Memoriile unui isihast. Filocalie carpatina. Vol. IV

Colecţia „Filocalie Carpatină” ne conturează calea asimilării-orientării practicii isihaste după coordonatele unui specific autohton, accentuând nevoia identificării-descoperirii încă de
la început a propriului centru de personalitate – apofaticul chip (supramental) al fiinţei, inima mistică – ca taină-temei al întregimii dăruirii fiinţiale, al deschiderii-primirii depline în
sine a Icoanei Fiului-Cuvânt Întrupat; se statuează în acest model filocalic, nu o mentalizare-interiorizare a practicilor şi trăirilor mistice (de caracter cvasi-metafizic), ci o integrată
aşezare-desfăşurare – de atenţie fiinţială şi prezenţă ritualică – a persoanei-gest în perihoreza comuniunii-liturghisirii permanente în chipul-trup euharistic (Neofit).

În scrierile părintelui Ghelasie regăsim în chip inconfundabil mângâierea de taină ce vine dintr-o profundă familiaritate cu Cuvântul lui Dumnezeu, dăruind o permanentă prospețime
şi adâncime reliefului verbal, cu precizările sale terminologice, inflexiunile sale poetice
şi deschiderile sale de practică isihastă (Florin Caragiu).