Nu este un secret că femeile constituie majoritatea Bisericii. Ce gîndesc femeile, cum Îl văd ele pe Dumnezeu, ce cred despre păcat sau despre alte aspecte ale credinței ne este foarte puțin cunoscut, predica în Biserica Ortodoxă fiind un monopol al bărbaților. Jurnalista Doina Popa de la revista mondenă VIP Magazin, cea mai influentă revistă din Republica Moldova, are ideea să pună un set de întrebări despre credință celui mai citit scriitor ortodox contemporan din România. Autorul Antiparentingului, cartea cu cel mai mare răsunet și cele mai mari vînzări în 2017, răspunde în stilul său caracteristic la 33 de întrebări despre Dumnezeu și credință.

O carte plină de candoare și prospețime, care te poartă în adevărate excursii biblice și patristice, asemenea unei plimbări în fapt de seară. De la grădina Raiului și facerea lumii pînă la stihiile care ajung să se răzbune pe oameni, întrebările te mențin într-o așteptare plină de emoții și încîntare intelectuală. O poveste despre zodii și genealogii, spaime și prejudecăți, iubire și trădare, scrisă cu iscusința unui romancier și delicatețea unui poet. Referințele la texte vechi și comentariile de mare finețe teologică descoperă un Dumnezeu plin de iubire și explică în cuvinte simple marile contradicții reproșate Bibliei.

Vreau să vă spun că tocmai am teminat de scris o carte care astăzi intră în tipar. E genul acela de carte care se scrie în timp real, așa cum s-a scris Antiparenting, doar că, de această dată, fără spectatori, ca să nu iasă cu scandal :)

Capitolele erau trimise la editură pe măsura scrierii și corectura venea din urmă pentru ca, atunci cînd eu voi pune ultimul punct, să o și putem trimite la tipar, astfel încît să o avem în preajma sărbătorilor. Este o carte de toată frumusețea în format mare Antiparenting, cartonată. Este cartea pe care o iubesc cel mai mult pentru că este o carte despre Dumnezeu. Dintotdeauna mi-am dorit să scriu o carte frumoasă despre Dumnezeu și acum simt că altfel nici nu se putea.

Daca Dumnezeu ne iubeste atat de mult, de ce ii place sa ne vada in genunchi?

MAI DEGRABĂ nouă ne place să stăm în genunchi. Dumnezeu ne vrea drepţi. Ingenuncherea şi chiar căderea cu faţa la pămînt sînt reacţii fireşti în faţa măreţiei lui Dumnezeu. Vedeţi ce s-a întîmplat pe Muntele Tabor atunci cînd Hristos S-a schimbat la Faţă şi a strălucit în toată slava Sa. în aceeaşi clipă apostolii, care pînă atunci petreceau cu El nestingheriţi, mîncau împreună, chiar se certau de faţă cu El, au căzut cu faţa la pămînt, zice Scriptura. Cu faţa la pămînt se ruga şi David. E o poziţie de rugăciune practicată şi de mulţi asceţi, aşa cum putem citi în literatura patristică ajunsă pînă la noi. Dar este o manifestare pe care ei şi-o îngăduiau doar în singurătate.

Ingenuncherea şi căderea la pămînt se fac în biserică doar în anumite momente din an, în Postul Mare, şi atunci au un caracter simbolic şi nu exprimă neapărat calitatea sporită a pocăinţei. Noi nu credem că prin îngenunchere sau oricare alt gest exterior devenim brusc mai smeriţi. Poate o să vă pară straniu ceea ce o să vă spun, dar Biserica are prevederi care opresc îngenuncherea şi mai puţine care să o impună.

Ce a scris Iisus pe nisip?

HRISTOS scrie „ceva" pe nisip în Evanghelia după Ioan, scena judecăţii femeii adulterine: „Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezînd-o în mijloc, au zis Lui: Invăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecîndu-Se în jos, scria cu degetul pe pămînt. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintîi piatra asupra ei. Iarăşi plecîndu-Se, scria pe pămînt. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul cîte unul, înce- pînd de la cei mai bătrîni şi pînă la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stînd în mijloc. Şi ridicîndu-Se Iisus şi nevăzînd pe nimeni decît pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nu te-a osîndit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osîndesc nici Eu, Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti" (Ioan, capitolul 8).

Eu cred că Hristos S-a aplecat şi scria pe pămînt în momentul cînd cărturarii şi fariseii tocmai au iniţiat un proces de judecată pentru a Se delimita astfel de ei. Hristos Se întoarce cu spatele la judecători şi Se preface că are treabă. De fapt El Se fereşte să aibă un contact vizual cu femeia învinuită, e ca şi cum un părinte se preface că nu vede ce a făcut rău copilul său. Hristos nu scrie nimic pe pămînt, e doar felul Lui de a le arăta fariseilor şi cărturarilor că nu doreşte să ia parte la judecata lor. Cînd judecătorii insistă, Hristos Se ridică şi le spune explicit poziţia Sa: „Cel dintre voi care este fără de păcat să arunce piatra." Zicînd acestea, Hristos Se apleacă iarăşi şi Se joacă în nisip. Hristos imită jocul dezinteresat al unui copil. El îşi ascunde privirea pentru ca femeia păcătoasă să nu se simtă stînjenită de sfinţenia şi bunătatea Lui. Poate că Hristos a lăcrimat atunci şi S-a întors cu spatele să nu fie văzut. Nu ştim. Dar este clar că Hristos S-a prefăcut a nu vedea femeia şi S-a ferit să o privească pentru ca ea să nu se ruşineze.
(fragmente din carte - Dumnezeu povestit pe intelesul unei femei)

"Fiți atenți pentru că surprizele sînt mai mari decît la Antiparenting"
Părintele Savatie (Baștovoi)

Despre rugaciune-Pr.Savatie Bastovoi