Nota asupra traducerii romanesti

Am tradus volumul de fata dupa cea de-a doua editie a cartii lui Stylianos Papadopoulos, aparuta la Atena in 2006, la Ἀποστολική Διακονία (Apostoliki Diakonia), cu titlul: Ἅγιος Ἰωάννης ὁ Χρυσόστομος. Τόμος Α’ - Ἡ ζωή του. Ἡ δράση του. Οἱ συγγραφές του. Prima editie a acestei carti a aparut in anul 1999 la aceeasi casa editoriala.

Monografia lui Papadopoulos, intemeiata pe o minutioasa si indelungata cercetare a scrierilor hrisostomice, a izvoarelor bizantine care vorbesc despre viata si opera Sfantului Ioan, precum si bineinteles a unei literaturi secundare foarte vaste, se dovedeste a fi o lucrare de maturitate literara si stiintifica si o scriere de o complexitate uriasa, fara ca autorul sa incarce volumul cu trimiteri bibliografice la tot pasul, pentru a nu ingreuna astfel lectura si pentru a nu abate atentia de la firul epic sau demonstrativ. Intrucat autorul recurge pe alocuri la o exprimare specifica stilului oral, ne-am straduit si noi sa redam aceasta oralitate din limba greaca, contrapunandu-i stilul stiintific alternativ, la fel de prezent.

Tot astfel am procedat si cu traducerea fragmentelor din greaca veche, atat cu cele din opera Sfantului Ioan Gura de Aur, cat si cu cele ale celorlalti autori bizantini citati de Papadopoulos, cu specificarea ca aici ne-am straduit sa imprimam textului tradus o amprenta beletristica mai apasata. Binevoitorul cititor va observa pe alocuri o anumita redundanta intre doua sau mai multe paragrafe succesive. Aceasta se datoreaza faptului ca Papadopoulos explica un caz, istoriseste o intamplare, face o demonstratie istorico-filologica sau expune teologic ceea ce exemplifica indata cu fragmentele din greaca veche. Practic, fragmentele din greaca veche vin sa confirme ceea ce autorul tocmai a expus pe larg sau prin parafraze mai concise. Daca pentru cititorul grec redundanta este atenuata de alternarea limbii curente cu greaca veche, pentru cititorul roman aceasta redundanta este mai vizibila, chiar daca, asa cum spuneam, am incercat sa dam un ifos mai literar-beletristic fragmentelor pe care le-am tradus din greaca veche.

De buna seama, am tradus aceasta carte intr-un limbaj cat mai bisericesc cu putinta, incercand si o apropiere de limbajul liturgic, dar adoptand adesea si limbajul teologic academic, chiar acolo unde el nu consuna cu cel liturgic, fiind deja binecunoscut si intrat – am putea spune – in uzul bisericesc.

In acelasi spirit am redat si numele de persoane (e.g. „Meletie”, „Paladie”, „Acvila”), traducand formele onomastice asa cum s-au fixat ele in limbajul bisericesc. Totusi, pe alocuri, am recurs la transliterarea intr-o forma mai apropiata de ceea ce se considera a fi pronuntia clasica: „Atticus”, „Zosimos”, „Libanios” (nu „Atic”, „Zosim” sau „Livanie”).

In privinta titlurilor scrierilor hrisostomice (vezi Capitolul IV), am incercat redarea lor intocmai, intr-o maniera literala, mentionand in note de subsol, acolo unde am stiut, titlurile mai indepartate de original (uneori traduse chiar dupa titlul latinesc din PG sau din CPG) cu care aceste scrieri circula deja in limba romana. Ne-am abatut de la literalitate in privinta titlurilor grecesti care, dupa obiceiul vremii, incepeau cu «Ὅτι» («Ca»), socotind ca aceasta maniera de redare a titlurilor nu este potrivita limbii romane si deci suprimand acest element introductiv. Acolo unde titlurile din greaca veche incep cu «Εἰς τό» si o secventa biblica, fiind vorba de un comentariu (de obicei o Omilie) la pasajul biblic respectiv, am socotit potrivit sa traducem prin «La cuvintele», formula urmata, desigur, de cuvintele din Scriptura la care se face comentariul. De asemenea, acolo unde Stylianos Papadopoulos trimite, alternativ, la titluri diferite pentru aceeasi scriere (intrucat multe scrieri ale lui Hrisostom circula in manuscrise sub titluri a caror forma fluctueaza), noi nu ne-am propus uniformizarea lor, ci le-am tradus in forma pe care autorul a preferat-o in fragmentul respectiv, presupunand ca cititorului nu-i va fi deloc greu sa le identifice.

Dumnezeului nostru slava!

