Iuliana Rogozea 02-07-2016

Nimic special. Câteva emisiuni pe care le-am făcut la postul de radio „Biserica Pireului" pe 91,2 FM, scrise acum sub formă de text şi adunate la un loc, împreună cu un CD ce conţine respectivele emisiuni audio, astfel încât să poţi să şi asculţi, să şi citeşti.

Ne-am ţinut companie destule ceasuri împreună. De multe ori pe săptămână. Dacă ar fi fost să pun un semn de carte la această ediţie, ştii ce aş fi pus? Unul dintre şerveţelele tale. Dintr-acelea udate de lacrimile tale. Mi-ai spus de multe ori că ascultând săracele mele cuvinte ai plâns cu îndestulare. Am trăit în tovărăşie clipe de cunoaştere de sine, de sinceritate, de rugăciune şi de nădejde.

Foarte mulţi au cerut să se realizeze această ediţie tipărită. Aşadar, un lucru făcut fără de grabă. Spui că nu le ştii pe toate. Pe toate le ştii, crede-mă. Doar îţi zici că acum le vei asculta oarecum în alt chip. Vrei medicamentul, dar cu un sirop dulce. Nu suporţi injecţiile, intervenţiile chirurgicale, gusturile amare.

Adevărul este că tu eşti cel care mă îmbogăţeşti, îmi dai bucăţi de aur brut şi argint şi pietre preţioase. Iar eu le iau şi le prelucrez şi le fac puţin mai poetice, mai literare. Să-i fie bine şi regizorului muzical şi ieropsaltului, Vasilis Hatzinikolaou, care mă ajută cu muzica lui, îmi echilibrează glasul şi îmbracă cuvintele mele cu un covor melodios pentru ca sufletul tău să păşească uşor, să nu se îndurereze cu acele lucruri pe care le aude. Şi de aceea, apoi, îţi plac şi te mângâie. Totuşi, materia primă este a ta. Doar că tu nu-ţi dai seama de aceasta. Tu nu-ţi poţi închipui că mesajul, telefonul, suspinul şi lacrima ta, neliniştea şi nedumerirea ta, necazul tău şi amărăciunea ta pot deveni emisiune, îmi vorbeşti cu inimă întristată, iar eu cu ceea ce-mi spui fac emisiune. In acest fel îmi iese mie. Adun întunecimile şi umbrele din viaţa ta şi din viaţa mea şi le aşez dinainte în Lumina lui Hristos şi, întrucât ceea ce-mi spui este adevărat şi nu te făţărniceşti, iese apoi ceva adevărat. Iese o nădejde dinlăuntrul panicii; pace dinlăuntrul tulburării; liniştire şi încredere din strigăte de deznădejde.

Iţi mulţumesc pentru încredere, pentru dragoste, pentru iertarea pe care mi-o dai! Dumnezeu să te binecuvânteze totdeauna, să-ţi lărgească mintea ca să vezi departe, curat, smerit!

Toate vor merge foarte bine, toate greutăţile şi crizele vor trece. Dragostea şi Hristos vor rămâne pentru totdeauna şi noi împreună cu El.

Acele lucruri care sunt spuse prin viu grai în emisiune, cu anevoie sunt transpuse pe hârtie. Modul, tonul glasului, pauzele, nuanţele glasului cu anevoie se vor întipări prin transferul pe care-l încercăm aici în cuvântul scris. La sfârşit tot mai rămâne o sărăcire, pentru ca să se vădească faptul că ceea ce îmbogăţeşte toate lucrurile în viaţă este dragostea cu care înconjurăm lucrurile. Cu dragoste şi cele neînsemnate devin însemnate. Şi cele nevăzute devin văzute.

Ii mulţumesc mult Asociaţiei „Maica Domnului Galaxa, «Stăpâna mării»", care şi-a asumat editarea emisiunilor sub formă de carte, precum şi celor ce au ajutat ca să pornească această strădanie editorială! Le mulţumesc celor ce au scris, au îndreptat, au îngrijit şi au înfrumuseţat această carte!

Veniturile din această carte şi din cele ce vor urma vor merge în întregime pentru terminarea bisericii şi a spaţiilor din jurul schitului care se pregăteşte în Galaxidi Fokidas, lângă Delfos şi Arahova. îţi spun aceasta ca să ştii. Acolo nădăjduiesc ca emisiunile ce se vor pregăti să aibă mai multă lumină, mai multă vedere spre Cer şi spre albastrul său. Pentru că la Galaxidi, la „Maica Domnului «Stăpâna mării»", ochiul vede numai lumină, cer, mare şi munţi.

Dacă şi tu doreşti să-mi urezi ceva, să fie acest lucru: Să săvârşesc şi eu continuu trecerea nevăzută de la a părea la a fi. E posibil ca această rugăciune a ta să mă doară destul de mult, dar merită! îti mulţumesc!

Pr. Andreas Konanos,
Primăvara, 2011