Nunta de taina a sufletului. Talcuire la Cantarea Cantarilor

Vorbind de Dascălii cei înțelepți
Și pe Theodorit îl trec în rîndul lor
Ca pe-un bărbat dumnezeiesc, ca pe un Dascăl mare,
Ca pe un stîlp neclintit al Ortodoxiei.
Iar de s-a și clintit odată din întîmplare,
Om era: nu-l osîndi, omule,
Că nu atît din rea-credință s-a clintit,
Cît purtat de sfada cea aprigă.
Ce, trebuia să-l întreacă pe Chiril în toate cele,
și ca dogmatist, și ca scriitor?
Pe deasupra, s-a îndreptat –
Iar în toate celelalte privințe
Văzîndu-l cu nimic mai prejos decît Păstorii cei mai mari,
Cu bun temei îl scriu aici în ceata lor.
Sfîntul Ioan al Efhaitelor
(epigramă din Anthologia Graeca)

Tradus de Adrian Tanasescu-Vlas