Liturghia ortodoxa. Istorie si actualitate - Carti.Crestinortodox.ro

Liturghia ortodoxa. Istorie si actualitate

Fii primul care adauga o recenzie!
Nu se afla in stoc

Liturghia ortodoxa. Istorie si actualitate este cel mai vast tratat de istorie a Liturghiei in limba romana, destinat nu doar preotilor si studentilor teologi, ci si tuturor celor interesati de frumusetea cultului ortodox.

Descriere

Liturghia ortodoxa. Istorie si actualitate

Cand si cum sa ne impartasim


Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va! 

Ce indemn calduros! Ce invitatie insistenta! Pacat insa ca noi, crestinii, urmatori ai lui Hristos si oamenii asa-zisi "de biserica" (in comparatie cu majoritatea secularizata a celor care doar se numesc crestini), ramanem surzi la aceasta invitatie de a ne impartasi din "masa Stapanului", din "darul nemuririi" si din "antidotul mortii". La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se ofera zicand: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu... si Beti dintru acesta toti, aces­ta este Sangele Meu... si, vazand ce se intampla, ne intrebam care mai este rostul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu "ia" si nimeni nu "bea"?! Pentru ce mai savarsim atunci Liturghia in fiecare duminica sau chiar in fie­care zi?! Si ceea ce facem este normal sau gresit? Daca este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar daca este gresit, care este solutia si ce invata Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti in legatura cu aceasta?


In Evanghelia dupa Ioan, capitolul VI, gasim cea mai profunda si mai directa invatatura biblica referitoare la rostul impartasirii cu Hristos. Iata ce spune Mantuitorul: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu adevarata ba­utura. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane in­tru Mine si Eu intru el (Ioan 6:53-56). Vedem deci clar indoitul scop al impartasirii, si anume: intrarea in relatie de comuniune cu Hris­tos, Mantuitorul nostru, precum si dobandirea "invierii spre viata" (Ioan 5:29), adica a vietii vesnice.

Daca ne referim si la contextul in care au fost rostite aceste cu­vinte, care sunt duh si sunt viata (Ioan 6:63), vedem ca Mantuitorul Si-a inceput cuvantul prin amintirea hranirii cu mana in pustie a poporului evreu (Ioan 6:31-32), iar aceasta, pentru a arata atat trece­rea de la Vechiul la Noul Legamant (de la curatirea prin sangele tapilor la curatirea prin sangele Noului Legamant), cat si imposibili­tatea pentru om de a trai chiar si o singura zi fara mana - painea care se pogoara din cer.
Nu vom prezenta aici invatatura Bisericii despre Sfanta Jertfa, despre realitatea prezentei hristice in Sfintele Taine si nici macar despre roadele ("efectele") Sfintei Euharistii in viata omului. Despre aceasta problema s-a scris mult, chiar daca mai mult teoretic (scolastic chiar).

Pe noi ne preocupa latura practica, adica in ce masura atitudinea noastra concreta vizavi de impartasirea cu Sfintele Taine este conforma cu invatatura Bisericii.

I

De la inceput trebuie sa afirmam ca Sfintii Parinti nu au vazut impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos doar ca pe o incununare a unui efort ascetic sau ca pe o "rasplata" pentru cel ce merge bine pe calea ce duce spre mantuire, ci si ca pe un "medicament" oferit celor slabi, caci nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi (Ma­tei 9:12). Altfel spus, in plan ecleziologic si eshatologic, impartasirea cu Sfintele Taine este intr-adevar un scop: este ceea ce incununeaza viata noastra in Hristos si ne uneste "pe noi insine si unii altii", adica ne face madulare ale Bisericii.

Dar in plan personal, impartasirea este totusi un mijloc si o "hrana de drum", fara de car calatoria noastra in aceasta lume este sortita esecului.

Tocmai de aceea problema devine delicata, caci se uita adeseori ca impartasania se da mai intai "spre iertarea pacatelor" (cf. Ma­tei 26:26-28) si abia apoi "spre viata de veci". Nimeni nu poate dobandi viata de veci daca mai intai n-a scapat de pacat si de patimile generate de el. Dar singura posibilitate de realizare a acestui lucru este lupta impreuna cu Hristos, pe Care-L primim in noi prin Sfin­tele Taine. Si prin Taina Pocaintei se da iertarea pacatelor, dar Pocainta este privita ca un "stadiu pregatitor", o anticamera a "vede­rii luminii celei adevarate" si a primirii "Duhului ceresc". Mai mult decat atat, in afara legaturii euharistice cu Hristos, nici pocainta nu are forta cuvenita si, ca sa argumentez acest lucru, voi da exemplul Sfintei Maria Egipteanca.

