Cuvânt înainte
Editura Bizantină a hotărât să publice cartea pe care tocmai ai binevoit să o deschizi, iubite cititorule, după îndelungi deliberări. A fost nevoie de mult timp pentru a ne decide, datorită faptului că este vorba despre o variantă prescurtată a cunoscutelor Omilii duhovniceşti ale Sfântului Macarie Egipteanul. Manuscrisul care ne-a parvenit şi care conţine această variantă prescurtată a circulat în limba română foarte mult în ultimii cincizeci de ani. El provine de la un autor nescunoscut, care în secolul al XX-lea a avut curajul unei lecturi personale a omiliilor Sfântului Macarie, reţinând pe de o parte, ceea ce i s-a părut mai important, pentru a face cartea mai uşor de citit, şi intervenind în discursul autorului iniţial cu mici adaosuri, comentarii sau completări, fără a se teme că în felul acesta alterează în vreun fel conţinutul lucrării. Incercările noastre insistente de a identifica, prin confruntarea cu originalul, contribuţiile acestui curajos şi original redactor al Omiliilor duhovniceşti nu au dus la nici un rezultat. Ne-au ajutat, însă, să constatăm modul desăvârşit în care acesta pătrunde duhul scrierilor în discuţie şi al autorului lor. Intervenţiile sunt în duhul cel mai autentic al scrierilor duhovniceşti ale marilor Părinţi ai Bisericii. De fapt, este greu de crezut că a adăugat ceva de la sine. Foarte probabil, intervenţiile sunt ecouri ale lecturilor sale duhovniceşti, care l-au familiarizat atât de mult cu spaţiul vieţii duhovniceşti încât s-a putut mişca lejer, ca un mare cunoscător al mecanismelor foarte compelxe ale acestei veiţi. El se dovedeşte, în egală măsură, cunoscător al acestor realităţi din propria sa experienţă, din trăirea sa duhovnicească.
Redactorul nostru porneşte de la traducerea din limba greacă a preotului Cicerone Iordăchescu, publicată la Tipografia Eparhială «Cartea Românească» din Chişinău, în anul 1932, şi îşi propune să reţină extrase din aceasta, pe care să le redea într-un limbaj actualizat. Aşa cum am spus deja, intervenţiile lui nu se limitează la înnoirea limbajului, ci avem de-a face cu o rescriere, cu o nouă redactare a fragmentelor extrase, urmărind fidelitatea faţă de fondul lucrării şi mai puţin fidelitatea faţă de literă. Este vorba de ceea ce astăzi în ştiinţa traducerii se numeşte traducere dinamică sau funcţională, în care traducătorul îşi asumă libertatea şi, în consecinţă, responsabilitatea redării libere, în interpretarea proprie a textului original. Se pare că, în vechime, această metodă de traducere era des întâlnită. De altfel, chiar Omiliile duhovniceşti ale Sfântului Macarie trec printr-o astfel de traducere, prelucrare din secolul al X-lea, datorată lui Simeon Metafrastul. Această ediţie, publicată mult mai târziu, în anul 1559, va fi reluată în colecţia Migne şi va sta la baza traducerilor moderne.
Libertatea aceasta în redarea unor scrieri devenite clasice nu se poate sprijini decât pe credinţa profundă a redactorului că are acelaşi duh, acelaşi gând cu autorul iniţial al lucrării. Se întâmplă, în astfel de cazuri, ceea ce spunea Sfântul Apostol Pavel, după ce adaugă câteva cuvinte ale sale la cuvintele Mântuitorului însuşi: „Şi socot că şi eu am duhul lui Dumnezeu" (1Cor. 7,40).
Amintim cititorilor că ediţia integrală a Omliilor duhovniceşti ale Sfântului Macarie poate fi citită în clolecţia Scrisori şi Părinţi Bisericeşti a Editurii Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, într-o traducere nouă datorată Părintelui Prof. Dr. Constantin Corniţescu de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Am considerat că lucrarea, în această redactare, nu mai poate purta titlul original. De aceea am dat cărţii un titlu care ni s-a părut a reprezenta cel mai bine conţinutul său, ţinând seama şi de selecţia făcută. Aşa cum va putea constata şi cititorul, tema centrală a cărţii, care o străbate ca un fir roşu de la un capăt la altul, este pocăinţa. Pocăinţa şi înţelesul adânc al acesteia, ca proces de schimbare a minţii, metanoia, de schimbare a reperelor existenţiale de deslipire şi lepădare de falşii Dumnezei şi de ridicare a privirii spre adevăratul Dumnezeu, este prezentată ca singura cale spre viaţă, spre viaţa cea adevărată, spre mântuire. Din nefericire, în limbajul comun de astăzi, pocăinţa nu mai este înţeleasă în complexitatea şi adâncimea sa. Se înţelege mai mult părerea de rău în urma unui păcat şi în mărturisirea acestuia o dată cu hotărârea de a nu-l mai săvârşi. Ori, aşa cum ne apare în Sfintele Evanghelii, ca şi în scrierile Părinţilor Bisericeşti, pocăinţa este procesul lăuntric, schimbarea de înţelegere a lucrurilor, care îl determină pe om să se întoarcă la Dumnezeu, este dezlipirea privirii omului de la pământ şi îndreptarea ei spre cer. Este o schimbare radicală de orientare, care îl aduce pe om în starea lui firească, de fiinţă îndreptată cu privirea spre Dumnezeu, este o mutare existenţială de la starea de cădere, la starea de ridicare. Această mutare este condiţionată de înţelegerea faptului că starea firească a omului nu este alipirea sa de pământ, de creatură şi de tot ceea ce ţine de aceasta, ca de sursa ultimă a vieţii, ci căutarea lui Dumnezeu şi ancorarea speranţei de viaţă în Acesta.
