Taina Cuvantului

Primele manuscrise marturisesc unanim ca citirea Sfintei Scripturi alcatuia, chiar de la inceput, partea indispensabila a "adunarii in Biserica" si, in special, a adunarii euharistice. In una dintre cele dintai descrieri ale Euharistiei ajunsa pana la noi, citim: "in ziua denumita a soarelui, noi avem adunarea tuturor celor care traiesc in orase si in sate, la un loc si, cat permite timpul, se citeste ceea ce au spus apostolii sau din scrierile prorocilor. Cand termina cititorul, proistosul ia cuvantul si ne da povatuiri si indemnuri, ca sa se imite lucrurile frumoase. Dupa aceea, ne ridicam si inaltam rugaciuni. Dupa ce terminam rugaciunile... se aduce paine si vin, si apa".... Aici e evidenta legatura intre citirea Scripturii si propovaduirea pede o  parte si aducerea Darurilor euharistice, pe de alta parte. Despre aceasta marturiseste si slujba contemporana a Euha­ristiei, in care e legata indestructibil Liturghia celor chemati, consacrata indeosebi Cuvantului lui Dumnezeu, si Liturghia celor credinciosi, care consta in aducerea, sfintirea si impartirea Sfintelor Daruri.

Aceasta marturisire unanima despre unitate (a celor do­ua Liturghii - n.n.) este ignorata in manualele noastre ofici­ale, in explicatiile si in definirile teologice ale Euharistiei. In viata si in practica Bisericii, Euharistia consta din doua parti legate indisolubil intre ele. In gandirea teologica insa, Euha­ristia e redusa numai la o singura parte, la cea de-a doua - a credinciosilor, care se savarseste asupra painii si a vinului, de parca aceasta a doua parte este independenta si duhovniceas­ca, fara a fi legata teologic de prima.

Aceasta reducere (la o singura parte - n.n.) se explica prin influenta ideilor apusene asupra teologiei noastre scolare, in care Cuvantul si Taina s-au rupt unul de altul inca de mult si au devenit obiecte de studiu si de definire de sine statatoare. Aceasta rupere alcatuieste totusi unul dintre neajunsurile mari ale invataturii apusene despre Taine. Insusita defacto si de sis­temele noastre scolare, mai devreme sau mai tarziu duce la o intelegere incorecta, unilaterala si intervertita atat a Cuvantului - adica a Sfintei Scripturi si a locului lui in viata Bisericii, cat si a Tainei. Eu indraznesc sa afirm ca "descompunerea" treptata a Scripturii, destramarea ei tot mai mare printr-o critica speciala si negativa, este rezultatul ruperii Cuvantului de euharistie, adica de Biserica insasi, ca traire si realitate spirituala. La randul sau, ruperea aceasta lipseste Taina de continutul ei evanghelic, transformand-o intr-un "mijloc de sfintire" in­tendent si de sine statator. Scriptura si Biserica sunt reduseastfel la doua categorii formale, la doua "izvoare de credinta" asa cum se numesc in tratatele scolare, ramanand doar a se sta­bili care din acestea doua e autoritatea superioara: care din ele o "interpreteaza" pe cealalta...

Pe baza acestei logici proprii se ajunge la o ingustare si mai mare a acestei reduceri. Astfel, da­ca autoritatea suprema de a invata in Biserica se proclama Sfanta Scriptura, atunci care e criteriul Scripturii? Mai devreme sau mai tarziu, "stiinta biblica" devine criteriul, adica, in cele din urma, ratiunea goala. Daca, dimpotriva, interpreta supre­ma si purtatoarea Duhului Scripturii este proclamata Biseri­ca, atunci cine, unde si cum se realizeaza aceasta interpretare? Oricum am raspunde la intrebarea aceasta, "organul" si "auto­ritatea" apar deasupra Scripturii, ca o autoritate din afara. Da­ca, in primul caz, sensul Scripturii lipsit de autoritatea Biseri­cii se faramiteaza in multiple si diferite interpretari si "teorii stiintifice", in al doilea caz, Scriptura e privita ca un "material brut" pentru formulari si definiri teologice, ca un "material bi­blic" ce urmeaza a fi "interpretat" de ratiunea teologica. Aceas­ta stare nu e caracteristica numai Apusului. Acelasi lucru se produce si in Biserica Pravoslavnica, numai ca in alt fel.

Daca teologii ortodocsi persista in principiul formal - conform ca­ruia autoritatea pentru interpretarea Scripturii apartine Biseri­cii, care se infaptuieste in lumina Traditiei -, atunci continutul vital si aplicarea practica a acestui principiu raman neclare si, in cele din urma, duc la o anchilozare a "intelegerii Scripturii in viata Bisericii. Stiinta noastra biblica, asa cum exista ea in general, se afla in intregime sub influenta premiselor apusene si merge cu teama pe urmele ei, mentinandu-se moderat dupa ultimele teorii apusene. In ceea ce priveste insa propovaduirea si evlavia bisericeasca, acestea au incetat de mult sa se hraneas­ca din Scriptura, ca din singurul si adevaratul lor izvor...

