×
Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant - Carti.Crestinortodox.ro
Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
  • CrestinOrtodox 06-10-2014
    5 din 5 stele
    Prefata la Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant

    Traducerea şi editarea acestor texte ale părintelui Dumitru Stăniloae reprezintă o mare binecuvântare pe care o va înţelege fiecare cititor. Părintele Dumitru Stăniloae reprezintă un dar preţios al lui Dumnezeu făcut Bisericii noastre şi umanităţii: „Să-I mulţumim Domnului!"

    A iubit cu adevărat, din toată inima sa, pe Dumnezeu şi omul, Creatorul şi creaturile, Făcătorul şi făpturile Lui. Textele lui sunt un rod al iubirii şi în acelaşi timp o comunicare şi înălţare spre această iubire.

    Membru şi preot liturghisitor al Bisericii Ortodoxe Universale a lui Hristos, părintele Dumitru a avut experienţa lui Dumnezeu. L-a cunoscut pe Dumnezeu. în Dumnezeu a cunoscut omul şi întreaga creaţie. Teologia sa nu este „intelectuală", nu este schematică, ci o revelare şi împărtăşire a vieţii veşnice.

    Ea dă astfel măsura teologiei ortodoxe. Face propovăduirea Apostolilor şi a Părinţilor concretă pentru omul epocii noastre.
    Teologhiseşte patristic, adică ortodox, şi actual în acelaşi timp. Oferă adevărul cel veşnic al lui Dumnezeu omului contemporan.
    Citind cartea aceasta cititorii vor spori în credinţă. Cei care au dificultăţi în a crede vor găsi adevărul Bisericii în expresia lui cea mai autentică, astfel încât atitudinea lor în faţa acestuia va fi mai responsabilă.

    S-a spus corect că mulţi din cei care au refuzat credinţa n-au respins de fapt Ortodoxia, pe care nici n-au cunoscut-o vreodată în întregime, ci doar formele ei falsificate.

    Părintele Dumitru nu vorbeşte ca „individ". El este gura evlaviei strămoşeşti a poporului român credincios şi în genere a popoarelor noastre ortodoxe. Spiritualitatea lui izvorăşte din comoara inepuizabilă a spiritualităţii poporului ortodox. Ea presupune o bogată tradiţie monahală şi ascetică, o viaţă liturgică, o experienţă vie a rugăciunii. Presupune „Filocalia" şi monahismul aghioritic aşa cum au fost acestea experimentate şi trăite în România.

    Călăuzit de Părinţi, mai cu seamă de sfinţii Maxim Mărturisitorul, Isaac Şirul şi Grigorie Palama, părintele Dumitru ne ridică la o sublimă altitudine şi ne arată o privelişte minunată: unitatea şi relaţia lumii văzute şi nevăzute cu Dumnezeul Treimic; Logosul şi raţiunile (logoi) lui Dumnezeu în creaţie; scopul creaţiei.

    Cum să vedem însă această privelişte, dacă nu avem vederea curată? Părintele Dumitru ne ajută şi aici. Ne arată modul curăţirii simţurilor sufletului. Teologia lui e în acelaşi timp mistică şi cosmică (priveşte întreaga lume), neptică (cheamă la trezirea minţii) şi interiorizată (îndeamnă la descoperirea inimii).

    Această împletire reprezintă un dar special al lui Dumnezeu făcut autorului, dar de care epoca noastră are multă nevoie.
    In acelaşi timp, revelând sensul adevăratei libertăţi a iubirii, părintele Dumitru face, chiar şi fără a se referi vreodată în mod concret la ele, cea mai potrivită critică a tuturor umanismelor contemporane care făgăduiesc eliberarea omului în vreme ce de fapt îl ferecă implacabil în universuri închise lipsite de nădejde.

    Toate acestea părintele Dumitru le trăieşte în Biserică, în calitatea ei de comuniune a harului, iubirii şi libertăţii. în Biserică îl cunoaşte pe Dumnezeu şi pe om, Logosul şi raţiunile Lui, iubirea şi libertatea. Aşa cum o vieţuieşte şi o exprimă el, Biserica are un dinamism infinit, însuşi dinamismul iubirii infinite a lui Dumnezeu care-l cheamă neîn cetat pe om să iasă din izolarea lui, să-L întâlnească, să vorbească şi să se unească cu El. Veteranul şi decanul de vârstă al teologilor ortodocşi actuali, părintele Stăniloae lasă prin opera sa teologică Bisericii lui Hristos şi lumii o preţioasă moştenire. Această moştenire e o mângâiere a inimii noastre, dar şi o povară de mare responsabilitate spirituală pentru fiecare om care o va cunoaşte.

    Sfântul Munte, 13 ianuarie 1980 Pomenirea Cuviosului Maxim Cavsocalivitul

    arhim. Gheorghios (Kapsanis)
    egumenul Sfintei Mănăstiri Grigoriu
    de la Sfântul Munte Athos