De ce imi este frica sa iubesc

Fii primul care adauga o recenzie!

10,00Lei

In stoc

Introducerea acestui volum , Recviem pentru lipitori subliniază printr-o metaforă foarte sugestivă mesajul principal al cărţii: renunţând la a trăi la întâmplare (ca nişte lipitori) trebuie să adoptăm atitudinea lui Cristos, care uită de sine însuşi...

Descriere

De ce imi este frica sa iubesc

Introducerea acestui volum , „Recviem pentru lipitori” subliniază printr-o metaforă foarte sugestivă mesajul principal al cărţii: renunţând la a trăi la întâmplare (ca nişte lipitori) trebuie să adoptăm atitudinea lui Cristos, care uită de sine însuşi şi îi pune pe primul loc pe fraţii săi. De o importanţă capitală în această acţiune este iubirea, un spirit care trebuie trăit şi care depăşeşte obstacolul fundamental: frica.

Premisa autorului este: „Vocaţia noastră este iubirea”. Iubirea umană eliberată de egoism este iniţierea sacramentală a legăturii de iubire cu Dumnezeu. Omul trebuie să treacă pragul dăruirii de sine pentru a-l întâlni pe Dumnezeu. Ce ne împiedică? Autorul identifică trei probleme emoţionale fundamentale care împiedică întâlnirea autentică cu celălalt: anxietatea, complexul de vinovăţie şi cel de inferioritate.

La baza comportamentului specific uman stă imaginea pe care fiecare o are despre sine care, din păcate, este rezultatul a ceea ce alţii ne-au spus, în mod mai mult sau mai puţin conştient, că suntem. Dar toate problemele fundamentale dispar în faţa autocunoaşterii şi a autoacceptării care se transformă în cele din urmă în cunoaşterea şi acceptarea autentică a celorlalţi.

Totuşi, ce se află în „spatele” faptelor noastre? John Powell explică procesul reprimării şi rolul subconştientului în acest proces. Propune şi două soluţii: pentru cazurile grave, recurgerea la psihanaliză este necesară, însă toţi avem nevoie de acea psihoterapie de susţinere care este prietenia.

Una alt aspect tratat de autor este acela al maturităţii intelectuale, emoţionale, sociale şi morale. Acest proces nu este niciodată încheiat deoarece viaţa este o creştere neîncetată către maturitatea completă.

Punctul critic al procesului maturizării nu este problema pe care o înfruntăm, nici dificultatea ei, ci reacţia noastră. Creştinul trebuie să fie conştient că acest proces este în mod inevitabil marcat de înfrângeri, dar el trebuie să înveţe să reacţioneze cu iubire. Iar această încăpăţânare de a iubi îl va conduce la picioarele iubirii însăşi: Cristos victorios. De fapt, iubirea rămâne singurul mod prin care un creştin poate fi recunoscut: „Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii” (In 13,35).

Cartea este o sinteză deosebită a modului în care o bună înţelegere a realităţii şi a structurilor noastre psihologice permit o mai profundă trăire a realităţii transcendente şi paradoxale a iubirii. Nimeni nu este scutit de acest drum de aprofundare cu consecinţe pe plan practic. Evitând erudiţia pedantă, pe de o parte şi superficialitatea, pe de altă parte, John Powell poate fi înţeles cu uşurinţă de orice cititor.

David Eduard Cristian