CrestinOrtodox 29-07-2016

Atenţie: Aceasta este o carte de poveşti. Această carte nu conţine pizza. Nici floricele. Nu conţine jocuri pe calculator.

Această carte conţine o parte din poveştile mele. Unele au apărut deja, în diferite volume, altele apar aici pentru prima dată. Titlul cărţii este dat de prima poveste, Doctorul de poveşti. Nu am să îţi spun aici despre ce e vorba în ea. Am să îţi spun doar că această carte nu este doar o simplă carte de poveşti. Este, într-un fel, un manual de medicină, într-un domeniu nou, ai cărui pacienţi sunt chiar... poveştile.

Fiecare copil care va citi - sau căruia i se vor citi - aceste poveşti va putea primi o diplomă nevăzută, care să ateste faptul că s-a specializat în diagnosticarea poveştilor bolnave. Poveşti bolnave? Da, aşa cum există poveşti sănătoase, aşa există şi poveşti bolnave.

Poveştile sănătoase sunt prăjiturile care înfrumuseţează copilăria, cele care oferă copiilor lecţii de viaţă, cele care te ajută să înţelegi mai bine lupta dintre bine şi rău. Sunt cele care te transformă într-un mic erou, sau într-o mică eroină, gata să porneşti în marea aventură a salvării celor aflaţi în tot felul de pericole.

Poveştile bolnave... sunt de mai multe feluri. Unele au doar mici răceli, care trec fără tratament. Altele au boli mai grave, altele şi mai grave. Adică, trebuie operate. Unele sunt atât de bolnave încât nici operaţia nu le mai poate ajuta.

E o mare diferenţă între diagnosticarea şi tratarea unei boli. Cred că, dacă unele poveşti sunt foarte greu de tratat, totuşi măcar e bine să fie identificate ca bolnave. Şi, de fiecare dată când un copil citeşte o poveste bolnavă, ar trebui să îşi dea seama de acest lucru.

Ideal ar fi ca toate poveştile să fie ca nişte prăjituri, ideal ar fi ca adulţii să fie foarte atenţi ce cărţi le cumpără copiilor sau nepoţilor lor, şi la copii să nu ajungă decât poveşti sănătoase.

Din mai multe motive, nu se întâmplă însă aşa. Şi răceala se poate transmite, în chip nevăzut, de la o poveste la copilul sau la copiii care au citit-o, ascultat-o sau văzut-o transpusă într-un film sau desen animat.

Unele dintre cărţile pentru copii sunt împărţite pe categorii de vârstă, bine definite. Poveştile adunate aici sunt, ca toate poveştile pe care le-am scris, poveşti pentru copiii mari şi mici. Adică sunt scrise pentru toţi cei cu inimă tânără. Un om nu îmbătrâneşte când i-a albit părul, ci îmbătrâneşte când nu mai iubeşte frumosul. Imbătrâneşte când nu mai iubeşte poveştile. Aşa că există tineri cu păr alb, care au trecut prin viaţă frumos.

M-aş bucura dacă le-ai recomanda această carte părinţilor sau bunicilor tăi. M-aş bucura dacă ei ar fi alături de tine în aventurile descrise aici. Şi asta pentru că, repet, nu sunt poveşti doar pentru copiii mici. Sunt poveşti pentru copiii mari şi mici. Iar dacă ţie ţi se pare că eşti prea mare ca să mai citeşti poveşti, convinge-te singur de asta. Fă un efort şi citeşte primele poveşti. Oare chiar eşti prea mare pentru ele? Sau, oare există cineva prea mare pentru poveşti?

O parte dintre poveştile din acest volum au fost tipărite în ediţii frumos ilustrate. Mă gândeam că grafica poate să aducă în sufletele cititorilor mai mari o rază de sensibilitate. Totuşi, întrucât unii au ţinut să îşi apere statutul lor nou, care nu mai e de „copii mici", nu s-au apropiat de cărţile respective. Aşa că am căutat să ies în întâmpinarea lor, şi să tipăresc şi textele fără ilustraţii.

Dacă poveştile v-au plăcut, vă rog să le spuneţi mai departe şi altora. Şi, aşa cum mi-am pus eu puţin din inima mea în ele, atunci când le-am scris, aşa vă invit şi pe voi să o faceţi, atunci când le veţi spune mai departe. Vă spun un secret: în Comoara din poveşti veţi găsi ceva important legat de asta...