Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii - Carti.Crestinortodox.ro

Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
15,00Lei
In stoc

In viata adulta, de sine statatoare, nu intram in conditii egale. Unii sunt mai increzatori in sine, mai capabili sa iubeasca si sa ierte, altii sunt mai dependenti, mai slabi, mai anxiosi si mai nefericiti - si cauza principala consta in relatiile...

Descriere

Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii

Cum sa ne imprietenim cu parintii dificili

Relatia cu parintii este prima noastra relatie de dragos­te. Uneori, parintii nu prea isi iubesc copiii, insa copiii isi iubesc intotdeauna parintii, chiar daca nu isi dau mereu seama de acest lucru - si aceasta prima relatie de dragoste pune baza tuturor relatiilor urmatoare, inclusiv a celei cu viitorul sot (viitoarea sotie). De aceea, trebuie neaparat sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a avea o relatie corec­ta cu parintii, indiferent ca locuim sau nu cu ei.

Ati observat ce se intampla cu noi in cazul chiar si unei mici neintelegeri cu parintii, unei mici suparari pe care ei o au impotriva noastra. In suflet ne apare o anumita racea­la si uscaciune, si ne vine greu sa credem in noi insine si sa-i iubim pe ceilalti.

Daca conflictul cu parintii este serios si de durata, de­venim niste oameni cu adevarat nefericiti, cadem in de­presie, iar daca se ajunge la blesteme fatise ori subintele­se (fiindca "mai bine nu te-as fi nascut", "nu esti copilul meu", "dr... sa te ia" sunt de fapt tot blesteme) din partea parintilor, iar aceste blesteme nu sunt neintemeiate, viata noastra se transforma intr-un infern. Care este mecanismul dupa care actioneaza aceasta le­ge nu stim, dar Biblia confirma ca ea functioneaza (bleste­mul mamei strica pana la temelie casele fiilor), si orice om cu spirit de observatie se poate convinge de asta din pro­pria experienta.

Aceasta lege functioneaza si in sens invers. Opusul blestemului este binecuvantarea, atitudinea luminoasa a parintilor fata de noi. Cand parintii sunt multumiti de noi, suntem plini de forte, sanatosi si ne merge bine. "Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta", care este porunca dintai cu fagaduinta: "ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant", spune Sfantul Pavel.

De aceea, este extrem de important pentru noi sa avem o relatie cat mai pasnica si mai calda cu parintii (si cu bu­nicii), mult mai important decat sa avem asemenea relatii cu, sa zicem, prietenii sau sefii - dar cat de greu este une­ori sa pastrezi o relatie buna cu parintii, mai ales daca lo­cuim cu ei!

Ei nu ne inteleg, nu vor sa ne asculte, nu ne cred. Sunt prea indiferenti fata de noi sau prea cicalitori si pretenti­osi. Adeseori ne cer sa facem nu ceea ce vrem noi, ci ceea ce vor ei, si atenteaza chiar si la dreptul nostru de a ne ale­ge prietenii, tovarasul de viata si profesia.Exista parinti care pun intrebari doar ca sa ne desfiin­teze raspunsurile, aratand ca nu facem nimic cum trebuie si, in general, nu suntem buni de nimic. Oare nu inteleg cat de importante sunt pentru noi cuvintele lor, ce uriasa inraurire au ele asupra noastra? Si daca ne spun tot timpul cat de rau o sa ne mearga, oare nu este limpede ca dupa asemenea sugestionari ne va fi mult mai greu sa ne cladimun viitor fericit ? Ce, vor sa fim nefericiti ? De ce nune dau curaj, de ce nu ne insufla, dimpotriva, incredere in propri­ile forte ? Ca doar nu este deloc greu!

Adeseori, parintii pretind de la copil ceea ce nu i-au dat, ceea ce nu au educat in el. Cum se poate sa nu-i spui fiicei toata viata ta nici o vorba buna, iar pe urma sa ridici pretentii: "De ce esti asa de rece?"? Cum de nu inteleg ca toata problema este in ei si ca tandretea lor fata de copil este mult mai importanta decat tandretea lui fata de el? Fiindca el n-are de unde sa invete sa fie tandru daca ei nu vor fi tandri cu el.

Cam in jumatate din familiile pe care le cunosc eu re­latia dintre copii si parinti este tensionata. Mamele pur si simplu isi distrug - altfel nu poti sa spui - fiicele. Nici soarta fiilor nu este mai usoara.
Cum sa rabzi toate astea? Cum sa le intelegi ? Poti, oa­re, sa schimbi ceva?Nu trebuie sa credem ca daca nu putem fugi de acasa situatia nu poate fi schimbata. Cand un om matur, inteli­gent, ajunge intr-o situatie grea, in majoritatea cazurilor o rezolva nu fugind, ci schimbandu-si propria atitudine fa­ta de situatia respectiva. Facand eforturi ca sa se schimbe, orice om poate influenta in bine relatia sa cu parintii, desi nimeni nu spune ca o sa fie usor si ca succesul e garantat. Primul pas spre rezolvarea problemei e intelegerea.

Care este cauza faptului ca relatia cu parintii iti aduce ata­tea amaraciuni ? In majoritatea cazurilor, cauzele sunt doua:
1. Parintii tai nu stiu sa iubeasca cu adevarat.
2. Tu nu stii sa iubesti cu adevarat.

Sa examinam mai amanuntit cauzele acestea. Primul factor: parintii nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Daca parintii nu stiu sa iubeasca, asta se reflecta in pri­mul rand asupra relatiei dintre ei: apar conflicte, infideli­tati, urmeaza divortul. Iar daca nici nu au fost casatoriti, acesta este deja, in cele mai multe cazuri, un semn al ne­priceperii de a iubi.

Fiecare rana pe care si-o fac unul celuilalt este o rana si pentru tine - si daca se despart, atunci, oricat ar dori, nu pot sa-ti dea acea plinatate a dragostei si acel exemplu de viata familiala sanatoasa care iti sunt atat de necesare.Indiferent ca s-au despartit sau nu, nepriceperea lor de a iubi influenteaza comunicarea lor cu tine. Insuficienta intelegere, nerabdare, cruzime si egoism pot manifesta si acei parinti care se considera foarte iubitori.

In realitate, sentimente puternice nu inseamna intotdeauna iubire pu­ternica. Iubirea poate fi autentica, dar poate fi si stupida, si egoista.Al doilea factor: tu nu stii sa iubesti. Daca ai 20 de ani sau mai putin, nu esti vinovat ca nu stii sa iubesti, fiindca "aschia nu sare departe de trunchi", dar asta nu inseamna ca merita sa-ti ascunzi de tine insuti problemele. Daca nu vezi problema, nu o poti rezolva.Asa ca, vezi, si tu esti egoist - si, cel mai degraba, esti mai egoist fata de parinti decat sunt ei fata de tine. In fra­geda copilarie, nefacand decat sa primim de la parinti fara sa dam, ne obisnuim sa credem ca parintii ne sunt datori. "Contorul" nostru monitorizeaza cu scrupulozitate tot ce nu ne-au dat, fara sa masoare cat ne dau ei in fiecare zi.

Nu observam ca le suntem datori deja o "suma" astronomi' ca, pe care e timpul sa incepem sa le-o platim daca vretis-o platim macar cat de cat, fiindca deplin nu o vom plati niciodata, nu vom reusi.Nici tu nu ai suficienta rabdare si intelegere fata de pa­rinti. Ai dat atentie faptului ca majoritatea conflictelor voastre sunt, totusi, pe tema a ceea ce e mai bine pentru tine ? Poate ca parintii tai sunt egoisti si n-au dreptate in anumite privinte, dar, totusi, de obicei isi fac griji pentru interesele tale, pentru fericirea ta, mai mult decat iti faci tu griji pentru bunastarea lor.De pilda, va certati din cauza ca vii prea tarziu seara acasa si ei se tem ca poti sa patesti ceva din pricina asta, nu ca mama se scoala prea de dimineata ca sa va pregateasca voua micul dejun si sa ajunga la timp si la serviciu, la capa­tul celalalt al orasului, incat oboseste prea tare si sanatatea ei se deterioreaza.Te-ai pus vreodata in locul parintilor? Te-ai gandit ca in anumite situatii pretentiile lor, chiar daca sunt expri­mate intr-o forma dura, vin din dragoste, nu din egoism? Inchipuie-ti ca esti in locul lor: iubindu-ti copilul, cum te-ai purta cu el?..Daca iti vei examina atent si cinstit relatia cu parintii, vei vedea, cel mai degraba, ca ambii factori sunt implicati. Nici tu, nici parintii tai nu stiti inca sa iubiti cu adevarat, iar in anumite probleme pur si simplu nu aveti in suficien­ta masura deprinderea de a comunica, bune maniere. Asadar, pentru a imbunatati relatia trebuie sa invatati sa va intelegeti si sa va iubiti.De unde trebuie inceput?Fireste, cel mai usor ar fi ca parintii sa inceapa sa se schim­be. Ei ne influenteaza mai usor pe noi decat noi pe ei.Da, ar fi bine daca parintii ar ajunge singuri, cumva, la intelegerea necesitatii schimbarilor. Din pacate, cel mai degraba nu vei reusi sa-i faci sa inteleaga asta. De ce ? Fi­indca omul este capabil sa accepte anumite adevaruri ne­pretuite doar in momente aparte din viata sa. Si informa­tia cuprinsa in aceasta carte nu va fi aplicata de toti cei care o vor citi, ci doar de cei in a caror viata a sosit un mo­ment atat de aparte, incat nu mai vor sa traiasca la fel ca inainte, sunt gata sa-si revizuiasca viata si sa faca un pas in sus pe scara catre o viata noua, mai buna.La fel e si cu parintii tai. Greu de crezut ca vor accep­ta sa-i invete cineva - cu atat mai mult tu - cum trebuie sa traiasca. Ei cred, in mod naiv, ca daca te asculta isi vor stirbi autoritatea de care se bucura in ochii tai si ca atunci le va fi mai greu sa te influenteze, scapandu-te de diferite pericole.

De aceea, calea care ne ramane e una singura: sa influ­entam acela dintre cei doi factori cu care ne este mai usor s-o facem. "incepe cu tine insuti" - iata principiul general al imbunatatirii oricarei relatii.Vreau sa spun ca noi insine trebuie sa invatam sa ne iu­bim parintii. Acesta pare un lucru nefiresc, anormal: copi­lul trebuie sa devina mai responsabil, intr-un anumit sens mai matur decat mama si tatal lui.

De fapt, cum se intampla adeseori in viata, copilul ii mantuieste pe parinti. Indiferent cati ani ar avea el, 15 sau 35, e mai tanar decat parintii sai, si de aceea este mai putin incatusat de stereotipuri de gandire si comportament. EI simte mai acut lipsurile din relatia sa cu parintii si ii est mai usor sa accepte posibilitatea schimbarilor. De acees daca esti gata sa actionezi in propriul interes si in interesiparintilor tai, actioneaza. in mainile tale se afla mai mult de jumatate din succes. In primul rand, iti sta in putere sa inveti sa-ti iubesti parintii si sa excluzi astfel factorul al doilea. In al doilea rand, dragostea naste dragoste, si astfel - prin dragoste, nu prin vorbe - vei putea sa influentezi dragostea parintilor fata de tine. Nu se stie in ce masura poti reusi, dar un lucru este indiscutabil: nici o stradanie sincera pe care o vei depune nu va fi in zadar.

Desigur, uneori te compatimesti foarte mult pe tine insuti si, pe de o parte, ai de ce, dar pe de alta autocom-patimirea nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Ea es­te mai vatamatoare decat insasi cauza care o provoaca. Pe langa asta, autocompatimirea, ca orice gand ce provoaca durere, minte atunci cand spune ca ai pornit in viata cu un mare handicap fata de copiii parintilor buni si intelepti. In primul rand, unde sunt parintii aceia ideali, cati sunt? In al doilea rand, avand mai putin intr-o privinta, ai mai mult in alta: incepi mai devreme sa inveti sa fii de sine sta­tator, sa inveti sa fii stapan pe propria viata, si ai mai multe sanse sa-L descoperi pe Cel care te iubeste mai mult decat parintii si poate sa te ajute cu mult mai mult. Cum spune imparatul David in Psaltire, tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a primit.

Ce putem face pentru a ne iubi parintii cu adevarat? Putem face multe.

1. la-i pe parintii tai asa cum sunt, cu toate neajun­surile lor.

Mi-a ramas adanc intiparita in memorie discutia cu un baiat, Ruslan, dintr-un orfelinat. Desi avea numai 15 ani,vazuse atat de multe in viata lui, incat cu privire la anumi­te lucruri importante avea din proprie experienta infor­matii corecte si profunde, gandind ca un barbat matur. De altfel, nici ca forta fizica nu era mai prejos decat multi barbati. La fel ca majoritatea prietenilor lui din orfelinat, isi pierduse parintii din cauza alcoolismului, dar in pofida faptului ca viata lui familiala fusese una tragica, spunea: "Cel mai important lucru in viata omului sunt parintii, pentru cei care-i au. Ba chiar si pentru cei care nu-i au. In orfelinat, daca zici vreo vorba urata despre parintii cuiva, mai bine fugi imediat. Cum n-ar fi, parintii sunt totusi ai tai. Chiar daca beau si te bateau. Omul pe care il doare undeva de parintii lui este deja un om terminat. N-au de­cat sa bea parintii! Tu du-te pe strada si plimba-te. Te-a plimbat, ai venit: dorm deja. Ti-ai facut ceva de mancare si te-ai culcat. Te-ai sculat: daca parintii dorm inca, plea­ca. Te-ai plimbat, ai venit: dorm iarasi, beti. Asa poti sa traiesti in liniste o jumatate din viata. Si incearca sa-ti convingi parintii sa nu mai bea."Pentru cei mai multi dintre noi situatia este, totusi, ma buna decat a fost a lui Ruslan - dar pretuim, oare, faptu ca ii avem pe acesti oameni uneori dificili care sunt parin­tii nostri?

Pretuim, oare, dragostea lor fata de noi si tot ce au facut pentru noi, incepand cu greutatile graviditatii, cu durerile facerii, cu noptile nedormite de cand eram copii si pana in ziua de astazi? Sau observam mai mult ceea ce consideram noi a fi neajunsuri?Daca nu vrei sa fii mai prejos decat parintii tai, nu-i condamna pentru neajunsurile lor, fiindca exista aceastalege duhovniceasca: ceea ce condamni vei ajunge sa faci tu insuti.Oricum ar fi, sunt parintii tai. Renegandu-i te renegi pe tine insuti. Ca atare, ia-i asa cum sunt, cu tot ce este in ei

2. Fii un copil recunoscator.

Recunoastem urmatorul adevar simplu: omul le poate da altora numai ceea ce are. Parintii iti transmit calitatile si posibilitatile pe care le au. Ei ar vrea sa-ti dea mai mult, dar nu au de unde. Cand vei vrea sa-i inveti vreun lucru bun pe propriii tai copii, vei vedea ca este imposibil s-o faci daca n-ai nimic bun in tine - iar insusirile bune se do­bandesc cu mult efort. Adu-ti aminte ca nu-ti ajunge o viata intreaga ca sa le rasplatesti parintilor tai pentru toate lucrurile bune pe ca­re le-au facut pentru tine. Foloseste-te de posibilitatea de a-ti exprima recunostinta si dragostea fata de ei atata timp cat mai sunt in viata.

3. Cinsteste-ti parintii si ajuta-i.

Cinstirea parintilor nu este doar o porunca biblica in­vechita sau un obicei al popoarelor orientale. Este o norma generala a vietii omenesti, ce are ca scop bunastarea noas­tra. "Cinstirea" presupune in primul rand o atitudine de respect fata de parinti in interiorul tau si in discutiile pe care le porti privitor la ei cand nu sunt de fata. In compor­tamentul exterior, "cinstirea" inseamna o atitudine respec­tuoasa, atenta, ascultare in limitele rationale, rabdarea, mai ales la batranete, a slabiciunilor lor. Cere-le sfatul in pro­blemele importante, asculta-le cu smerenie criticile si primeste-le cu smerenie pedepsele. Daca nu esti vinovat, apara-te tot cu respect, tinand minte ca dreptatea ta este mai putin importanta decat atitudinea parintilor fata de tine.Ascultarea va fi incompleta, falsa, daca nu se va mani­festa prin dorinta de a-i ajuta, prin grija de ei si de sanata­tea lor, prin impartirea cu ei a treburilor gospodaresti. Si tine minte: cum te vei purta cu parintii tai, asa se vor purta si copiii tai cu tine.

