Vlad Petrescu 26-04-2017

Cuvânt înainte
Am publicat, nu cu multă vreme în urmă, primul volum al „Dogmaticii empirice", după învăţăturile prin viu grai ale pururea pomenitului Părinte Profesor Ioannis Romanidis, cuprinzând patru capitole: „Dogmă şi morală", „Experienţa Revelaţiei", „Purtătorii Revelaţiei" şi „Mărturiile Revelaţiei". Această carte a fost, concret, o introducere în dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe.

In acest al doilea volum sunt abordate subiecte particulare, cum ar fi teologia Sfintei Treimi; crearea lumii; căderea omului; întruparea Cuvântidui; Biserica, Trup al lui Hristos şi societatea îndumnezeirii; precum şi viaţa de după moarte.

Trebuie precizat că subiectele, acestea nu au fost supuse unei analize dogmatice exhaustive, pe baza întregii tradiţii a Bisericii, ci au fost puse în lumină din punctul de vedere al experienţei, adică raportate la cunoaşterea lor pe cale empirică - cu alte cuvinte a fost analizat felul cum dogmele sunt roadele experienţei de Dumnezeu văzătoare a Prorocilor, Apostolilor şi Părinţilor, si cum, mai departe, dogmele sunt convertite în experienţă personală, altfel spus, cum devin sânge şi hrană pentru propriul nostru organism duhovnicesc.

La baza tuturor analizelor stă faptul că văzătorii de Dumnezeu - Prorocii, Apostolii şi Părinţii - au o cunoaştere autentică şi nemijlocită a lui Dumnezeu, în timp ce noi, cei ce le primim şi le urmăm învăţătura, avem o cunoaştere mijlocită a lui Dumnezeu, însă, atunci când trăim cu adevărat în Biserică, putem la rândul negru să dobândim o cunoaştere nemijlocită a lui Dumnezeu.

Asemenea primului volum, şi analiza aceasta a fost realizată pe baza învăţăturilor prin viu grai ale pururea pomenitului Părinte Profesor Ioannis Romanidis. Sunt citate pasaje întregi din omiliile sale transcrise după înregistrări, pe care le-a susţinut înaintea unor asistenţe variate, fiind analizate tot pe baza învăţăturii sale. In câteva locuri, pentru a-i întregi gândirea teologică, am introdus pasaje din felurite scrieri ale sale. Am căutat totuşi să nu fac trimiteri la pasaje patristice, cu puţine excepţii, pentru ca discursid să fie simplu şi de efect.

Desigur, cuvântul său din textele citate, fiind preluat din conferinţe, poate genera unele probleme de exprimare, la care se adaugă şi faptul că Părintele Ioannis a fost crescut în America. In plus, repetarea punctelor sale de vedere se datorează, pe de o parte, faptului că, în anumite aspecte, dobândise o certitudine, iar, pe de altă parte, faptului că pasajele au fost preluate din cuvântări diferite. Cititorul însă va trebui să treacă peste toate acestea, concentrându-se pe esenţa cuvintelor sale.

Aş mai dori să menţionez aici un lucru pe care l-am semnalat si în primul volum, anume că cititorul nu ar trebui să se oprească asupra unui punct izolat, care ar putea să-l provoace şi să-l distrugă de la învăţătura Părintelui Ioannis ca întreg, ci să-i studieze gândirea ca pe un tot unitar, ce se întinde de-a lungul tuturor capitolelor celor două volume.

In ceea ce priveşte eventualele dificultăţi pe care cititorul le va întâmpina în primul capitol, datorate subiectului dogmatic, „Dumnezeul Treimic", acestea nu ar trebui să-l descurajeze în a continua cu restul studiului, ce abordează subiecte însemnate într-o manieră simplă.

Mai trebuie semnalat şi faptul că, în capitolul despre crearea lumii, precum şi în alte locuri, datele ştiinţifice pe care le foloseşte Părintele Ioannis provin din cunoştinţele valabile la vremea respectivă. Astăzi au fost reconsiderate în anumite privinţe. Le-am citat însă aici întocmai cum. au fost rostite pentru a pune în lumină spiritul său cercetător şi a evidenţia faptul că era la curent cu progresul cercetărilor din ştiinţele pozitive.

Ii dau slavă lui Dumnezeu pentru acest nou dar. Le mulţumesc colaboratorilor mei care m-au ajutat şi la această ediţie, ale căror nume le menţionez în primul volum, pomeninău-l aici doar pe iconarul lannis Yeremtzes, care s-a îngrijit de copertele celor două volume, si II rog pe Dumnezeu să ne ajute să fim nu doar învăţători teoretici, ci şi ucenici ai trăirii dogmelor în propria noastră viaţă, pentru a ne face părtaşi împărăţiei Cerurilor.

Am scris la Nafpaktos, pe 1 noiembrie 2010, ziua adormirii întru Domnul (2001) a Părintelui loannis Rornanidis.
+ Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului