Despre ingrijirea sufletului - Carti.Crestinortodox.ro

Despre ingrijirea sufletului

Fii primul care adauga o recenzie!
12,00Lei
In stoc

Dumnezeu voieste ca noi sa fim sfinti si desavarsiti, fiindca sfinti si desavarsiti sunt fiii Tatalui Ceresc si numai acestia sunt indreptatiti sa cheme cu fiasca dragoste harurile Lui si doar acestia vor mosteni Imparatia cerurilor.

Descriere

Despre ingrijirea sufletului

Inselarea vine din negrija

Dar de ce a fost inselat cel dintai om? Pentru ce in cea dintai punere la incercare a libertatii lui morale a fost biruit? Oare nu era destul de puternic ca sa stea impotriva, ca sa rabde incercarea? Nu, fiindca niciodata Dumnezeu nu ingaduie ca peste putere sa fie ispitit omul. Dreptatea Lui nu ingaduie o astfel de in­cercare, incercarea era pe masura puterii lui si a ca­pacitatii de a se impotrivi. Dar atunci pentru ce a fost biruit?

Pricina infrangerii lui se afla in omul insusi, fi­indca, desi puterea impotrivirii era in el insusi, totusi nu s-a folosit de ea. Dar care este pricina unei astfel de omisiuni? Negrija, neatentia fata de ceea ce se cuve­nea. Caci s-ar fi cuvenit ca omul sa se inalte la Dum­nezeu, sa isi raporteze mintea numai la Dumnezeu si sa nu caute desfatare in bucurarea de fapturi. Atintirea privirilor lui spre cele pamantesti a atras dupa si­ne negrija fata de ceea ce era cuvenit lui Dumnezeu si negrija omului fata de ceea ce era cuvenit starii lui.

Prin neluare aminte deja s-a indepartat de Dumne­zeu, a pierdut mare parte din puterea dumnezeiasca ce il intarea si, din aceasta pricina fiind biruit, a cazut in pacat. Daca Adam nu era deja indepartat de Dum­nezeu, nu ar fi fost biruit, fiindca puterea lui Dumne­zeu l-ar fi intarit.

Atintirea privirilor spre pomul in­terzis era semnul atasamentului lui fata de materie. Atunci este cineva tintuit spre materie, cand ochii ii sunt distrasi de la Dumnezeu. Cautarea la frumuse­tea roadelor pomului oprit era semnul cugetelor pa­mantesti, inca de la privirea inspre pom, caderea lui Adam era un fapt deja implinit.

Diavolul l-a imboldit pe omul care statea deja sub umbra pomului tanjind dupa roadele lui. Daca omul nu si-ar fi atintit privi­rea spre pom, nu ar fi fost biruit de diavolul. Atinti­rea privirii a atras dupa sine caderea, astfel incat nu vreo neputinta a lui morala sau vreo imperfectiune a atras dupa sine caderea si inselarea, ci nepasarea fa­ta de inalta lui datorie, fata de datoria de a-L sluji pe Dumnezeu si numai spre El sa isi atinteasca privirea.

Pentru aceasta pricina si Domnul indeamna de mul­te ori pe ucenicii Lui sa privegheze si sa se roage ne­incetat, ca sa nu cada in ispita. Fiindca, in timp ce privegheaza si se roaga, mintea priveste catre Dum­nezeu, iar sagetile slobozite din arcul vrajmasului nu mai pot sa semene ganduri rele. Dar provoaca rani grele de indata ce gasesc mintea si cugetul impras­tiate in faptura creata. Si cu adevarat atunci suntem ispititi, cand simtim atacul, si il simtim acelasi cand atentia noastra se concentreaza asupra atacului insusi si cand exista invoire cu el.

Pentru aceasta a zis: ca sa nu intrati in ispita, adica sa primim atacurile, fi­indca in masura in care le respingem nu suntem dusi in ispita. Adam a cazut in ispita fiindca a primit ata­cul. Asadar pacatuim din pricina dispozitiei noastre spre pacat, dispozitie care ne vine din nepasarea fata de slujirea lui Dumnezeu. Despre pacatele din nepasare iata ce scrie dumne­zeiescul Hrisostom: "Caci asa cum ar fi nefiresc ca cineva sa tina casa fara sfesnic seara si sa vada lumina, la fel de nefiresc ar fi ca sufletul sa vada fara lumina invataturii.

