Perahim

Perahim este romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu, despre care cunoscutul filosof, dramaturg și critic literar francez Gabriel Marcel credea că e tot ceea ce prolificul romancier al exilului parizian „a scris mai frumos și mai valoros, cel puțin egal cu Ora 25”, propunându-i autorului ecranizarea acestuia cu un actor de nivelul lui Jean Gabin.

Tradus după ediția în limba franceză revizuită de Gheor­ghiu – lăsând la o parte manuscrisele-atelier –, ­romanul apare, de această dată, în forma finală, dorită de scriitor.

Capodoperă a literaturii universale, Perahim abordează, în decorul unui București mai puțin cunoscut, teme cumva atipice în opera celebrului autor român – moartea, destinul, dragostea –, care, astfel, căpătă cu totul alte valențe decât cele cu care cititorul era obișnuit... 

***
Ne putem elibera de destin? Perahim crede asta. El, care se reîntoarce din infern și care a avut parte de zece ani de muncă silnică, la ocnă, zece ani în care a fost zdrobit. Comisarul Catran, ce cunoaşte bine locul în care s-a aflat gangsterul, este stupefiat. Nimeni, până atunci, nu scăpase viu de acolo. Totuşi, Perahim e în faţa lui, slab, neclintit, mereu tânăr. Vrea să îşi reia locul în societate, să ia viaţa de la capăt, să-şi renege trecutul. Nu doreşte mare lucru. Pur şi simplu, ca poliţia să-l lase în pace. Va lucra şi-şi va îngriji mama.