CrestinOrtodox 08-07-2016

Era un Bătrân în Thebaida care şedea în peşteră şi avea un ucenic iscusit. Bătrânul obişnuia ca în fiecare seară să-l sfătuiască pe acesta spre folos. După povaţă, făcea rugăciune şi îl slobozea să se culce. S-a întâmplat odată ca nişte mireni evlavioşi, cunoscând nevoinţa multă a Bătrânului, să-l cerceteze şi să-l mângâie [cu daruri]. După ce au plecat, Bătrânul s-a aşezat seara, după obicei, să-l povăţuiască pe frate şi, în timp ce vorbea, l-a luat somnul. Fratele a rămas aşteptând să se trezească Bătrânul, ca să-i facă rugăciune. A stat aşa multă vreme şi, cum Bătrânul nu se trezea, l-a supărat gândul să se ducă şi să se culce fără să fie slobozit. S-a silit însă pe sine însuşi, împotrivindu-se gândului, şi a rămas. Apoi iarăşi a fost supărat [de gânduri], dar nu a plecat. Şi aşa, ispitit de şapte ori, s-a împotrivit, a stăruit şi nu a plecat.

După ce a trecut bună parte din noapte, Bătrânul s-a trezit. Văzându-l pe ucenic aşezat, i-a zis: „Nu te-ai dus până acum?" Acela răspunse: „Nu, căci nu m-ai slobozit, Avva". „Şi de ce nu m-ai trezit?" „Nu am îndrăznit să te ating, ca să nu te tulbur", răspunse fratele.

Apoi s-au ridicat şi au spus rugăciunile utreniei. Iar după slujbă, Bătrânul l-a slobozit pe frate şi a rămas singur. S-a întâmplat atunci să-şi iasă din sine. Şi, iată, cineva îi arată un loc slăvit şi acolo un tron prealuminos, cu şapte cununi strălucitoare deasupra. Bătrânul l-a întrebat pe cel care i le arăta: „Ale cui sunt acestea?" Iar acela a răspuns: „Ale ucenicului tău; locul şi tronul i le-a dăruit Dumnezeu pentru ascultarea lui, iar cele şapte cununi le-a luat în noaptea trecută".

Venindu-şi în sine, Bătrânul îl cheamă pe frate şi îi zice: „Spune-mi, ce ai făcut în noaptea aceasta?" Iar el răspunse: „Să-mi fie cu iertare, Avva, dar n-am făcut nimic". Bătrânul, crezând că nu mărturiseşte din smerenie, i-a spus: „Nu te las până ce nu-mi spui ce ai făcut, sau ce ai gândit noaptea trecută". Iar fratele, neştiind să fi făcut ceva, nu avea ce să spună. Ii zice Părintelui: „Avva, nu am făcut nimic. Afară doar că m-a supărat de şapte ori gândul să plec fără să mă slobozeşti, dar nu m-am dus". Când a auzit aceasta, Bătrânul a priceput că de câte ori a luptat împotriva gândului a fost încununat de Dumnezeu. Fratelui nu i-a spus nimic despre ce a văzut. Le-a povestit însă bărbaţilor duhovniceşti, pentru folos, ca să aflăm că Dumnezeu ne dăruieşte cununi strălucitoare şi pentru osteneli mici. Asemenea, ca să învăţăm să cerem cu râvnă rugăciunile Părinţilor şi să nu îndrăznim să facem ceva, sau să plecăm de lângă ei, fără binecuvântarea şi îngăduinţa lor.

Ion Adreescu 09-10-2015

Adunare a cuvintelor si invataturilor celor de la Dumnezeu graite, ale purtatorilor de Dumnezeu Parinti, culeasa din toata scriptura ce de Dumnezeu insuflata.
Monahul Pavel, pretuind si valorificand traditia patristica dinaintea lui, a adunat fragmente din Pateric, din Lavsaicon, din vietile si scrierile Sfintilor Parinti, si a alcatuit o culegere care a devenit cunoscuta sub numele de Everghetinos.

Irina 04-04-2015

Din prezentare, apreciez că este o carte tipărită bilingv la un preț decent pentru format și modul de legare (cartonat). Deși are o descriere foarte pe scurt, cartea trezește dorința de a o citi, pentru că ne este dedicată - cu ajutorul lui Dumnezeu - de părinții nevoitori ai Sfântului Munte Athos, chiar nouă, poporului român.