Nihilismul. Radacina Revolutiei in epoca moderna
Nihilismul - credinta ca nu exista un Adevar absolut, ca tot adevarul este relativ - este filosofia de baza a secolului al XX-lea. El a devenit atat de raspandit si de omniprezent in vremurile noastre, a patruns atat de adanc in mintile si in inimile...
Descriere
Nihilismul. Radacina Revolutiei in epoca moderna
Nihilismul - Cuprins
Prefata editiei in limba engleza................5
I. Introducere. Problema adevarului .......11
II. Etapele dialecticii nihiliste..............30
III. Teologia si spiritul nihilismului.........90
IV. Programul nihilist...................115
V. Dincolo de nihilism...................134
Anexa. Filosofia absurdului..............157
Inchinarea la nimic
"Nimicul", asa cum este inteles de nihilismul modern, este un concept specific traditiei crestine. "Nefiinta" diverselor traditii orientale este oidee cu totul diferita, pozitiva; aceste traditii se apropie cel mai mult de ideea de nihil prin conceptul lor nelamurit de "haos" originar. Dumnezeu le-a vorbit numai in chip acoperit si indirect altor neamuri; numai poporului Sau i-a descoperit El plinatatea adevarului despre inceputul si sfarsitul lucrurilor. Intr-adevar, pentru alte popoare, ca si pentru ratiunea lipsita de ajutor, una dintre cel mai greu de inteles dogme crestine este creatio ex nihilo: faptul ca Dumnezeu a creat lumea nu din Sine, nici dintr-o materie deja existenta sau dintr-un haos originar, ci din nimic; in nici o alta invatatura nu este afirmata mai limpede atotputernicia lui Dumnezeu. Caracterul minunat, care niciodata nu paleste, al creatiei lui Dumnezeu se intemeiaza tocmai pe aceasta, pe faptul ca ea a fost chemata la existenta dintr-o ne-existenta absoluta.
Dar - ar putea veni intrebarea - ce legatura are nihilismul cu o astfel de invatatura? Legatura este negarea ei. "Ce anume, spune Nietzsche intr-o afirmatie a carei ultima propozitie am citat-o deja intr-un alt context, inseamna nihilismul? - Ca valorile cele mai inalte isi pierd valoarea. Nu exista nici un tel. Nu exista raspuns pentru intrebarea «de ce?»." Nihilismul, pe scurt, isi datoreaza intreaga existenta negarii Adevarului crestin; el considera lumea "absurda", dar nu ca urmare a unei "cercetari" la rece a problemei, ci din cauza ca nu poate sau nu vrea sa creada sensul ei crestin. Numai oamenii care au crezut la un moment dat ca stiu raspunsul la intrebarea "de ce?" ar putea fi atat de dezamagiti de "descoperirea" ca, pana la urma, nici nu exista vreun raspuns.
Daca insa crestinismul ar fi numai o religie sau filosofie oarecare intre multe altele, negarea lui nu ar fi o chestiune atat de importanta. Joseph de Maistre - care a criticat in mod inteligent Revolutia Franceza, cu toate ca ideilor sale pozitiviste nu trebuie sa li se acorde incredere - a inteles tocmai acest lucru, si a facut-o intr-o perioada in care efectele nihilismului erau cu mult mai putin evidente decat astazi.
Dintotdeauna au existat in lume forme de religie si oameni rai care li s-au impotrivit. Impietatea a fost mereu o crima, de asemenea[...]. Insa numai in sanul religiei celei adevarate poate exista o adevarata impietate[...]. Impietatea nu a pricinuit niciodata, in trecut, raul pe care l-a nascut in zilele noastre, caci vina ei este intotdeauna direct proportionala cu luminarea din jurul ei[...]. Cu toate ca au existat mereu oameni lipsiti de pietate, nu a mai existat niciodata inainte de secolul al XVIII-lea si in inima crestinatatii o insurectie impotriva lui Dumnezeu. Nici o alta religie nu a afirmat atat de mult si atat de puternic precum crestinismul, deoarece glasul acestuia este Glasul lui Dumnezeu, iar Adevarul sau este absolut; si nici o alta religie nu a avut un potrivnic atat de radical si de neinduplecat ca nihilismul, caci nimeni nu se poate impotrivi crestinismului fara sa poarte razboi cu Dumnezeu insusi. Ca sa lupti chiar cu Dumnezeu, Care te-a creat din nimic, e nevoie, desigur, sa fii cumva orb si sa ai iluzia ca esti puternic; insa nici un nihilist nu este atat de orb, incat sa nu presimta, oricat de nelamurit, consecintele finale ale actiunilor sale. "Anxietatea" greu de numit in cuvinte, de care sufera atat de multi oameni in zilele noastre, da marturie despre participarea lor pasiva la programul antiteismului; cei care se pot exprima mai bine vorbesc despre un "abis" care pare sa se fi deschis in inima omului.
