Vladimir Hernea 29-01-2015

Cu toţii observăm marile schimbări care au loc în jurul nostru. „Explozia" tehnologiei în secolul trecut şi uimitoarele ei cuceriri au schimbat radical felul nostru de viaţă. Civilizaţia tehnologică, cu ademenitoarele ei promisiuni pentru un eudemonism material universal, a stăpânit ca un idol, pe al cărui altar au fost jertfite valori duhovniceşti vechi şi tradiţii de secole. Dumnezeu a fost respins şi omul s-a autoîndumnezeit. Ştiinţei i s-au atribuit însuşiri dumnezeieşti, raţionalismul s-a absolutizat şi, sub vălul filozofiei, sociologiei şi psihologiei, credinţa a fost pângărită.

Omul, pentru încă o dată, a căzut în vechea cursă a diavolului şi a încercat să devină dumnezeu fără Dumnezeu, lucru ce l-a condus iarăşi la o criză existenţială: întrebările lui febrile, care se referă la sensul vieţii şi la fenomenul morţii, au rămas fără răspuns, în vreme ce problemele sale sociale - nedreptatea, violenţa, inegalitatea, distrugerea mediului înconjurător etc. - s-au accentuat şi agravat. Astfel, optimismul de la început şi încrederea în idolul civilizaţiei tehnologice s-au transformat în nesiguranţă şi deznădejde. Idolul a fost dărâmat. Şi câţi l-au adorat până acum, în loc să se pocăiască şi să-L caute pe adevăratul Dumnezeu, se grăbesc să înalţe în locul lui pe idolii cei vechi, adică pe demoni.

Epoca noastră a intrat de-acum într-o nouă criză spirituală, care este caracterizată prin contradicţii şi confuzie: ea îmbină paradoxal dezvoltarea cu regresul, civilizaţia cu primitivismul, progresul uimitor al ştiinţelor tehnice cu întoarcerea iraţională la cultul vechi al unor dumnezei inexistenţi sau, cel mai înspăimântător, la cultul potrivnicului lui Dumnezeu, satana, care există.

Astăzi diavolul preferă ca soluţie alternativă de ieşire din crize, la care chiar el a condus omenirea, „pachetul" Noii Ere. în acesta sunt cuprinse neosatanismul, neoidolatria, ocultismul, spiritismul, vrăjitoria şi falsele religii de orice fel. Fiecare din aceste curente ale noii epoci vrea să-şi atingă scopul prin cărţi şi reviste, prin programe de radio şi televiziune, prin artă şi muzică, prin publicitate, prin jocuri pentru copii etc.

Consecinţele pentru cei care se înfăşoară în plasa diavolului sunt tragice: faliment economic, schimbarea personalităţii, distrugerea sănătăţii fizice şi psihice, pierderea sufletului! Singura cale de mântuire a oamenilor amăgiţi este îndepărtarea de minciună şi moarte, adică de satana, şi întoarcerea la Adevăr şi la Viaţă, adică la Hristos.

Cele cuprinse în paginile următoare au izvorât din cunoaşterea duhovnicească şi din vasta experienţă a Părinţilor Bisericii noastre - rod al luptei lor îndelungate cu duhurile rele - şi au ca scop să-i călăuzească la izbăvitoarea întoarcere la Dumnezeu pe unii fraţi ai noştri care au fost amăgiţi de „vrăjmaşul cel vechi", să-i atenţioneze pe alţii, care sunt în primejdie de a cădea în cursele lui, şi, în general, să-i informeze pe toţi cei care vor ţine în mână această carte, despre diavol şi demoni -crearea şi căderea lor, însuşirile şi puterile lor, numărul şi numele lor, lucrarea şi uneltirile lor - precum şi despre mijloacele cu care pot fi înfruntaţi.
în prima parte, este prezentată pe scurt învăţătura Bisericii noastre despre duhurile rele. Iar în partea a doua se adaugă, în patru capitole, o culegere de povestiri din Sfânta Scriptură, din Vieţile Sfinţilor, dar şi din alte cărţi bisericeşti, care dezvăluiesc cu limpezime variata lor activitate. Numerele însemnate în paranteze mari la sfârşitul povestirilor fac referire fie la fragmente din Sfânta Scriptură, fie la alte izvoare, care se află enumerate în ordine alfabetică la finalul cărţii.

Incredinţând această smerită lucrare a noastră iubiţilor cititori, îl rugăm fierbinte pe Domnul cel iubitor de oameni să ne întărească pe toţi cu harul Său cel atotputernic, „ca să putem sta împotriva uneltirilor diavolului" (Efeseni 6: 11), care totdeauna, dar îndeosebi în vremurile noastre grele, „umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită" (I Petru 5: 8).

SFÂNTA MĂNĂSTIRE PARAKLITU