CrestinOrtodox 03-03-2016

De multă vreme Ortodoxia, prin spiritualitatea şi teologia ei, nu se mai limitează la perimetrul creştinismului răsăritean ci fascinează, deopotrivă, credincioşi din spaţiul apusean al Europei, precum şi de pe întreg mapamondul. Fenomenul acestei răspândiri se datorează, în bună măsură, şi experienţei pe care au trăit-o şi mai apoi au împărtăşit-o diverşi creştini occidentali convertiţi la Ortodoxie. Unul dintre ei este Mitropolitul Kallistos Ware, monah şi profesor universitar, un creator de punţi între cultura occidentală şi credinţa ortodoxă, prin a cărui misiune, desfăşurată de zeci de ani în lumea anglofonă, Ortodoxia a devenit mai cunoscută şi, prin aceasta, cuceritoare. Născut în 1934 din părinţi anglicani credincioşi, Timothy Ware a manifestat de timpuriu interes pentru Ortodoxie şi aceasta nu atât prin intermediul vreunor lecturi sau întâlniri decisive cât graţie contactului cu Sfânta Liturghie. Pe vremea când studia la Oxford limbile clasice şi teologia i-a cunoscut pe învăţatul preot Vasili Krivoşein, monah athonit şi viitor mitropolit al Belgiei, şi, devenind membru al Asociaţiei ortodoxe Sfinţii Alban şi Serghie, pe părintele Lev Gillet şi profesorul Nikolai Zernov, prin conferinţele cărora Ortodoxia îi devine tot mai cunoscută.

In 1958, la vârsta de 23 de ani, se converteşte la Ortodoxie, intrând sub jurisdicţia Patriarhie ecumenice. Următorii ani sunt dedicaţi aprofundării noii credinţe îmbrăţişate, prin studiu şi diverse călătorii în Răsărit. în 1964 îşi susţine teza de doctorat la Universitatea din Oxford cu o temă legată de personalitatea lui Eustratie Argentis şi Biserica greacă în perioada turcocraţiei.

Manifestă totodată un interes sporit pentru teologia Sfântului Marcu Ascetul. Vizitează Muntele Athos, Ierusalimul, Insula Patmos. Aici îl cunoaşte pe cuviosul Amfilohie Makris (fi970), unul din marii Bătrâni ai veacului XX, care îi devine duhovnic, marcându-i hotărâtor destinul. în Patmos se va şi călugări, ca o încununare a unui parcurs spiritual, primind numele Kallistos, în cinstea sfântului patriarh Calist Xantopol al Constantinopolului.

In 1965 arhiepiscopul grec al Marii Britanii, Atenagoras al II-lea, îl va hirotoni diacon. Un an mai târziu va fi hirotonit preot, începându-şi simultan cariera universitară la Oxford cu un domeniu de activitate privind studierea Răsăritului ortodox, poziţie pe care o va deţine 35 de ani, până la pensionare. „La catedra sa din Oxford, îmbrăcat în haină monahală şi purtând metanii în mână, Părintele Kallistos Ware impresiona prin rigoarea ştiinţifică a prelegerilor sale şi prin convingerea sa creştină profundă. Această îmbinare dintre ştiinţă şi spiritualitate explica şi atracţia pe care universitarul-monah o exercita asupra tinerilor studenţi" (Mitropolitul Daniel al Moldovei şi Bucovinei, „Cuvânt înainte" la Episcop Kallistos Ware, Ortodoxia, calea dreptei credinţe, Ed. Trinitas. Iaşi, (1993, p. 5).

In 1982 este hirotonit episcop, ocupând scaunul onorific al Diokleei din Asia Mică (Patriarhia ecumenică), în fapt îndeplinind oficiul de vicar al arhidiocezei greceşti din Marea Britanic în anul 2007 devine mitropolit prin ridicarea diocezei de Diokleia la rangul de mitropolie. In tot acest timp va sluji la Oxford şi, alături de alte două personalităţi ale vieţii bisericeşti contemporane, mitropolitul Antonie de Suroj şi arhimandritul Sofronie Saharov, va da o mărturie convingătoare, pe teritoriul britanic, despre măreţia Ortodoxiei. Cei trei se bucură astăzi de o recunoaştere universală.

Spiritualitatea răsăriteană, prin continuitatea Tradiţiei, prin frumuseţea Liturghiei, prin valoarea rugăciunii lui Iisus şi experienţa martiriului, a constituit o preocupare de durată pentru mitropolitul Kallistos. Şi-a canalizat o parte din muncă în direcţia popularizării imnografiei Bisericii, prin traducerile din limba greacă a Triodului şi a Mineelor, dar mai ales spre aprofundarea literaturii isihaste, prin studierea şi traducerea în limba engleză a Filocaliei. Genul acesta de literatură a devenit astfel accesibil unor pături largi şi, potrivit mitropolitului Kallistos, citat de Maxime Egger, „adevărata epocă a Filocaliei este mai degrabă secolul nostru decât cel de al XVIII-lea... Iar cei ce citesc şi practică Filocalia nu sunt, cei mai mulţi, nici universitari, nici teologi calificaţi sau specialişti bizantinologi, ci oameni simpli care nu cunosc, în general Ortodoxia, şi poate nici chiar prea multe despre trăirea vie a credinţei creştine, dar sunt pur şi simplu interesaţi de viaţa Duhului" (Maxime Egger, „Introducere" la Kallistos Ware, împărăţia lăuntrică, Ed. Christiana, Bucureşti, 1996, pp. 13-14). Deopotrivă tradiţională şi deschisă, viziunea duhovnicească a mitropolitului Kallistos încântă prin atitudinea ei echilibrată şi luminoasă.

In volumul de faţă mitropolitul Kallistos abordează problema mântuirii din perspectiva tradiţiei ortodoxe şi în contrapondere, oarecum, cu doctrina protestantă. Creştinul nu are certitudinea mântuirii ci doar nădejdea dobândirii ei, aspect ce implică modul sinergiei - respectiv al conlucrării dintre harul dumnezeiesc şi libertatea umană. Mântuirea se dobândeşte în Biserică, ceea ce înseamnă că ea nu are un caracter izolat ci unul comunitar, interpersonal. Insă ea nu are doar implicaţii eclesiale, ci şi sociale şi chiar cosmice, câtă vreme Mântuitorul Iisus Hristos, Logosul cel veşnic, este cheia şi împlinirea întregii creaţii.