Vasia Ionescu 06-06-2014

"Ia totul de la viaţă!" şi „Cârpe diem!" sunt sloganurile cu care respiră poporul nostru, prin reclamele de peste tot. „Creştem generaţia Coca-Cola!" - remarcă foarte dur, dar adevărat, contemporanii noştri care mai gândesc şi se exprimă. Ei privesc în viitor şi, asemenea poetului Mihail Lermontov, se sperie:
Mă uit cu întristare la mica generaţie,
Căci viitorul ei e fie gol, fie întunecat...
Oamenii şi-au pierdut aproape complet conştiinţa propriei naţionalităţi şi idealurile morale. Degenerarea spirituală a Rusiei este cauza principală a degradării ei demografice, sociale şi economice. Şi acest proces, din păcate, continuă.
Să luăm, spre exemplu, propaganda modului nesănătos de viaţă, realizată de cele mai multe mijloace de informare în masă. Ceea ce era considerat a fi viciu, acum se consider a fi virtute. Perversiunile sunt considerate a fi normative. Au apărut noţiuni care ascund adevărul, cum ar fi acelea de „angajate în sexul comercial", „stripperi", „băieţi la apel". Ceea ce provoca scârbă timp de secole, astăzi este considerat a fi de bun gust şi chiar extrem de manierat.
Noi ştim ce beneficii sau avantaje se ascund în spatele sloganurilor sau reclamelor de genul: „Avort. Rapid. Ieftin. Sigur. Dar despre consecinţele pe care avortul le are asupra sănătăţii persoanei implicate nu se spune nimic.
Şi de ce şi-ar bate cineva capul, dacă aceasta ar putea să „traumatizeze clientul"? Cu cât pacientul ştie mai puţin, cu atât doarme mai liniştit şi îşi deschide mai uşor portofelul!
Agenţiile specializate învaţă fetele în ce locuri şi cum pot cunoaşte bărbaţii bogaţi şi ce trebuie să facă pentru a-i vrăji în vederea căsătoriei şi a asigurării unui viitor fără griji.
Televiziunea şi presa induc tot timpul ideea că de problemele familiale sunt vinovaţi alţii, nu noi înşine. De aici şi modul de a rezolva problemele intime: ruperea relaţiei stricate, distrugerea unei alte familii şi căutarea fericirii prin „metoda încercării şi a eliminării erorilor". Şi astfel continuăm până când lucrurile vor intra, ca de la sine, într-un făgaş normal. A răbda şi a aştepta întoarcerea celui căzut nu înseamnă acum decât a pierde vremea în zadar.
Dacă nu reuşeşti să te înţelegi cu partenerul (aşa sunt numiţi acum amanţii!) nu-i bai! Părăseşte-l şi fă rost de altul (ca de un căţel)! Dacă vrei să repari fisurile din viaţa familială, te ajută imediat vrăjitoarele şi parapsihologii de toate felurile. Iată o reclamă obişnuită: „Vrăjescsoţul. Garantat100%. Dacă nu reuşesc, primiţi banii înapoi."
Vindecătorii din garsoniere sau chiar cei din vilele măreţe se apucă de orice problemă şi promit că o rezolvă: de la platfus până la strabism. Cu cât mai groaznic este diagnosticul, cu atât este mai uşor să faci bani pe seama fraierilor!

Şi nu contează atât de mult ce încearcă ei să vindece, ci ceea ce reuşesc să „rezolve", iar apoi cu ce vom reuşi să le răsplătim, în afară de banii deja daţi ?
Firmele sunt interesate să-şi vândă marfa cu orice preţ şi, de aceea, nu se zgârcesc în a face promisiuni mincinoase şi diverse trucuri comerciale. Spre exemplu, laudă filtrul ţigaretelor ca şi cum prin el nu ar mai trece nici un fel de produs chimic. Ţigările sunt oferite sub forma unei ispite demne de om şi căreia nu are nici un rost să-i rezişti. A nu fuma înseamnă să-ţi pierzi demnitatea şi chiar să pierzi o şansă „unică în viaţă".
Dar să nu uităm de reclamele insistente ale băuturilor alcoolice sau ale produselor tip fast-food. Pe această temă există mai multe bancuri. Iată unul din ele:
„De un bătrân care stă pe un buştean se apropie o tânără:
- Cum aţi reuşit să trăiţi atâţia ani?
- Păi, zilnic, fumez câte un pachet de ţigări, beau o navetă de bere şi un litru de votcă, mănânc chipsuri şi nu fac niciodată sport.
- Extraordinar! Şi câţi ani aveţi?
- Douăzeci şi cinci."
După cum se exprima şi un cunoscut comediant, „fratele nostru este prostit". In vizorul afaceriştilor rău intenţionaţi ajung în primul rând tinerii. Este şi de înţeles: fata „se grăbeşte să trăiască, dar şi să simtă ceea ce trăieşte".
Experienţa personală nu este încă suficientă, perspectivele sunt largi şi se pare că „toată lumea e a mea". Se mai spune că la 20 de ani copiii cred că părinţii lor nu înţeleg nimic din viaţă; la 25 de ani li se pare că părinţii s-au înţelepţit un pic, iar la 30 de ani merg la părinţi după sfaturi. Această glumă este adevărată, poate doar să aibă, în unele cazuri, o eroare de cinci sau zece ani. Intr-adevăr, înţelepciunea vine odată cu vârsta. Se întâmplă însă ca vârsta să vină singură. Totuşi, mai devreme sau mai târziu, iluziile se disipa, iar faptele negândite lasă adesea urme adânci în suflet şi duc la disperare. De aceea, viaţa trebuie privită cu seriozitate. „Pesimistul este un optimist care a devenit realist." Trebuie să fii realist şi să înţelegi ce anume ascund mijloacele de informare în masă de oamenii contemporani. Atunci vor exista mai puţine şanse de a cădea în capcană şi mai multe de „a-ţi aşterne" ceva mai bun.