trait 77 de ani. Dupa mai multe tentative de omor asupra sa, a murit otravit prin mancare pe 1 ianuarie 1971. Prin credinta, dragoste si milostenia pe care a acordat-o celor aflati in necazuri, el a fost un exemplu viu de vietuire, castigand dragoste si lasand o amintire de neuitat in inimile oamenilor.
Dupa moarte corpul sau s-a pastrat intact pana la deshumarea ce a avut loc cu 30 de ani mai tarziu. Pe data de 23 aprilie 2002, in Lavra Pecerska, a avut loc o sedinta a Sfantului Sinod, in care au fost analizate viata, faptele si minunile parintelul Amfilohie de la Poceaev (Golavatiuc). Decizia a fost ca acesta sa fie trecut in randul sfintilor, iar ramasitele sale pamantesti sa fie cinstite ca sfinte moaste. Ziua praznuirii Sfantului Amfilohie este pe data de 12 mai. Proclamarea oficiala a avut loc pe data de 12 mai 2002.
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Sfantul Amfilohie s-a nascut pe 27 noiembrie 1897, in satul Ilovita Mica din regiunea Sumscina, in familia lui Varnava Golovatiuc. La botez a primit numele Iacov, in cinstea mucenicului Iacov Persul. In acest sat si-a petrecut Iacov copilaria, primind, impreuna de cei noua frati a sai, o educatie crestina. Tatal sau practica mai multe meserii dar era cunoscut mai ales pentru tratarea luxatiilor. Micutul Iacov obisnuia sa-si ajute tatal in cazurile in care era nevoie de indreptarea oaselor. Ravna pentru rugaciune si biserica a mostenit-o Iacov, de la mama sa, care era o femeie smerita, cu frica de Dumnezeu. In anul 1912, la varsta de 15 ani, Iacov Golovatiuc, a fost inrolat in armata Tarului. Lupta in Primul Razboi Mondial fiind trimis apoi ca infirmier intr-o unitate sanitara din Siberia. In anul 1919 se intoarce in satul natal unde va ajuta pe cei bolnavi care-i cereau ajutorul. Chiar daca Iacov a avut posibilitatea sa se casatoreasca, si-a ascultat glasul inimii, si in 1925 a ales calea mantuirii prin monahism. Va merge la Lavra Poceaev unde, ca frate, isi va indeplini cu bucurie toate asculatarile. La 8 iulie 1932, cu binecuvatarea episcopului sau, fratele Iacov este tuns in monahism cu numele Iosif. Dupa un an va fi hirotonit ierodiacon, iar in anul 1936 a fost hirotonit ieromonah. Parintele Iosif a absolvit, intre timp, cursul complet al Scoolii Teologice din Lavra Poceaev. Mai tarziu, dupa primirea Schimei Mari, noul sau nume a fost Amfilohie.
In anii urmatori, parintele Amfilohie va urma mai multe ascultari dintre care amintim: ajutor iconom, ajutor la paza Urmei Maicii Domnului, pomicultor al livezii din Lavra, ajutor la pangar, cantaret la strana. La 6 aprilie 1957 a fost numit duhovnic al inchinatorilor care veneau in Lavra.
Pe langa toate aceste ascultari in Lavra, parintele Iosif ii vindeca pe cei bolnavi, facandu-se cunoscut mai ales prin tratarea luxatiilor. Foarte multi bolnavi erau adusi la parintele Amfilohie. Inchinandu-si viata slujirii lui Dumnezeu si aproapelui, parintele Amfilohie a pazit credinta puternica si dragostea vie, primind de la Dumnezeu darul cunoasterii cu duhul si al facerii de minuni. Dumnezeu ii descoperea parintelui, potivit spuselor sale, „cine este cel ce va veni la mine, de ce este el bolnav si cat mai are de trait”. Parintele tamaduia pe cei bolnavi, izgonea demoni, celor surzi la daruia auzul, celor orbi vederea, celor suferinzi mangaiere.
Aproape toti locuitorii poceavului, in diferite momente ale vietii lor – in copilarie, tinerete sau batranete – au apelet la ajutorul rugaciunilor parintelui Amfilohie. Petrecand ziua intreaga cu oamenii si in ascultari, parintele se ruga mai mult noaptea. El insusi spunea: "Ziua este pentru ascultare, noaptea pentru rugaciune.” Parintele Amfilohie a iubit smerenia si, fugind de tulburarile lumii, staruia cu orice pret sa-si ascunda faptele cele bune
In toamna anului 1962, a fost arestat de catre comunisti, inchizandu-l intr-un spital de psihiatrie. A fost eliberat datorita Svetlanei Alilueva, fiica lui Stalin, pe care o vindecase de o bola psihica. Dupa aceasta, parintele Amfilohie s-a stabilit la o ruda din, satul sau natal. Oamenii continuand si aici sa vina la el pentru a dobandi tamaduire. Acestora de multe ori le spunea despre sine: ”Voi credeti ca eu sunt sfant? Eu sunt om pacatos! Iar vindecarile voi le-ati primit pentru credinta voastra.”
Din anul 1965 parintele Amfilohie s-a mutat la o nepoata asa, care locuia tot in satul natal. In curtea acesteia parintele a ridicat un mic paraclis inaintea caruia facea rugaciuni si sfintea apa. Langa acesta a pus o masa lunga pentru pelerini, caci pe toti cei ce-i calcau pragul, ii poftea sa guste din binecuvatata sa masa.
Sfantul Amfilohie, a trait 77 de ani. Dupa mai multe tentative de omor asupra sa, a murit otravit prin mancare pe 1 ianuarie 1971. Prin credinta, dragoste si milostenia pe care a acordat-o celor aflati in necazuri, el a fost un exemplu viu de vietuire, castigand dragoste si lasand o amintire de neuitat in inimile oamenilor.
Dupa moarte corpul sau s-a pastrat intact pana la deshumarea ce a avut loc cu 30 de ani mai tarziu. Pe data de 23 aprilie 2002, in Lavra Pecerska, a avut loc o sedinta a Sfantului Sinod, in care au fost analizate viata, faptele si minunile parintelul Amfilohie de la Poceaev (Golavatiuc). Decizia a fost ca acesta sa fie trecut in randul sfintilor, iar ramasitele sale pamantesti sa fie cinstite ca sfinte moaste. Ziua praznuirii Sfantului Amfilohie este pe data de 12 mai. Proclamarea oficiala a avut loc pe data de 12 mai 2002.