CrestinOrtodox 13-02-2015

In anii de pe urmă, au apărut multe cărţi ortodoxe despre spovedanie şi pocăinţă. Toate îşi au calităţile şi menirea lor. Această modestă lucrare, abordând aceeaşi tematică, are ca scop să expună pe scurt şi în chip lămuritor esenţa şi însemnătatea spovedaniei ortodoxe şi să arate temeliile ei canonice.

Necesitatea acestei cărţi s-a născut din faptul că mulţi creştini încă nu s-au obişnuit cu îndatoriri nespus de folositoare ale mărturisirii, care este cea mai importantă pregătire pentru primirea Sfintei împărtăşanii. Cel mai tulburător fenomen în Biserica de astăzi e că chiar unii slujitori şi păstori trec în chip vădit cu vederea însemnătatea spovedaniei pentru viaţa duhovnicească şi îngăduie ca enoria şii lor să se împărtăşească fără spove-danie ori după o aşa-numită „spovedanie de obşte", în acest chip conducând turma pe care o păstoresc şi pe ei înşişi la osândă.

Un alt rău vătămător de suflet, înrădăcinat în Biserică, e obiceiul omului de a se spovedi şi a se împărtăşi doar în timpul celor patru posturi mari de peste an. Insă, aşa cum ar părea absurd să se admită că este îndestulător pentru trup spălarea doar în câteva rânduri pe an, tot astfel e de neîngăduit şi să se afirme că sufletele noastre - aceste biserici ale Sfântului Duh - ar trebui să le curăţim de murdăria păcatului (prin Pocăinţă şi Taina Spovedaniei) de trei-patru ori pe an.

Spovedania curată ţine în mod exclusiv de igiena sufletului şi face ca gândurile noastre să devină luminoase, simţurile curăţite, faptele năzuitoare după Dumnezeu. Iată de ce ea trebuie să devină o obişnuinţă a vieţii duhovniceşti, un praznic de fiecare zi pentru viaţa noastră păcătoasă! Precum unii bolnavi sunt trimişi la sanatoriu pentru completa restabilire a sănătăţii lor, loc în care se săvârşeşte un consult profilactic periodic, tot astfel şi Domnul nostru îi trimite pe fiii Săi cei bolnavi de păcat la bolniţa Bisericii, unde păstorii evaluează starea sufletelor noastre, ca să nu se îmbolnăvească ele de vreo boală aducătoare de moarte şi să piară.

Să răspundem chemării lui Dumnezeu la pocăinţă şi, de acum înainte, să alergăm cât mai des către această taină mântuitoare de curăţie duhovnicească! Dacă facem aceasta, vom săvârşi cu vrednicie calea noastră pământească spre împărăţia lui Dumnezeu, având mare nădejde de mântuire. Şi ce este încă şi mai important: ne vom împăca cu Dumnezeu şi vom deveni prin Taina împărtăşirii un trup şi un suflet cu Hristos Demnul, intorcându-ne în casa Sfântului Duh. Amin!

CrestinOrtodox 17-11-2014

In anii de pe urmă, au apărut multe cărţi ortodoxe despre spovedanie şi pocăinţă. Toate îşi au calităţile şi menirea lor. Această modestă lucrare, abordând aceeaşi tematică, are ca scop să expună pe scurt şi în chip lămuritor esenţa şi însemnătatea spovedaniei ortodoxe şi să arate temeliile ei canonice.
Necesitatea acestei cărţi s-a născut din faptul că mulţi creştini încă nu s-au obişnuit cu îndatoriri nespus de folositoare ale mărturisirii, care este cea mai importantă pregătire pentru primirea Sfintei împărtăşanii. Cel mai tulburător fenomen în Biserica de astăzi e că chiar unii slujitori şi păstori trec în chip vădit cu vederea însemnătatea spovedaniei pentru viaţa duhovnicească şi îngăduie ca enoria şii lor să se împărtăşească fără spovedanie ori după o aşa-numită „spovedanie de obşte", în acest chip conducând turma pe care o păstoresc şi pe ei înşişi la osândă.

Un alt rău vătămător de suflet, înrădăcinat în Biserică, e obiceiul omului de a se spovedi şi a se împărtăşi doar în timpul celor patru posturi mari de peste an. Insă, aşa cum ar părea absurd să se admită că este îndestulător pentru trup spălarea doar în câteva rânduri pe an, tot astfel e de neîngăduit şi să se afirme că sufletele noastre - aceste biserici ale Sfântului Duh - ar trebui să le curăţim de murdăria păcatului (prin Pocăinţă şi Taina Spovedaniei) de trei-patru ori pe an.
Spovedania curată ţine în mod exclusiv de igiena sufletului şi face ca gândurile noastre să devină luminoase, simţurile curăţite, faptele năzuitoare după Dumnezeu. Iată de ce ea trebuie să devină o obişnuinţă a vieţii duhovniceşti, un praznic de fiecare zi pentru viaţa noastră păcătoasă! Precum unii bolnavi sunt trimişi la sanatoriu pentru completa restabilire a sănătăţii lor, loc în care se săvârşeşte un consult profilactic periodic, tot astfel şi Domnul nostru îi trimite pe fiii Săi cei bolnavi de păcat la bolniţa Bisericii, unde păstorii evaluează starea sufletelor noastre, ca să nu se îmbolnăvească ele de vreo boală aducătoare de moarte şi să piară.

Să răspundem chemării lui Dumnezeu la pocăinţă şi, de acum înainte, să alergăm cât mai des către această taină mântuitoare de curăţie duhovnicească! Dacă facem aceasta, vom săvârşi cu vrednicie calea noastră pământească spre împărăţia lui Dumnezeu, având mare nădejde de mântuire. Şi ce este încă şi mai important: ne vom împăca cu Dumnezeu şi vom deveni prin Taina împărtăşirii un trup şi un suflet cu Hrîstos Domnul, întorcându-ne în casa Sfântului Duh. Amin!