×
Akedia, fata duhovniceasca a deprimarii. Cauze si remedii - editia a doua - Carti.Crestinortodox.ro
Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
2
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
  • CrestinOrtodox 11-02-2015
    5 din 5 stele
    Ce este akedia

    Păcatul akediei are la obârşie faptul că ne preocupăm prea mult de noi înşine, de frământările noastre, de insuccesele noastre, iar ca rezultat se stinge dragostea faţă de cei din jur, devenim nepăsători faţă de suferinţele altora, începem să invidiem. Temeiul şi rădăcina vieţii noastre duhovniceşti este dragostea de Hristos: trebuie să trăim cu gândul la El, nu la meschinele şi deşar-tele noastre succese şi insuccese... (Arhimandritul Lazăr, Bolile tainice ale sufletului)
    Akedia este moleşire a sufletului, istovire a minţii... ea cleveteşte împotriva lui Dumnezeu, ca şi cum El ar fi nemilostiv şi neiubitor de oameni; în psalmodie este slabă, în rugăciune - neputincioasă, iar în slujirea trupească - tare ca fierul, în lucrul de mână - fără de lenevire, în ascultare - făţarnică (Cuviosul Ioan Scărarul).

    Să nu cazi în akedie atunci când asupra sufletului tău se năpustesc, unul mai întunecat decât celălalt, nori infernali, când asupra lui se aruncă răutatea, invidia, îndoiala şi multe altele. Să ştii bine că apariţia acestor nori întunecaţi la orizontul cugetului este inevitabilă, însă ea nu se întâmplă întotdeauna şi nu ţine vreme îndelungată, la fel cum se întâmplă în natură cu apariţia norilor întunecaţi pe cer: vor trece şi se vor duce, şi atmosfera sufletului se va însemna iarăşi. In natură este neapărată nevoie să fie nori pe cer şi lumina zilei să se întunece, însă norii aceia sunt nestatornici, ei trec degrabă, şi după ei străluceşte iarăşi lumina soarelui, cu putere nouă (Sfântul Ioan din Kronstadt).

    Să nu cazi în akedie arunci când te lupţi cu vrăjmaşul cel netrupesc, ci în necaz şi în strâmtorare să dai slavă Domnului, Care te-a învrednicit să înduri pentru El lupta cu şarpele cel viclean şi să fii rănit pentru El în tot ceasul, căci dacă n-ai trăit în cucernicie şi nu te-ai sili să te uneşti cu Dumnezeu, vrăjmaşul nici nu ar năvăli asupra ta şi nici nu te-ar chinui (Sfântul Ioan din Kronstadt).

    Când te va cuprinde melancolia, nu uita să te mustri: adu-ţi aminte cât de vinovat eşti faţă de Domnul şi faţă de tine însuţi, dă-ţi seama că eşti nevrednic de o soartă mai bună, şi îndată vei simţi uşurare. S-a zis: multe sunt necazurile drepţilor şi: multe sunt rănile păcătoşilor. Aşa este viaţa noastră de aici, tot necazuri şi iar necazuri, însă tocmai prin ele se ajunge în împărăţia cerurilor (Cuviosul Ambrozie de la Optina).

    Ştiind că Dumnezeu este Credincios şi Atotputernic, să crezi în El, şi te vei face părtaş bunătăţilor Lui. Iar dacă te trândăveşti şi petreci în nelucrare, înseamnă că nici nu crezi (Ava Evprepie).

    Akedia e nimicită de rugăciune şi de neîncetata cugetare la Dumnezeu; cugetarea la Dumnezeu este păzită de înfrânare, iar înfrânarea - de osteneala trupească (Cuviosul Efrem Şirul).

    Răutatea are mereu unul şi acelaşi şiretlic: să ne arunce în akedie în vremea necazului, ca să ne lipsească de nădejdea în Domnul (Cuviosul Macarie Egipteanul).
    Niciodată să nu ne descurajăm în necazuri şi să nu ne lăsăm, furaţi de gânduri, pradă akediei, ci, cu multă răbdare, să nutrim nădejde, ştiind buna Purtare de grijă a Domnului pentru noi (Sfântul Ioan Gură de Aur).