De aici ne si invoim cu multe pacate, fiindca nu aprindem de­graba candela in suflet. De aici si cadem in fiecare zi, de aici si multe lucruri rele ne vin noua in minte, cum ni se intampla adeseori, fiindca, desi am primit auzirea dumnezeiestilor cuvinte, inainte de a pasi afara peusa bisericii, indata le lepadam si, stingandu-se lumina, umblam in mult intuneric. Daca deci acestea s-au intamplat pana acum, sa nu se mai intample de acum inainte, ci sa tinem neince­tat candela aprinsa in minte si sa ne infrumusetam su­fletele mai mult decat casa. Caci sufletul ramane aici, in biserica, desi, indreptandu-ne spre casa, plecam de aici. Pentru aceea trebuie sa il invrednicim pe el de si mai multa grija. Acum insa sunt unii care petrec astfel in chip nenorocit, care isi impodobesc casele de aici cu acoperisuri aurite si cu broderii in piatra si gravate cu flori si cu columne poleite si cu toate celelalte.

Dar mintea care petrece mai trandav decat cel mai sarac han o trec cu vederea, plina de tina, de fum si de mul­ta duhoare si de negraita saracie. Iar pricina tuturor acestora e in faptul ca sfesnicul invataturii duhovni­cesti nu arde inlauntrul nostru. Pentru aceasta, neglijam pe cele cu adevarat necesare, iar cele care nu sunt vrednice de nimic se bucura de multa osteneala din partea noastra. Acestea le spun nu numai cu privire la cei bogati, ci si cu privire la cei nevoiasi."

De aici ne vine si calcarea legii morale, de aici fe­luritele pacate, de aici indepartarea de Dumnezeu, de aici zidul despartitor ridicat intre Dumnezeu si om, de aici multe lucruri infricosatoare, care ne intristeaza pe noi si tot de aici vine si multa noastra indracire.


Despre ingrijirea sufletului - Cuprins

[Celor ce se roaga] ... 5

Omilia 1
Despre libertatea morala, ca omul este liber din punct de vedere moral ... 7

Omilia 2
Despre inviolabilitatea libertatii ... 17

Omilia 3
Despre adevarata libertate si despre fals-numita libertate ... 25

Omilia a 4-a
Despre modul in care putem ramane liberi dinpunct de vedere moral ... 35
Cum urmam Mantuitorului Hristos...36

Omilia a 5-a
Despre pacat ... 45
Care este pricina pentru care pacatuim ... 51
Ca inselarea vine din negrija ... 53

Omilia a 6-a
Despre pocainta ... 57

Omilia a 7-a
Ca mantuirea se savarseste prin harul lui Dumnezeu si prin vointa omului ... 63
Ca trebuie sa grabim spre pocainta...66
Ca obisnuinta pacatului aduce moarte ... 71
Cum se cuvine sa fie pocainta ... 73
Despre adevarata pocainta si despreroadele ei ... 76
Despre chemarea pacatosilor de catreIubitorul de oameni Dumnezeu ... 78

Omilia a 8-a Despre marturisire ... 81
Ce este marturisirea? ... 84

Omilia a 9-a
Despre marturisire ... 95
Ca marturisirea este necesara ... 95
Despre iertarea pacatelor ... 99
Cel ce pacatuieste trebuie sa satisfaca dumnezeiasca dreptate ... 103
Ca marturisirea este folositoare din punct devedere moral si duhovnicesc ... 108
Ca marturisirea trebuie sa fie dupa o pregatire prealabila ... 111

Omilia a 10-a
Despre Dumnezeiasca impartasire ... 115
Maretia si vrednicia Tainei Dumnezeiestii impartasiri ... 117
Cum trebuie sa ne apropiem de impartasireacu Sfintele Taine ... 120
Caracterul celui ce se impartaseste cuvrednicie ... 122
Dupa Sfanta Euharistie ... 124
Cuvant despre datoriile noastre in fata Sfantului Altar ... 129

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731361512
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2009
  • Numar pagini: 144
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 0 din 5 pe baza a 0 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
0
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie