Cele 153 de „capitole” Despre rugăciune ale avvei Evagrie Ponticul († 399) sunt cel mai „mistic” tratat evagrian. Fiecare din ele, de o concizie lapidară şi aparentă simplitate, e o nestemată şlefuită în multiple faţete. Alături de prologul conceput ca un program, cele 153 de „teze” despre rugăciune evagriene alcătuiesc totodată un ansamblu unitar pe cât de savant articulat, pe atât de enigmatic. Explicarea lor continuă să fie o provocare pentru toţi cei pasionaţi de teme duhovniceşti.
O regulă clasică a oricărei interpretări spune că sensul deplin al unui text poate fi sesizat doar ţinând seama de contextul apariţiei sale. Nici un mistic însă nu se roagă şi nu gândeşte în afara contextului său istoric, a mediului său uman foarte concret, iar acesta aruncă mult mai multă lumină decât se crede asupra gândirii lui. În cazul avvei Evagrie acest context fiind unul profund duhovnicesc, elucidarea lui permite evitarea multor anacronisme şi răstălmăciri de tot felul, ceea ce nu e puţin lucru.
Rod a peste trei decenii de meditaţie şi investigaţie susţinută asupra acestui text clasic al spiritualităţii filocalice, reflecţiile părintelui Gabriel Bunge s-au concretizat în seria celor treizeci de incitante şi lămuritoare studii cuprinse în volumul de faţă. Cele cinci secţiuni în care sunt grupate alcătuiesc tot atâtea etape ale unei demonstraţii inedite. Filozofia şi teologia evagriană a rugăciunii sunt atent şi fin reconstituite pe fundalul tradiţiei monahale egiptene ca replică dată controversei antropomorfiste de avva Evagrie aflat în dialog cu scrierile pahomiene şi epistolele antoniene, ferm ancorat în spiritualitatea Părinţilor pustiei şi interpret fidel al acesteia.

Cuprins
Cuvânt-înainte
Introducere. Evagrie Ponticul — un autor dificil
Partea întâi
„Evagrie înţeleptul”
Imaginea lui Evagrie în istorie
1. „Evagrie înţeleptul” sau „Evagrie intelectualul”? Priviri asupra imaginii lui Evagrie în istorie
2. „Înţelepciunea care vine din afară”. Evagrie şi „înţelepţii acestei lumi”
3. „Filozofând în vederea rugăciunii”. Mai mult decât un tribut adus culturii epocii
Partea a doua
„Absurda erezie a antropomorfiştilor”
Situarea în context a tratatului Despre rugăciune
4. Controversa antropomorfită. Schiţă istorică
5. „Dumnezeu n-are corp”. Evagrie, Palladios, Cassian şi Rufin, martori ai controversei antropomorfite
6. „După chipul lui Dumnezeu”. Dimensiunea biblico-teologică a controversei antropomorfite
Partea a treia
„Vreau să-mi spui, părinte, că voi vedea pe Dumnezeu!”
Pahomie şi primii săi ucenicii în izvoarele pahomiene
7. „Ochii părintelui nostru Pahomie şi cei ai lui Teodor s-au deschis”. Pahomie şi Teodor „văzători”
8. „Domnul şezând pe un tron înalt”. Vedeniile lui Pahomie şi Teodor după Vieţile copte
9. „Să nu vrei să-L vezi pe Hristos în chip sensibil!” O punere la punct a lui Evagrie
10. „Voinţa Domnului”. Finalitatea duhovnicească a „vedeniilor”
11. „Domnul slavei încununat cu spini”. Pahomie şi Teodor văzători în tradiţia pahomiană greacă
12. „Povesteşte-ne una din vedeniile tale!” „Vedeniile” lui Pahomie devin o problemă
13. „Mai spune în cărţile sale…”. Controversă în jurul „cărţilor lui Origen”
14. „Dorinţa după vedenii — o înşelare”. O evoluţie remarcabilă
Partea a patra
„Rugaţi-vă în Duh şi Adevăr”
Răspunsul lui Evagrie dat antropomorfiştilor
15. Lea şi Rahela. Programul duhovnicesc al tratatului Despre rugăciune
16. „Filozofând pentru rugăciune”. Răspunsul „filozofului” Evagrie dat antropomorfiştilor
17. „Rugăciunea curată”. Scop ultim sau etapă?
18. „Bine-cinstitoarea cunoaştere a Treimii”. Mistică trinitară sau speculaţie monistă?
19. „Duhul Sfânt compătimitorul”. „Spiritualitatea” evagriană
20. „Rugăciunea adevărată”. „Teologia rugăciunii” la Evagrie
21. „Văzând faţa Tatălui Care este în ceruri”. Dimensiunea hristologică a controversei antropomorfite
22. „Fără nimic intermediar”. Răspunsul lui Evagrie „teologhisitorul” la aspiraţiile antropomorfiştilor
23. „Dincolo de orice înţelegere”. Noţiunea de gnosis la Evagrie
Partea a cincea
„Dreptul Antonie”
La izvoarele spiritualităţii evagriene
Introducere. Evagrie Ponticul: inovator sau interpret fidel al învăţăturii Părinţilor deşertului? Locul lui Evagrie în tradiţia monahală a secolului IV
24. „Învăţat de Dumnezeu”. Antonie după Atanasie
25. „Pârga anahoreţilor”. Antonie după Evagrie
26. „Primul locuitor al deşertului”. O mărturie a lui Rufin despre Antonie
27. „Fericitul Antonie”. Mărturia lui Ioan Cassian
28. „Antonie cel Mare”. Văzut de Palladios
29. „Antonie scrie fraţilor săi”. Antonie după Antonie
30. „Să ne închinăm Tatălui «cum trebuie»”. La izvoarele învăţăturii evagriene despre rugăciunea „în Duh şi Adevăr”
Epilog. Evagrie la şcoala „dreptului Antonie”
*
EVAGRIE PONTICUL, Despre rugăciune
*
ANTONIE CEL MARE, Epistole
*
Prescurtări şi bibliografie (1. Scrierile lui Evagrie / 2. Alte izvoare / 3. Bibliografie selectivă

Tradus de Maria-Cornelia şi diac. Ioan I. Ică jr