Arhiepiscopul Averchie (Tauşev) (1966-1976) a fost cel de-al patrulea stareţ al Mănăstirii „Sfânta Treime" din Jordanville, New York. S-a născut în Rusia ţaristă, dar, în ajunul Revoluţiei bolşevice, a trebuit să plece din ţară împreună cu familia. A locuit o vreme în Bulgaria, unde a început să simtă chemare pentru viaţa monahală şi, în curând, avea să devină monah şi apoi ieromonah. Inainte de a fi numit profesor la Seminarul „Sfânta Treime", în 1951, a predat Teologie şi a slujit ca preot în Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia şi Germania. In 1952, a devenit rectorul acelei instituţii. A fost sfinţit episcop, iar după moartea Arhiepiscopului Vitalie (Maximenko) în 1960, a devenit stareţul Mănăstirii „Sfânta Treime". In calitate de stareţ şi de rector, a fost deosebit de implicat în formarea curriculum-ului seminarial şi în viaţa cotidiană a seminariştilor şi a monahilor. A fost foarte apreciat de convertiţii la Ortodoxie, precum Ieromonahul Serafim Rose, fiindcă a fost un apărător neclintit al credinţei ortodoxe tradiţionale. Considerat unul dintre luminătorii Bisericii Ruse din diaspora, înaltpreasfinţitul Averchie a scris numeroase comentarii la Scriptură şi alte lucrări care sunt deosebit de citite atât în Rusia, cât şi în diaspora rusă. A adormit întru Domnul pe data de 31 martie/13 aprilie 1976.
In amintirea prăznuirii a treizeci şi cinci de ani de la fericita adormire a înaltpreasfinţitului Averchie, revista Orthodox Life a publicat treisprezece prelegeri despre asceză şi teologie morală pe care le-a ţinut în Europa Occidentală, la scurt timp după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Acum, prin volumul de faţă, ele au fost adunate ca o lucrare de sine stătătoare.
Cititorul trebuie să fie conştient de faptul că traducătorul şi editorul nu au avut acces la aceleaşi ediţii ale cărţilor din limba rusă folosite de autor atunci când a scris aceste prelegeri. Mai mult decât atât, multe din aceste lucrări nici nu există în limba engleză, iar atunci când acest lucru se întâmplă, citarea corespunzătoare nu este întotdeauna posibilă.
Trebuie precizat că autorul, în elaborarea prelegerilor, a urmat o cutumă intelectuală şi culturală rusească, potrivit căreia nu este importantă oferirea de detalii complete despre materialul sursă folosit, ci este suficientă o indicare a originilor sale. Prin urmare, bibliografia şi notele de la sfârşit au fost oferite pentru a facilita lectura cititorului sau pentru a indica, pe cât de fidel posibil, un izvor pentru lectură sau studiu suplimentar.
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Arhiepiscopul Averchie (Tauşev) (1966-1976) a fost cel de-al patrulea stareţ al Mănăstirii „Sfânta Treime" din Jordanville, New York. S-a născut în Rusia ţaristă, dar, în ajunul Revoluţiei bolşevice, a trebuit să plece din ţară împreună cu familia. A locuit o vreme în Bulgaria, unde a început să simtă chemare pentru viaţa monahală şi, în curând, avea să devină monah şi apoi ieromonah. Inainte de a fi numit profesor la Seminarul „Sfânta Treime", în 1951, a predat Teologie şi a slujit ca preot în Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia şi Germania. In 1952, a devenit rectorul acelei instituţii. A fost sfinţit episcop, iar după moartea Arhiepiscopului Vitalie (Maximenko) în 1960, a devenit stareţul Mănăstirii „Sfânta Treime". In calitate de stareţ şi de rector, a fost deosebit de implicat în formarea curriculum-ului seminarial şi în viaţa cotidiană a seminariştilor şi a monahilor. A fost foarte apreciat de convertiţii la Ortodoxie, precum Ieromonahul Serafim Rose, fiindcă a fost un apărător neclintit al credinţei ortodoxe tradiţionale. Considerat unul dintre luminătorii Bisericii Ruse din diaspora, înaltpreasfinţitul Averchie a scris numeroase comentarii la Scriptură şi alte lucrări care sunt deosebit de citite atât în Rusia, cât şi în diaspora rusă. A adormit întru Domnul pe data de 31 martie/13 aprilie 1976.
In amintirea prăznuirii a treizeci şi cinci de ani de la fericita adormire a înaltpreasfinţitului Averchie, revista Orthodox Life a publicat treisprezece prelegeri despre asceză şi teologie morală pe care le-a ţinut în Europa Occidentală, la scurt timp după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Acum, prin volumul de faţă, ele au fost adunate ca o lucrare de sine stătătoare.
Cititorul trebuie să fie conştient de faptul că traducătorul şi editorul nu au avut acces la aceleaşi ediţii ale cărţilor din limba rusă folosite de autor atunci când a scris aceste prelegeri. Mai mult decât atât, multe din aceste lucrări nici nu există în limba engleză, iar atunci când acest lucru se întâmplă, citarea corespunzătoare nu este întotdeauna posibilă.
Trebuie precizat că autorul, în elaborarea prelegerilor, a urmat o cutumă intelectuală şi culturală rusească, potrivit căreia nu este importantă oferirea de detalii complete despre materialul sursă folosit, ci este suficientă o indicare a originilor sale. Prin urmare, bibliografia şi notele de la sfârşit au fost oferite pentru a facilita lectura cititorului sau pentru a indica, pe cât de fidel posibil, un izvor pentru lectură sau studiu suplimentar.