CrestinOrtodox 04-03-2014

Editura Bizantină publică, într-o nouă ediţie, una din cărţile mult îndrăgite de cititori. Este vorba despre Jurnalul duhovnicesc al unei creştine vieţuitoare în secolul al XX-lea, în Bucureşti. Prima ediţie a apărut cu mai bine de zece ani în urmă, în două volume. Intre timp, autoarea a trecut la Domnul. Intrucât nu am primit încuviinţarea să facem public numele său, după trecerea la cele veşnice, păstrăm în continuare anonimatul. In fond, nu este important numele autoarei. Important este de aflat că, în plină perioadă comunistă atee, în inima Bucureştilor, un grup de credincioşi desfăşurau, în mare discreţie, sub îndrumarea unui preot, o viaţă duhovnicească impresionantă.

Se demonstra astfel, un adevăr fundamental, acela că împrejurările exterioare, oricât de nefavorabile ar fi, nu-l pot împiedica pe om să ajungă la cele mai înalte trepte de vieţuire cu Dumnezeu. Dumnezeu Creatorul a zidit făptura sa, omul, aşezându-i soluţiile izbăvirii şi ale împlinirii existenţiale înlăuntrul său. Jurnalul duhovnicesc arată că împlinirea omului se realizează în întâlnirea lui reală cu Dumnezeu, iar această întâlnire are loc la nivelul atitudinii şi al angajamentului lăuntric, la nivel duhovnicesc.

Consemnările, aproape zilnice, ale autoarei Jurnalului duhovnicesc sunt mărturia unei intense vieţi cu Dumnezeu. Acestei relaţii continue cu Dumnezeu îi sunt subsumate toate aspectele vieţi: cele familiale, profesionale şi sociale.

Calea realizării acestei comuniunii reale şi constante cu Dumnezeu este rugăciunea neîncetată: Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul, numită şi Rugăciunea Minţii sau Rugăciunea Inimii.

Practica Rugăciunii Minţii, răspândită cu deosebire în rândul monahilor, într-un centru urban şi de către credincioşi mireni, în a doua jumătatea a secolului al XX-lea, este o evidentă anticipare a unei epoci de ieşire la suprafaţă a Rugăciunii Minţii. Astăzi, practica acestei rugăciuni a ajuns la cunoştinţa publicului larg şi foarte mulţi dintre contemporanii noştri ştiu despre ea, şi şi-au însuşit-o, chiar dacă nu în măsura avansată în care rugăciunea devine la fel de prezentă ca propria respiraţie. Faptul că mulţi dintre semenii noştri poartă pe mână sau în buzunar metanierul cu care se ajută, nu atât la numărarea, cât la păstrarea minţii cu stăruinţă la
cuvintele rugăciunii, este o dovadă în acest sens.

Mărturii asemenea Jurnalului duhovnicesc au fost numeroase, mai ales în mediul monahal. Editura Bizantină a publicat alte două cărţi de referinţă pentru practicarea Rugăciunii Inimii: Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală şi Isihast anonim, Vedere duhovnicească. Importanţa deosebită şi unică a Jurnalului duhovnicesc constă în faptul că, ne pune în faţă exemplul unui trăitor în lume care poate atinge performanţe duhovniceşti asemănătoare marilor sihastri, confirmând adevărul că darul Rugăciunii Inimii este accesibil şi vieţuitorilor în lume. Editura Bizantină are în pregătire o carte care se ocupă chiar cu practicarea Rugăciunii neîncetate de către mireni, intitulată exact Rugăciunea în lume, semnată de Părintele Ştefan Anagnostopoulos, autorul unei alte lucrări de mare folos, Explicarea Dumnezeieştii Liturghii.

Jurnalul duhovnicesc este jurnalul unui isihast anonim, care, spre deosebire de autorul Vederii duhovniceşti, nu a trăit în Sfântul Munte ci în inima Bucureştilor.

Fără să fi dorit acest lucru, autoarea Jurnalului duhovnicesc a devenit, prin voia lui Dumnezeu, un veritabil dascăl al Rugăciunii pentru cei care vieţuiesc în lume.

12 martie 2009
Pomenirea Sfinţilor Teofan Mărturisitorul,
Grigorie Dialogul şi Simeon Noul Teolog
Preot prof. dr. Constantin COMAN