Ruptura dintre Cuvant si Taina a determinat tot atatea ur­mari daunatoare si in invatatura despre Taine. In invatatura aceasta, Taina inceteaza a fi biblica, evanghelica in sensul cel mai adanc al acestui cuvant. Nu intamplator si-a concentrat teologia apuseana atentia fata de Taine, privind nu esenta si continutul lor, ci conditiile, "modul" savarsirii si "efectul" lor. Astfel, interpretarea Euharistiei se reduce la felul si la momen­tul prefacerii Darurilor in Trupul si in Sangele lui Hristos, in­sa nu se vorbeste aproape nimic despre sensul acestei prefaceri pentru Biserica, pentru lume, pentru fiecare dintre noi. Ori­cat de paradoxal ar aparea, interesul fata de prezenta reala a Trupului si a Sangelui lui Hristos inlocuieste interesul fata de Hristos. Impartasirea se primeste ca un mijloc "de a primi Ha­rul", ca un act al sfintirii personale, dar nu mai este inteles ca participarea noastra la Potirul lui Hristos: "Puteti oare sa beti paharul pe care-l voi bea Eu sau sa va botezati cu botezul cu care ma botez Eu?" (Mt. XX, 22). Rupandu-se de Cuvant, ca­re este intotdeauna Cuvant despre Hristos ("cercetati Scrip­turile, ele marturisesc despre Mine" - In. V, 39), Tainele se nip, se separa intr-un anumit sens de Hristos. Desigur, Hris­tos ramane si in teologie, si in evlavie intemeietorul Tainelor, dar inceteaza sa fie continutul lor; Tainele nu mai sunt, inainte de toate, Darul prin care Hristos Se daruieste pe Sine insusi si isi daruieste viata divino-umana Bisericii si credinciosilor... Astfel, Taina Pocaintei nu se traieste ca o "impacare si reunire cu Biserica intru Hristos Iisus", ci ca o putere de a "elibera" de pacate; la fel, Taina Casatoriei "a uitat" baza ei, care este in "Taina mare Hristos si Biserica" s.a.

Si traditia liturgica si spirituala, esenta Bisericii se implineste tocmai in neintrerupta legatura a Cuvantului si a tainei, ca intruparea Cuvantului care se implineste in timp si in spatiu, incat, referindu-se la Biserica insasi, in Faptele Apostolilor se spune: "si Cuvantul crestea..." (FA. XII, 24) Prin Taina, noi devenim partasi Aceluia Care vine si  ramane cu noi in Cuvant: destinatia Bisericii consta in a-L bine vesti pe Acela. Cuvantul considera Taina ca fiind implinirea sa, caci in Taina Hristos Cuvantul devine viata noastra. Cuvantul aduna Biserica pentru a se intrupa in ea. Prin ruperea Cuvantului de Taina, Taina este amenintata sa fie inteleasa ca magie, iar Cuvantul fara Taina e amenintat sa fie redus la doctrina. Taina este tocmai interpretarea Cuvantului, caci in­terpretarea Cuvantului marturiseste totdeauna Cuvantul care devine Viata. "Si Cuvantul trup S-a facut si a vietuit cu noi, plin de Har si de Adevar" (In. I, 14). Taina e tocmai aceas­ta marturie si, ca urmare, in ea este izvorul, principiul si baza interpretarii si intelegerii Cuvantului, izvorul si criteriul teo­logiei. Numai in aceasta unire nedespartita a Cuvantului si a Tainei putem intelege cu adevarat sensul afirmatiei ca Biserica e singura care pastreaza adevaratul sens al Scripturii. De aceea prima parte a Liturghiei e un inceput necesar al sfintei lucrari euharistice, este acea Taina a Cuvantului care va afla implinirea si culminarea sa in adunarea, in sfintirea si in impartirea Darurilor euharistice credinciosilor.

Euharistia - Taina Euharistiei: Cuprins
 

Cuvant inainte.........................................5
Prefata autorului.....................................13
I. Taina Adunarii.....................................17
II. Taina Imparatiei..................................35
III. Taina Intrarii.....................................62
IV. Taina Cuvantului.................................80
V. Taina Credinciosilor...............................99
VI. Taina Aducerii..................................121
VII. Taina Unitatii..................................158
VIII. Taina Inaltarii.................................190
IX. Taina Multumirii................................204
X. Taina Aducerii-aminte............................230
XI. Taina Duhului Sfant.............................255
XII. Taina Impartasirii..............................273