CrestinOrtodox 06-07-2015

In sudoarea feţei tale [...] (Fac. 3,19).

Care este secretul marilor realizări? De obicei se spune că oamenii mari se caracterizea-ză prin aptitudini ieşite din comun şi prin înzestrări deosebite date de natură. Nu este chiar aşa. Mulţi filosofi şi înţelepţi consideră că orice reuşită se dobândeşte în primul rând printr-o muncă asiduă şi perseverentă pe parcursul mai multor ani. Astfel, oricine poate dobândi rezultate excelente într-un domeniu oarecare având capacităţi şi însuşiri medii. Şi, după cât se pare, măsura succesului va fi direct proporţională cu energia pierdută.

Ne întâlnim, de fapt, cu legitatea pusă de către Dumnezeu în fiecare dintre noi în măsură egală, atât în lumea lucrurilor, în cea a plantelor şi animalelor, cât şi în lumea Duhului. Ştim că electricitatea se măsoară prin puterea curentului electric, dată de produsul dintre tensiune şi timp. Asemănătoare sunt şi legile hidrostaticii. Prin analogie, putem spune acelaşi lucru şi despre educaţia copiilor: succesul ne va fi garantat dacă nu ne vom cruţa eforturile şi, cu încordare, vom lucra asupra copiilor, nu din când în când, ci mereu.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu munca grădinarului care reuşeşte să crească flori şi fructe minunate după mulţi ani de muncă asiduă.

Atingerea scopului ca rezultat al unei munci perseverente este legea dată de către Dumnezeu omului, imediat după cădere: în sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea (Fac. 3,19). Or, fără sudoare succesul nu poate fi conceput: nu poţi să te hrăneşti, nu poate exista viaţa în sine.

Călugării bătrâni spun: „Dă sângele tău şi vei primi Duhul", înţelegând prin sânge efortul, istovirea trupului. Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate! Iată vine sărăcia ca un trecător (Pilde 6,10-11), spune înţeleptul Solomon. La fel, şi Apostolul Pavel acordă o mare atenţie trupului, sfătuind să răscumpărăm vremea, căci zilele sunt rele (Efes. 5,16).

Lucrul asupra copilului, ca bază a educaţiei, a fost dat ca lege evreilor în scrierile Vechiului Testament: Ceartă pe fiul tău şi fă-l să lucreze, ca să nu se poticnească întru ruşine (Sir. 30,13).

In Noul Testament Apostolul Pavel caracterizează astfel lucrul părinţilor: [...] ca un părinte pe copiii săi, [...] aşa v-am rugat şi v-am mângâiat (I Tes. 2,11).

Iar Adam a auzit imediat după cădere: [...] blestemat va fi pământul pentru tine! [...] Spini şi pălămidă îţi va rodi el[...] (Fac. 3,17-18). Ştim cât de repede se dezvoltă pălămidă duhovnicească în sufletele copiilor noştri - pălămidă obiceiurilor proaste şi a viciilor. E nevoie de o muncă grea şi susţinută pentru a prelucra pământul material şi duhovnicesc şi a smulge buruienile care îl năpădesc.

Perseverenţa este în strânsă legătură cu dăruirea de sine. De dragul copiilor, părinţii ar trebui să se lepede de aşa-numitele „viaţă personală" şi „interese personale", de distracţii, teatru, cunoştinţe bogate, de ospeţe şi literatură lumească, dăunătoare pentru suflet etc. Toate acestea ne răpesc puteri, timp, care şi aşa este puţin şi scump, precum şi „talentele" primite de la Dumnezeu, care nu ne ajung niciodată pentru mântuirea noastră şi a copiilor noştri.

E nevoie de multă muncă şi luptă în procesul educaţiei copiilor, atât pentru „cei mari", cât şi pentru „cei mici", pentru că „puţinul" creşte în „mai mult" şi dacă peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune (Mt. 25,21).

„Puţin somn şi încă puţină aţipire", şi te vei ciocni cu sărăcia duhului, cu decăderea virtuţilor, cu slăbirea credinţei şi cu pierderea dragostei faţă de sine şi faţă de copii.

Impărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea (Mt. 11,12).

Când trebuie să înceapă părinţii să lucreze asupra copilului? Despre aceasta preotul Alexandr Elcianinov spune: „De ce sunt importante impresiile din copilărie? De ce trebuie să ne grăbim să umplem inima copilului cu lumină şi cu bunătate chiar din pruncie? In copilărie întâlnim încrederea, simplitatea, blândeţea, înduioşarea, mila, puterea imaginaţiei, lipsa durităţii şi a împietririi. Toate acestea formează terenul în care cele semănate dau roade de 30, 60 şi de o sută de ori mai multe. Iar când, mai târziu, sufletul se va învârtoşa şi se va înăspri, cele primite în copilărie vor putea să-l cureţe şi să-l mântuiască. De aceea este bine să ţinem copilul cât mai aproape de Biserică; aceasta îi va umple sufletul întreaga viaţă."