Procesul de întoarcere la Dumnezeu nu este unul uşor, cum poate vedea cititorul şi din omiliile Sfântului Macarie Egipteanul. El presupune o hotărâre, o voinţă articulată, urmată de o zbatere sau o luptă permanentă cu căderile firii umane, cu obiceiurile rele devenite a doua natură a omului. în această luptă nimeni nu poate reuşi fără ajutorul lui Dumnezeu, ajutor pe care-l va dobândi dacă-l va cere cu conştiinţa neputinţei proprii şi cu credinţă. Problema fundamentală a omului rămâne redobândirea conştiinţei dependenţei sale de Dumnezeu prin înlăturarea amăgirii suficienţei de sine.
Am ales pentru copertă chipul Sfântului Ioan Botezătorul tocmai pentru că el este, aşa cum ni-l prezintă Sfintele Evanghelii şi întreaga Tradiţie a Bisericii, propovăduitorul prin excelenţă al pocăinţei. „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor" este chintesenţa predicii sale.
Am adăugat, ca o postfaţă la această ediţie prescurtată a Omiliilor Duhovniceşti, viaţa Sfântului Macarie Egipteanul, ea însăşi o pledoarie de mare frumuseţe în favoarea întoarcerii şi vieţuirii omului cu Dumnezeu. Am dorit în felul acesta să mijlocim cititorilor noştri întâlnirea cu Sfântul Macarie, ale cărui rugăciuni să ne ajute pe toţi în strădaniile noastre duhovniceşti, câte vor fi acestea.
19 ianuarie 2011
Cuviosul Macarie Egipteanul
Pocainta sau intoarcerea la Dumnezeu, Editura Bizantina
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Cuvânt înainte
Editura Bizantină a hotărât să publice cartea pe care tocmai ai binevoit să o deschizi, iubite cititorule, după îndelungi deliberări. A fost nevoie de mult timp pentru a ne decide, datorită faptului că este vorba despre o variantă prescurtată a cunoscutelor Omilii duhovniceşti ale Sfântului Macarie Egipteanul. Manuscrisul care ne-a parvenit şi care conţine această variantă prescurtată a circulat în limba română foarte mult în ultimii cincizeci de ani. El provine de la un autor nescunoscut, care în secolul al XX-lea a avut curajul unei lecturi personale a omiliilor Sfântului Macarie, reţinând pe de o parte, ceea ce i s-a părut mai important, pentru a face cartea mai uşor de citit, şi intervenind în discursul autorului iniţial cu mici adaosuri, comentarii sau completări, fără a se teme că în felul acesta alterează în vreun fel conţinutul lucrării. Incercările noastre insistente de a identifica, prin confruntarea cu originalul, contribuţiile acestui curajos şi original redactor al Omiliilor duhovniceşti nu au dus la nici un rezultat. Ne-au ajutat, însă, să constatăm modul desăvârşit în care acesta pătrunde duhul scrierilor în discuţie şi al autorului lor. Intervenţiile sunt în duhul cel mai autentic al scrierilor duhovniceşti ale marilor Părinţi ai Bisericii. De fapt, este greu de crezut că a adăugat ceva de la sine. Foarte probabil, intervenţiile sunt ecouri ale lecturilor sale duhovniceşti, care l-au familiarizat atât de mult cu spaţiul vieţii duhovniceşti încât s-a putut mişca lejer, ca un mare cunoscător al mecanismelor foarte compelxe ale acestei veiţi. El se dovedeşte, în egală măsură, cunoscător al acestor realităţi din propria sa experienţă, din trăirea sa duhovnicească.
Redactorul nostru porneşte de la traducerea din limba greacă a preotului Cicerone Iordăchescu, publicată la Tipografia Eparhială «Cartea Românească» din Chişinău, în anul 1932, şi îşi propune să reţină extrase din aceasta, pe care să le redea într-un limbaj actualizat. Aşa cum am spus deja, intervenţiile lui nu se limitează la înnoirea limbajului, ci avem de-a face cu o rescriere, cu o nouă redactare a fragmentelor extrase, urmărind fidelitatea faţă de fondul lucrării şi mai puţin fidelitatea faţă de literă. Este vorba de ceea ce astăzi în ştiinţa traducerii se numeşte traducere dinamică sau funcţională, în care traducătorul îşi asumă libertatea şi, în consecinţă, responsabilitatea redării libere, în interpretarea proprie a textului original. Se pare că, în vechime, această metodă de traducere era des întâlnită. De altfel, chiar Omiliile duhovniceşti ale Sfântului Macarie trec printr-o astfel de traducere, prelucrare din secolul al X-lea, datorată lui Simeon Metafrastul. Această ediţie, publicată mult mai târziu, în anul 1559, va fi reluată în colecţia Migne şi va sta la baza traducerilor moderne.
Libertatea aceasta în redarea unor scrieri devenite clasice nu se poate sprijini decât pe credinţa profundă a redactorului că are acelaşi duh, acelaşi gând cu autorul iniţial al lucrării. Se întâmplă, în astfel de cazuri, ceea ce spunea Sfântul Apostol Pavel, după ce adaugă câteva cuvinte ale sale la cuvintele Mântuitorului însuşi: „Şi socot că şi eu am duhul lui Dumnezeu" (1Cor. 7,40).
Amintim cititorilor că ediţia integrală a Omliilor duhovniceşti ale Sfântului Macarie poate fi citită în clolecţia Scrisori şi Părinţi Bisericeşti a Editurii Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, într-o traducere nouă datorată Părintelui Prof. Dr. Constantin Corniţescu de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Am considerat că lucrarea, în această redactare, nu mai poate purta titlul original. De aceea am dat cărţii un titlu care ni s-a părut a reprezenta cel mai bine conţinutul său, ţinând seama şi de selecţia făcută. Aşa cum va putea constata şi cititorul, tema centrală a cărţii, care o străbate ca un fir roşu de la un capăt la altul, este pocăinţa. Pocăinţa şi înţelesul adânc al acesteia, ca proces de schimbare a minţii, metanoia, de schimbare a reperelor existenţiale de deslipire şi lepădare de falşii Dumnezei şi de ridicare a privirii spre adevăratul Dumnezeu, este prezentată ca singura cale spre viaţă, spre viaţa cea adevărată, spre mântuire. Din nefericire, în limbajul comun de astăzi, pocăinţa nu mai este înţeleasă în complexitatea şi adâncimea sa. Se înţelege mai mult părerea de rău în urma unui păcat şi în mărturisirea acestuia o dată cu hotărârea de a nu-l mai săvârşi. Ori, aşa cum ne apare în Sfintele Evanghelii, ca şi în scrierile Părinţilor Bisericeşti, pocăinţa este procesul lăuntric, schimbarea de înţelegere a lucrurilor, care îl determină pe om să se întoarcă la Dumnezeu, este dezlipirea privirii omului de la pământ şi îndreptarea ei spre cer. Este o schimbare radicală de orientare, care îl aduce pe om în starea lui firească, de fiinţă îndreptată cu privirea spre Dumnezeu, este o mutare existenţială de la starea de cădere, la starea de ridicare. Această mutare este condiţionată de înţelegerea faptului că starea firească a omului nu este alipirea sa de pământ, de creatură şi de tot ceea ce ţine de aceasta, ca de sursa ultimă a vieţii, ci căutarea lui Dumnezeu şi ancorarea speranţei de viaţă în Acesta.
Procesul de întoarcere la Dumnezeu nu este unul uşor, cum poate vedea cititorul şi din omiliile Sfântului Macarie Egipteanul. El presupune o hotărâre, o voinţă articulată, urmată de o zbatere sau o luptă permanentă cu căderile firii umane, cu obiceiurile rele devenite a doua natură a omului. în această luptă nimeni nu poate reuşi fără ajutorul lui Dumnezeu, ajutor pe care-l va dobândi dacă-l va cere cu conştiinţa neputinţei proprii şi cu credinţă. Problema fundamentală a omului rămâne redobândirea conştiinţei dependenţei sale de Dumnezeu prin înlăturarea amăgirii suficienţei de sine.
Am ales pentru copertă chipul Sfântului Ioan Botezătorul tocmai pentru că el este, aşa cum ni-l prezintă Sfintele Evanghelii şi întreaga Tradiţie a Bisericii, propovăduitorul prin excelenţă al pocăinţei. „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor" este chintesenţa predicii sale.
Am adăugat, ca o postfaţă la această ediţie prescurtată a Omiliilor Duhovniceşti, viaţa Sfântului Macarie Egipteanul, ea însăşi o pledoarie de mare frumuseţe în favoarea întoarcerii şi vieţuirii omului cu Dumnezeu. Am dorit în felul acesta să mijlocim cititorilor noştri întâlnirea cu Sfântul Macarie, ale cărui rugăciuni să ne ajute pe toţi în strădaniile noastre duhovniceşti, câte vor fi acestea.
19 ianuarie 2011
Cuviosul Macarie Egipteanul
Pocainta sau intoarcerea la Dumnezeu, Editura Bizantina