Aceasta "anxietate" si acest "abis" reprezinta tocmai nimicul din care Dumnezeu l-a chemat pe om la fiinta si in care omul pare sa cada iarasi atunci cand II neaga pe Dumnezeu si, prin urmare, isi neaga propria creare si propria fiinta.Aceasta teama de "a cadea din fiintare", ca sa spunem asa, este tipul de nihilism cel mai raspandit astazi. Ea este tema constanta a artei si nota predominanta a filosofiei "absurdiste". Dar responsabilul direct pentru catastrofele secolului nostru este un tip de nihilism mai constient,nihilismul antiteistului fatis. in cazul omului care sufera de felul acesta de nihilism, sentimentul caderii in abis nu duce nicidecum la anxietate pasiva si la deznadejde, ci este transformat intr-o frenezie de energie satanica, ce il impinge sa loveasca in toata creatia si, daca poate, sa o faca sa se prabuseasca impreuna cu el in abis. Cu toate acestea, pana la urma, oamenii de felul lui Proudhon, Bakunin, Lenin si Hitler trebuie sa esueze, oricat de mare ar fi influenta si reusita lor temporara; ei trebuie chiar sa dea marturie, impotriva vointei lor, despre Adevarul pe care ar dori sa il distruga. Caci incercarea lor de a nihiliza creatia si, prin aceasta, de a anula actul creator al lui Dumnezeu prin aducerea lumii la nimicul din care a iesit nu este decat o parodie inversata a creatiei lui Dumnezeu; iar ei, asemenea tatalui lor, diavolul, nu sunt decat niste maimute, palide imitatii ale lui Dumnezeu, care, prin incercarea lor, "dovedesc" existenta Dumnezeului pe Care II neaga si, prin esecul lor, dau marturie despre puterea si slava Lui.
Nici un om nu traieste fara un dumnezeu, am spus acest lucru destul de des pana acum; deci cine - sau ce - este dumnezeul nihilistului? Acesta este nihil, nimicul insusi - nu nimicul absentei sau al ne-existentei, ci cel al apostaziei si al negarii; el este "cadavrul" "Dumnezeului celui mort", care il apasa atat de greu pe nihilist.Nu te poti debarasa peste noapte de Dumnezeul Care pana acum a fost atat de real si de prezent pentru crestini; un monarh atat de absolut nu poate avea un succesor imediat. Asa se face ca, in acest moment din istoria spirituala a omului - un moment de criza si de tranzitie, recunoastem aceasta -, un Dumnezeu mort, un mare gol se afla in centrul credintei omului. Nihilistul doreste ca lumea, care odinioara se invartea in jurul lui Dumnezeu, sa se invarta acum in jurul ... a nimic. Este posibil asa ceva? Adica o ordine intemeiata pe nimic? Desigur ca nu; este o contradictie in termeni, este o sinucidere. Dar sa nu ne asteptam la coerenta de la ganditorii moderni; de fapt, aceasta este ideea la care au ajuns gandirea moderna si Revolutia ei in vremea noastra. Chiar daca ea nu poate fi mentinuta decat pentru o clipa, chiar daca s-a ajuns la ea numai pentru a trece repede mai departe, nu se poate totusi nega realitatea ei. Exista multe semne, pe care le vom cerceta la timpul potrivit, care spun ca lumea a inceput sa iasa din "era nihilismului" cam pe la sfarsitul ultimului mare razboi, si sa se miste spre un fel de "era noua"; dar, in orice caz, daca aceasta "noua era" va veni, ea nu va fi martora infrangerii nihilismului, ci a desavarsirii lui. Revolutia isi arata chipul cel mai adevarat in nihilism; fara pocainta - si aceasta nu a existat pana acum -, ceea ce vine dupa el nu poate fi decat o masca ce ascunde acelasi chip. Fie fatis, in antiteismul explicit al bolsevismului, fascismului, nazismului, fie pasiv, in cultul indiferentei si al deznadejdii, in "absurdism" sau "existentialism", omul modern si-a dezvaluit clar hotararea de a trai de acum inainte fara Dumnezeu - adica intr-un gol, in nimic. inainte de secolul nostru, oamenii bine-intentionati inca se mai puteau amagi ca "liberalismul" si "umanismul", "stiinta" si "progresul", Revolutia insasi, precum si intreaga cale a gandirii moderne erau ceva "po-zitiv" si chiar, intr-un sens nelamurit, II aveau pe "Dumnezeu" de partea lor. Acum este foarte limpede ca Revolutia si Dumnezeu nu pot avea nimic in comun; intr-o filosofie moderna consecventa nu ramane defel loc pentru Dumnezeu.
Toata gandirea moderna de acum inainte, orice masti ar purta, trebuie sa presupuna acest lucru, trebuie sa fie cladita pe golul lasat de "moartea lui Dumnezeu". Revolutia, de fapt, nu poate fi implinita pana cand ultima ramasita de credinta in Dumnezeul cel adevarat nu a fost dezradacinata din inimile oamenilor si pana cand toti nu au invatat sa traiasca in acest gol.Credinta da nastere la coerenta. Lumea ere-dintei, care odinioara era lumea normala, este o lume coerenta in cel mai inalt grad, deoarece in ea totul este indreptat spre Dumnezeu, ca spre inceputul si sfarsitul sau, si isi dobandeste sensul prin acea orientare. Razvratirea nihilista, dis-trugand acea lume, a inspirat o alta: lumea "absurdului". Acest cuvant, foarte la moda in prezent pentru descrierea starii nefericite a omului contemporan, daca este inteles corect, are un sens profund. Caci, daca acceptam ideea ca nimicul este centrul lumii, atunci aceasta, atat in esenta ei, cat si in fiecare detaliu, este lipsita de coerenta, nu reuseste sa se inchege, este absurda. Nimeni nu a descris aceasta lume mai limpede si mai succint decat Nietzsche, "profetul" ei, si aceasta chiar in pasajul in care i-a proclamat principiul prim, "moartea lui Dumnezeu".
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731363363
- An aparitie: 01 Ianuarie 2013
- Numar pagini: 192
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm