Evaluat la 5 din 5 pe baza a 4 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
4
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Iuliana Rogozea06-07-2016
5 din 5 stele
Imparatia cerurilor se ia cu sila
Calea luptei cu patimile este grea şi spinoasă; adeseori suntem istoviţi, cădem, suferim înfrângeri, uneori ni se pare că nu mai avem deloc putere, însă ne ridicăm şi începem din nou să ne luptăm, fiindcă aceasta este singura cale pentru creştinul ortodox. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui (Mt. 6, 24). Nu putem să slujim lui Dumnezeu şi totodată să rămânem robi ai patimilor.
Bineînţeles, nici un lucru serios nu se face uşor şi repede. Fie că renovăm o biserică, fie că zidim o casă, fie că educăm un copil, fie că tratăm un om grav bolnav, întotdeauna e nevoie de foarte mari eforturi. Impărăţia cerurilor se ia cu silinţă, şi silitorii o răpesc pe ea (Mt. 11,12). Iar dobândirea împărăţiei cerurilor este cu neputinţă fără cură ţirea de păcate şi de patimi. Intr-adevăr, lucrarea duhovnicească cere nu pur şi simplu eforturi, ci silire, biruire de sine.
Omul care se luptă cu patimile şi le învinge este încununat de Domnul pentru asta. Odată, Cuviosul Serafim din Sarov a fost întrebat: „Cine din mănăstirea noastră e înaintea lui Dumnezeu mai presus decât toţi ceilalţi?" Şi Cuviosul a răspuns că bucătarul mănăstiresc, un fost soldat. El a adăugat: „Acest bucătar are o fire foarte aprinsă. La mânie e pornit să facă moarte de om, dar lupta necontenită pe care o poartă în sufletul său îi atrage mare bunăvoinţă dumnezeiască. Pentru lupta aceasta i se dă de Sus puterea harică a Duhului Celui Sfânt, fiindcă nemincinos este cuvântul dumnezeiesc, care grăieşte: Celui ce (se) biruieşte îi voi da să şadă cu Mine şi-l voi îmbrăca în veşminte albe. Şi, dimpotrivă, dacă omul nu se luptă cu sine însuşi ajunge la o împietrire îngrozitoare, care-l va duce la deznădejde şi la pierzare sigură."
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Calea luptei cu patimile este grea şi spinoasă; adeseori suntem istoviţi, cădem, suferim înfrângeri, uneori ni se pare că nu mai avem deloc putere, însă ne ridicăm şi începem din nou să ne luptăm, fiindcă aceasta este singura cale pentru creştinul ortodox. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui (Mt. 6, 24). Nu putem să slujim lui Dumnezeu şi totodată să rămânem robi ai patimilor.
Bineînţeles, nici un lucru serios nu se face uşor şi repede. Fie că renovăm o biserică, fie că zidim o casă, fie că educăm un copil, fie că tratăm un om grav bolnav, întotdeauna e nevoie de foarte mari eforturi. Impărăţia cerurilor se ia cu silinţă, şi silitorii o răpesc pe ea (Mt. 11,12). Iar dobândirea împărăţiei cerurilor este cu neputinţă fără cură ţirea de păcate şi de patimi. Intr-adevăr, lucrarea duhovnicească cere nu pur şi simplu eforturi, ci silire, biruire de sine.
Omul care se luptă cu patimile şi le învinge este încununat de Domnul pentru asta. Odată, Cuviosul Serafim din Sarov a fost întrebat: „Cine din mănăstirea noastră e înaintea lui Dumnezeu mai presus decât toţi ceilalţi?" Şi Cuviosul a răspuns că bucătarul mănăstiresc, un fost soldat. El a adăugat: „Acest bucătar are o fire foarte aprinsă. La mânie e pornit să facă moarte de om, dar lupta necontenită pe care o poartă în sufletul său îi atrage mare bunăvoinţă dumnezeiască. Pentru lupta aceasta i se dă de Sus puterea harică a Duhului Celui Sfânt, fiindcă nemincinos este cuvântul dumnezeiesc, care grăieşte: Celui ce (se) biruieşte îi voi da să şadă cu Mine şi-l voi îmbrăca în veşminte albe. Şi, dimpotrivă, dacă omul nu se luptă cu sine însuşi ajunge la o împietrire îngrozitoare, care-l va duce la deznădejde şi la pierzare sigură."