Relatarea Pătimirii (de aici înainte vom prescurta RP), care cuprinde arestarea, judecarea, executarea şi înmormântarea (deci de la Ghetsemani la mormânt), constituie, în toate Evangheliile, cel mai lung şir de evenimente relatate consecutiv avându-l în centru pe Isus. Din punct de vedere artistic, Pătimirea a captivat atenţia şi imaginaţia dramaturgilor, artiştilor şi a muzicienilor mai mult decât oricare alt fragment din Evanghelii. Din punct de vedere literar, creaţiile care prezintă Pătimirea şi-au pus amprenta asupra limbii şi asupra reprezentărilor grafice: 30 de monede de argint, sărutul lui Iuda, cântatul cocoşului, spălarea mâinilor de sânge. Din punct de vedere istoric, moartea lui Isus a fost momentul cel mai public din viaţa sa, de vreme ce atunci a întâlnit personalităţi ale lumii iudaice sau păgâne (Caiafa, Anna, Pilat). Într-adevăr, alături de „născut din Fecioara Maria”, cealaltă expresie care şi-a făcut loc în mărturisirea de credinţă, „a suferit sub Ponţiu Pilat”, a devenit un element esenţial ce leagă credinţa creştină în Fiul lui Dumnezeu de un Isus care a fost un personaj istoric. Din punct de vedere teologic, creştinii au interpretat moartea lui Isus ca fiind elementul-cheie în planul lui Dumnezeu de justificare, răscumpărare şi mântuire a tuturor. Din punct de vedere spiritual, Isus care suferă s-a aflat în centrul meditaţiei creştine pentru nenumăraţi discipoli care au luat în serios cerinţa Stăpânului de a lua crucea şi de a-l urma. Din punct de vedere pastoral, Pătimirea este elementul central al Postului Mare şi al Săptămânii Mari, cel mai sfânt timp din calendarul liturgic. Tradiţia predicilor din Postul Mare a făcut din Pătimire subiectul favorit al omiliilor. Cu alte cuvinte, din toate punctele de vedere, Pătimirea este relatarea centrală a creştinismului.

Caracterul central al Pătimirii poate fi recunoscut în literatura cuprinzătoare care i-a fost dedicată şi care o analizează din toate punctele de vedere. Deşi am scris comentarii asupra Evangheliei şi Epistolelor lui Ioan şi asupra relatărilor evanghelice asupra copilăriei lui Isus, nici una dintre lucrările precedente nu a necesitat o cercetare atât de îndelungată sau o bibliografie atât de amplă. Dacă ar fi să adun timpul, s-ar aduna cel puţin zece ani de muncă intensă. Bibliografiile (care numără aproape 70 de pagini) constituie o mărturie a recunoştinţei mele faţă de toţi cei de la care am învăţat câte ceva despre RP. Şi totuşi, în ciuda eforturilor mele de a cuprinde toate lucrările precedente, sunt sigur că mai sunt unele contribuţii care mi-au scăpat – omisiuni neintenţionate, pentru care cer dinainte scuze criticilor mei, care, cu siguranţă, îmi vor face favoarea de a mi le indica.

În mod paradoxal, imensitatea scrierilor despre RP creează necesitatea unei opere care să însumeze punctele de vedere şi părerile dispersate, să le analizeze valoarea şi să le organizeze (adăugând noi contribuţii). Nu am cunoştinţă de existenţa unui comentariu asupra RP din toate cele patru Evanghelii de genul celui încercat în această operă, o muncă nelipsită de pericole şi chiar de nesăbuinţă. Sunt multe comentarii asupra RP din Evanghelii studiate individual. Însă, în loc să realizez încă o analiză succesivă sau „verticală” a fiecărei RP, am luat decizia controversată de a studia Pătimirea „orizontal”, analizând fiecare episod din cele patru Evanghelii simultan. Personal, eu am găsit captivant acest tip de lectură şi am adus la lumină intuiţii şi nuanţe importante care mă tem că s-ar fi pierdut dacă aş fi comentat o RP în întregime, înainte de a trece la următoarea. (Îi asigur pe cei alarmaţi de ideea unei astfel de metode că lectura „orizontală” pe care o propun nu are un rol armonizator şi că am făcut eforturi mari pentru a nu pierde şirul evenimentelor specific fiecărei Evanghelii citite succesiv.) Capitolul introductiv va schiţa problemele majore prezentate de toate RP. Câte dintre aceste probleme am rezolvat, nu ştiu. Cu toate acestea, sper că am pus la dispoziţie într-un singur loc perspective vechi şi noi care să facă din studiul Pătimirii un efort unic şi roditor. În ciuda mărimii proiectului care m-a suprasolicitat, timpul pe care l-am consumat pentru aceasta a fost cel mai folositor din toată viaţa mea. Aş fi fericit dacă aş putea împărtăşi din entuziasmul meu.



Raymond E. Brown