Ceea ce vedem uimitor in viata ei nu este neimpartasirea de-a lungul catorva zeci de ani (chiar daca unii isi gasesc in aceasta scrie­re hagiografica un argument in sprijinul propriei ignorante), ci fap­tul ca inainte de a merge in pustie, cand abia facuse fagaduinta de pocainta Maicii Domnului, dar nu implinise nici cea mai mica par­te a canonului pe care-l "merita" pentru pacatul desfranarii, ea s-a impartasit cu Sfintele Taine in Biserica Inaintemergatorului de lan­ga Iordan si abia dupa aceea a mers in pustie sa se pocaiasca. Deci Sfanta Maria nu a neglijat in nici un fel lucrarea iertatoare si sfintitoare a Sfintelor Taine. Mai mult decat atat, ea a fost convinsa ca fara Hristos nu poate face nimic (cf. Ioan 15:5) si de aceea nici nu si-a conceput pocainta fara lucrarea tainica a lui Hristos prin Sfinte­le Taine. Vedem deci ca asa-zisul "argument" in favoarea unei impartasiri mai rare nu este valabil. Cazul Sfintei Maria Egipteanca este in mod clar unul special si aproape unic, chiar daca mai exista si alti sfinti care s-au impartasit rar.

Majoritatea Sfintilor Parinti insa, in baza traditiei apostolice si a Parintilor din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon s.a.), a practicat si a recomandat "oamenilor obisnuiti" (fara o harisma speciala) impartasirea deasa si chiar foarte deasa - sau mai corect: sistematica, considerand impartasania ca fiind "singurul re­mediu" impotriva patimilor, dar nu fara o nevointa ascetica. De aceea consideram necesara prezentarea invataturii Sfintilor Parintiai Rasaritului vizavi de aceasta problema, facand abstractie de orice interpretari inovatoare scolastice, atat de mult prezente in teologia noastra. Vom argumenta prin texte liturgice si patristice, nu prin so­fisme si rationamente omenesti nefondate. Sa vedem asadar ce zice Biserica!

II

Sfintii Parinti, fara exceptii, au vazut drept prim scop al Litur­ghiei impartasirea clerului si a credinciosilor mireni cu Trupul si Sangele Domnului. Ca dovada, atat textul Sfintei Liturghii, cat si Sfintii Parinti nu concepeau participarea la Liturghie fara imparta­sire. Aceasta "regula" este, de fapt, de origine apostolica si era tinu­ta cu strictete in timpul Sfintilor Apostoli (Fapte 2:46) si inca multe secole de-a randul dupa aceea. Au fost insa si exceptii - tocmai de aceea Biserica s-a vazut obligata sa reglementeze anumite principii canonice. Pentru a fi mai plauzibili, vom da textul integral al canoa­nelor, la care vom anexa interpretarile celor mai importanti cano-nisti bizantini si moderni.Canonul 8 Apostolic, de exemplu, prevede urmatoarele: Daca vreun episcop sau preot sau diacon sau orice alt cleric [ipo-diaconi, psalti sau citeti hirotesiti - n.nj, savarsindu-se Sfanta Li­turghie, nu s-ar impartasi, sa spuna cauza. Si daca ar fi binecuvan­tata, sa aiba iertare; iar de n-ar spune-o, sa se afuriseasca, ca unul ce s-a facut vinovat de sminteala si a facut sa nasca banuiala impotriva celui care a adus Sfanta Jertfa ca si cand nu ar fi valida.

Theodor Balsamon, canonist bizantin si patriarh al Antiohiei (seco­lul al Xll-lea), vede in aceasta dispozitie canonica obligativitatea de a se impartasi nu doar pentru preotul slujitor - caci aceasta e de la sine inteles -, ci pentru intregul cler asistent la Sfanta Liturghie, cu excep­tia celor opriti canonic si a celor ce au un "motiv binecuvantat".

In mod surprinzator insa aceasta dispozitie a Bisericii nu se limi­teaza numai la treptele superioare si la cele inferioare ale clerului, ci se refera si la mireni, asa cum se poate vedea in Canonul imediat urmator - 9 Apostolic -, care spune: Toti credinciosii care intra in biserica si asculta Scripturile [Apos­tolul si Evanghelia - n.nj, dar nu raman in continuare la slujba si la Sfanta impartasanie, aceia trebuie sa se excomunice ca facand ne­oranduiala in Biserica.

Unii canonisti mai moderni au vazut aici interdictia de a iesi din biserica inainte de sfarsitul slujbei. Insa canonistii bizantini (Balsamon, Aristen, Zonara s.a.) au vazut in acest canon obligativitatea mirenilor de a se impartasi la fiecare Liturghie; iar Cormiciaia Slava (1787) aduce in sprijinul acestui canon alte doua (80 Trulan si 2 Antiohia), interpretandu-le astfel: Sa se afuriseasca (excomunice) cel ce nu ramane in biserica pana la rugaciunea finala si cei ce nu se impartasesc.

Canonul 2 al Sinodului din Antiohia (341), de care deja am amintit, excomunica pe cei care "se feresc de Sfanta Euharistie potrivit unei neoranduieli", iar Canonul 80 Trulan (691-692) cateriseste cleri­cul si excomunica mireanul care trei duminici la rand a lipsit de la biserica si s-a lipsit de Sfintele Taine, fara a avea un motiv binecuvantat. Acelasi lucru il prevede si Canonul 11 de la Sardica (343).

Asadar, Canoanele Bisericii Ortodoxe au vazut intotdeauna savarsirea Sfintei Liturghii legata de actul impartasirii intregii Sinaxe. Acelasi lucru reiese si din textul Sfintei Liturghii.

Liturghia ortodoxa. Istorie si actualitate - Cuprins


Introducere...............................................5

Partea intai
DE LA CINA DE TAINA LA LITURGHIA BIZANTINA

I. Preliminarii............................................11

1. Denumirile Jertfei euharistice..........................12
2. impartirea schematica a Liturghiei ortodoxe (bizantine) .. .14

II. Liturghia primara......................................16

1. Mantuitorul si Jertfa euharistica........................16
2. Epoca Sfintilor Apostoli...............................23
3. Agapele.............................................25
4. Epoca postapostolica (secolele al II-lea-al IV-lea)..........27

III. Anaforalele Liturghiilor bizantine........................41

1. "Unitate in diversitate". Legatura dintre Anaf ora si Liturghie..............................................41
2. Anaforaua Sfantului Vasile cel Mare....................47
3. Anaforaua Sfantului Ioan Gura de Aur..................50
4. Alte Liturghii si Anaf orale din spatiul ortodox...........54

Partea a doua

STRUCTURA LITURGHIEI BIZANTINE.
STUDIU ASUPRA PARTILOR COMPONENTE

I. Proscomidia (Prothesis)..................................63
Prolog................................................63
Istoria Proscomidiei. Generalitati.........................65
Descrierea Proscomidiei dupa Liturghierul lui Macarie (anul 1508)............................................75
Pomenirea Sfintilor ingeri la Proscomidie si implicatiile dogmatice ale acestui act liturgic.........................82
Propuneri pentru randuiala Proscomidiei..................87
II. Liturghia Cuvantului. Enarxa............................90
III. Ectenia pentru catehumeni si concedierea lor.............102
IV. Heruvicul si Intrarea Mare.............................113
V. Ecteniile cererilor, concedierile penitentilor si a celor care nu se impartasesc........................................125
VI. Textul si analiza Anaforalelor bizantine..................138
1. Dialogul preanaforal si textul celor doua Anaforale bizantine.............................................139
2. Forma si istoria textului celor doua Anaforale bizantine .. 151
3. Interpolarea in textul epiclezei a troparului de la Ceasul al IIl-lea.......................................174
VII Vecernia impartasirii cu Daruri Inaintesfintite, numita si Liturghia Darurilor Inaintesfintite..........................180
1. Preliminarii.........................................180
2. Marturii scrise despre aceasta Liturghie................181
3. Cine este autorul Liturghiei Darurilor Inaintesfintite? ... .184
4. Expunerea randuielii Liturghiei Darurilor Inaintesfintite in diverse Liturghiere...................................185
5. Impartasirea in cadrul Liturghiei Darurilor Inaintesfintite. Controversa legata de continutul Potirului la aceasta Liturghie.............................................188
6. Concluzii si recomandari.............................195
7. Randuiala schematica a Liturghiei Darurilor Inaintesfintite.........................................195

Partea a treia

LITURGHIA SFANTULUI IOAN GURA DE AUR

I. Despre textul Liturghiei......... ...................... .203
II. Pregatirea pentru Proscomidie...........................205
III. Randuiala dumnezeiestii Proscomidii...................211
IV. Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.........................223
Liturghia Cuvantului (la care pot participa si catehumenii). .....223
Liturghia Credinciosilor................................237
V. Cum trebuie citite rugaciunile de la Liturghie?............269

Partea a patra

CAND SI CUM SA NE IMPARTASIM.....................277

Partea a cincea

ANEXE SI GLOSAR DE TERMENI

Textul Anaforalei de pe Papirusul de la Barcelona (secolul al IV-lea)..................................................311
Traducerea in romaneste a Anaforalei de pe Papirusul de la Barcelona...............................................313
Despre pomenirile liturgice ale conducatorilor politici........315
Mitropolitul Ilarion Alfeyev: "Potirul euharistic la Liturghiile slujite in sobor" .........................................321
Index alfabetic cu notiuni de arheologie bisericeasca legate de Liturghia ortodoxa.......................................328

Bibliografie generala.....................................363

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731363370
  • An aparitie: 18 Ianuarie 2013
  • Numar pagini: 375
  • Tip carte: Cartonată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 0 din 5 pe baza a 0 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
0
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie