×
Puterea rugaciunii copiilor. Povestiri crestine - Carti.Crestinortodox.ro
Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
2
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
  • CrestinOrtodox 17-11-2014
    5 din 5 stele
    Cum va vrea Dumnezeu

    Tânărul Vasia provenea dintr-o familie de ţărani, în trecut, toţi ţăranii erau creştini, cre-zând cu tot sufletul lor în Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi străduindu-se să vieţuiască întru totul după poruncile Lui. Astfel, şi Vasia, fiind de mic foarte credincios, visa să îşi închine toată viaţa lui Dumnezeu, făcându-se călugăr. Şi, pentru a lua binecuvântare pentru hotărârea sa, tânărul se duse la un stareţ sfânt, pentru a se sfătui la ce mănăstire să se închinovieze. Insă bătrânul, după ce îl ascultă pe Vasia, îi dezvălui voia lui Dumnezeu cu el: la început să slujească oamenilor, rămânând în lume, căsătorindu-se şi educându-şi copiii, şi doar mai apoi, cu îngăduinţa soţiei sale, să intre într-o mănăstire, călugărindu-se.

    Ascultând povaţa stareţului, Vasile se lăsă cu totul în voia lui Dumnezeu. Şi, foarte curând, totul se întâmplă aşa cum îi prevestise stareţul.

    Tânărul plecă la oraş şi deveni un bun slujbaş. Aproape toţi banii pe care îi câştiga îi trimitea mamei sale bolnave şi neputincioase.

    Mai apoi, tânărul Vasile întâlni în oraş o domnişoară, pe Olia, care se trăgea din satul său şi voia de asemenea să-şi închine viaţa lui Dumnezeu, făcându-se monahie; însă şi Olia fusese binecuvântată de către duhovnicul ei ca mai întâi să se căsătorească, să-şi crească copiii şi doar după aceea, cu îngăduinţa soţului, să plece la mănăstire.

    Şi astfel, peste puţin timp, Vasile şi Olga se căsătoriră. Viaţa lor de familie era binecuvântată cu o pace deosebită. In toate, „capul lor" era Dumnezeu.
    Slujba lui Vasile mergea foarte bine. El a avansat puţin câte puţin şi, peste câţiva ani, a devenit destul de înstărit. Insă nu uita nici o clipă de voia lui Dumnezeu cu viaţa sa. Vasile împărţea întotdeauna bunurile agonisite la mănăstiri, biserici, spitale, ajutându-i mereu pe cei săraci şi nevoiaşi.

    Odată, pe când mergea cu trăsura sa, Vasile văzu un ţăran care şedea chiar în mijlocul drumului. Bărbatul striga neîncetat:

    - Nu este precum vrei tu, ci precum va vrea Dumnezeu!

    Abia termina de zis aceste cuvinte, că iarăşi le repeta:

    - Nu este precum vrei tu, ci precum va vrea Dumnezeu!

    Văzându-l, Vasile înţelese imediat că acest amărât de om avea o nenorocire mare şi, porun-cindu-i vizitiului să oprească, îl chemă pe săracul ţăran mai aproape de el şi-l întrebă ce necaz are. Ţăranul îi mărturisi atunci durerea sa: acasă, în satul său, rămăseseră cei şapte copii, împreună cu tatăl său, uscat de bătrâneţe, şi toţi erau nu doar cumplit de flămânzi, ci şi bolnavi de tifos. Toţi vecinii din sat, temându-se ca nu cumva să se molipsească, îi ocoleau. Unica avere care-i rămăsese era un cal, cu care venise la oraş, ca să-l vândă şi să cumpere cu bănuţii primiţi pe el o vacă, ce ar fi fost „doica" şi salvarea lor. Şi el, aducând căluţul în oraş, îl vânduse, însă din banii primiţi pe el nu mai apucase să cumpere o văcuţă. Tâlharii îi furaseră banii cu forţa, iar săracul de el, fiind cu totul sleit de puteri şi slăbit de foame, nu mai fusese în stare să se lupte cu ei, pentru a-şi recupera bănuţii. Ce mai putea să facă acum? Cum să se întoarcă acasă cu mâinile goale la copiii săi flămânzi şi bolnavi? De aceea se aşezase în mijlocul drumului, ba plângând, ba strigând, ba rugându-se lui Dumnezeu:

    - Nu este precum vrei tu, ci precum va vrea Dumnezeu!

    Auzind acestea, Vasile îl aşeză îndată pe ţăran alături de el, în caretă, şi, poruncind vizitiului să mâne caii, porniră grabnic spre piaţă. Ajunşi acolo, Vasile îi cumpără sărmanului ţăran doi cai şi o căruţă, pe care o umplu cu o mulţime de produse alimentare. îi cumpără de asemenea o văcuţă şi, legând-o de căruţă, îi dădu hăţurile ţăranului nevoiaş. Acesta însă, nefiind în stare să creadă în marea milostivire a lui Dumnezeu faţă de el, începu să refuze pomana lui Vasile, dar slujbaşul îi aminti:

    - Nu este precum vrei tu, ci precum va vrea

    Dumnezeu!

    După mai mulţi ani, Vasile, cu acordul soţiei sale, plecă la mănăstire, se călugări şi apoi deveni stareţ. în popor era numit părintele Serafim Vâritkii. Prin rugăciunile sale, Părintele Serafim a salvat mii de suflete, descoperindu-le voia lui Dumnezeu cu viaţa lor şi povăţuindu-i prin harul lui Dumnezeu, precum şi prin înţelepciunea adunată din mila Lui:

    - Doamne, facă-se întru toate voia Ta! Nu precum vreau eu, ci precum Tu voieşti!

    Sfinte Părinte Serafim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!