Octavian Gordon 

24 ianuarie 2014,
Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Xenia

Prefata la editia I

Cunoastem cu totii ca marii Parinti si Invatatori ai Bisericii noastre au fost luminati de Dumnezeu, miscati de Duhul. Adesea insa uitam acest lucru si incercam sa facem fata problemelor teologice si bisericesti, adica problemelor care tin de viata si pieirea duhovniceasca, numai cu propriile noastre puteri. De buna seama, pe acestea trebuie sa le activam, dar, in realitate, ele nu sunt de ajuns pentru a ajunge la un rezultat corect si creator, la adevar.

Tocmai aici marii Parinti sau facut Invatatori pentru toate veacurile si pentru noi. Neau aratat ca, pentru a crea ceva adevarat, pentru a raspunde corect la o problema a epocii noastre, trebuie sa primim si sa traim tot ceea ce Parintii teologi au creat inaintea noastra, cu luminarea Sfantului Duh.

Aceasta este ratiunea pentru care ii studiem si ii analizam pe Parinti. Fiind ei miscati de Duhul, ne priveste orice lucru pe care lau spus despre adevar si despre mantuirea omului si, totodata, trebuie sa constituie temeiul si semnul de la care pornim in propria noastra stradanie.

Incredintam publicitatii acest text, cu nadejdea ca Sfantul Ioan Gura de Aur va constitui in mod constient temeiul de la care va porni stradania noastra, ca sa raspundem la intrebarile duhovnicesti complexe ale epocii.

Am parcurs o nesfarsita bibliografie legata de Sfantul Ioan Gura de Aur, dar am adaugat textului nostru pasaje extrase numai din scrierile lui. Din ratiuni ce tin de concizie, si tematica noastra sa limitat la ceea ce am socotit a fi mai oportun si mai specific lui Hrisostom, din punct de vedere al rezultatelor. La sfarsitul lucrarii, cititorul va gasi o bibliografie tematica, pe cat se poate, si, in orice caz, selectiva.

Ajuns aici, doresc sa le multumesc iubitilor mei colegi mai tineri, domnii Vasilios Mastoropoulos, Ioannis Hadziouranios, Ioannis Tselios, Georgios Kanakis si Anastasios Stavropoulos, precum si secretarei mele, Panagiota Karahristou, care au ostenit mult pentru repetatele dactilografieri si pentru multiplele colationari ale textului.

In sfarsit, aduc calduroase multumiri Preafericitului Parinte Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei si al intregii Ellade, precum si Consiliului Administrativ al Editurii Apostoliki Diakonia, care au acceptat referatul Directorului General, Parintele Petru, preaiubitorul de Dumnezeu Episcop al Hristoupolei, pentru ca lucrarea de fata sa fie editata sub auspiciile Editurii Apostoliki Diakonia.

In ceea ce priveste structura lucrarii si, desigur, buna organizare a materialului, am preferat publicarea in doua volume, fiindca, in mod vadit, continutul este impartit in doua parti (mai intai biografia si activitatea de scriitor, iar apoi gandirea teologica) si ca sa se evite manevrarea anevoioasa a unui singur volum greoi.

Stylianos G. Papadopoulos

13 noiembrie 1998,
Pomenirea Sfantului Ioan Gura de Aur

Cuprins

Nota asupra traducerii romanesti 5
Prefata la editia I 9
Prefata la editia a IIa 11

Capitolul Intai
Introducere generala: Epoca lui Hrisostom si Problemele ei 13

Capitolul al Doilea
Viata si Activitatea  Sfantului Ioan Gura de Aur 26
I. In Antiohia 26
II. In Constantinopol 35
III. Hrisostom se confrunta cu o condamnare premeditata 57
IV. Exilul si sfarsitul 87

Capitolul al Treilea
Sfantul Ioan Gura de Aur ca Invatator si Scriitor 106

Capitolul al Patrulea
Operele lui Hrisostom 148
I. Opere autentice 152
II. Opere neautentice (spuria) sau Indoielnice (dubia) 186
III. Texte inedite si nesigure 198
IV. Traduceri vechi 198

Capitolul al Cincilea
Bibliografia 201
1. Scriptura si Ermineutica 201
2. Bibliografie istorico-filologica si biografii 207
3. Iudaism 218
4. Opera pastorala – Predici – Misiune 219
5. Diferite scrieri teologice 221
6. Teme moral-sociale si de viata practica 226
7. Generalitati – Lucrari colective – Epoca lui Hrisostom 231
8. Perioada petrecuta la Antiohia si la Constantinopol 236
9. Ecleziologia – Unitatea Bisericii – Locul lui Petru 238
10. Monahism – Asceza – Casatorie – Feciorie 240
11. Sfintele Taine: Sfanta Liturghie – Preotia – Botezul – Spovedania 243
12. Legatura cu filosofia – cultura elena 246
13. Pseudoepigrafice 248
14. Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur 251
Abrevieri 256