4. Pune-te in locul lor.

Straduieste-te cat mai des, mai ales in situatiile conflictuale, sa te pui in locul lor. Fara asta este greu sa-l intelegi pe om si sa iesi dintre hotarele stramte ale perceptiei tale marginite, egoiste. Straduieste-te sa afli cat mai multe despre viata parin­tilor tai, despre copilaria lor, despre viata bunicilor tai, despre greutatile prin care au trecut. Viata este un lucrt foarte complicat - mai ales viata in tara noastra, care a tre­cut prin razboaie, prin teroarea comunista, a trait sub au toritati crude si imorale. Fiecare drama lasa urme adanc nu numai in sufletul celor ce au luat parte nemijlocit la ea, ci si in sufletul copiilor si nepotilor acestora. Este foarte posibil sa afli lucruri care te vor face sa iti compatimesti parintii. Punandu-te in locul lor, vei intelege cat de greu le-a fost si cat i-a durut in unele situatii.

5. Ai incredere in parinti.

Nu respinge nimic din ce spun parintii fara sa reflectezi. In primul rand, ei spun ce spun nu ca sa te mahneasca, ci din grija pentru tine, iar din bunele intentii se nasc ade­seori sfaturi bune.in al doilea rand, ei au mai multa experienta de viata. In al treilea rand, instinctul, mai ales cel al inimii de mama, este adesea un povatuitor fara gres.

6. Trebuie sa raspunzi pentru tine insuti.

Multi copii folosesc o politica a "dublului standard". Ei cer ca parintii sa aiba grija de ei ca de niste copii, dar sa le ofere independenta ca unor adulti. Nu este cinstit. Vrei sa fii independent ca un adult? Asuma-ti raspunderea, inclusiv pentru partea materiala a vietii in comun. Lucreaza, adu bani in casa. Daca nu faci asta, nu te fa ca esti de sine statator.

7. Roaga-te pentru parinti.

Acelasi Ruslan din orfelinat mi-a povestit urmatorul caz: "Mama unui prieten de-al meu bea. La un moment dat, el a inceput sa o roage sa nu mai bea, sa se roage pen­tru ea. Ea l-a ascultat, si bea tot mai putin - dar cand s-a lasat de bautura avea deja ciroza la ficat. Si a murit. Daca s-ar fi lasat mai devreme de bautura, prietenul meu n-ar fi trait acum la orfelinat."Faptul ca in urma rugaciunilor fiului mama a incetat sa bea nu este ceva extraordinar, ci rodul normal al ruga­ciunii osardnice si staruitoare.

Rugaciunea poate lucruri pe care nu le vom obtine prin nici un alt mijloc - si intru­cat Dumnezeu este dragoste, iar a te ruga inseamna a te adresa lui Dumnezeu, fireste ca in problemele de dragoste rugaciunea e foarte importanta. Foarte simpla rugaciune: «Doamne, binecuvanteaza-i pe parintii mei" poate fi spu­sa in gand de multe ori pe zi, atunci cand mintea nu este foarte ocupata cu munca sau cu invatatul. Daca rugaciu-nea este rostita cu sinceritate, din inima, nici un cuvant al ei nu va ramane zadarnic. Fiecare cuvant va spori dragos­tea dintre tine si parinti. Bineinteles, poti cere pentru pa­rinti si sanatate, si liniste, si imbunatatirea relatiei dintre voi, si alte lucruri cu adevarat bune.Daca parintii au murit, doar rugaciunea ne mai rama­ne (caci moartea nu inseamna incetarea conflictului cu ei daca acesta n-a incetat in timpul vietii lor). Rugaciunea noastra pentru ei este un bun nepretuit, de care au nevoie mai mult decat de orice altceva si pentru care ne vor ierta toate relele din trecut.Problema este doar daca avem suficienta rabdare sa ne rugam in mod constant pentru ei. Asta arata cat de mult ne iubim parintii.

8. Fii tu insuti, nu visul parintilor tai.

O problema a multora dintre noi este nesepararea de parinti. Copiii neseparati vad in ei insisi cauza probleme­lor parintilor, iar in parinti cauza problemelor lor. Da, in­tre noi si parintii nostri exista o interdependenta, dar aces­ta nu este un destin fatal, nu este un blestem.

Pe masura ce ne maturizam, incepem sa facem ce vrem cu viata noastra, si trebuie neaparat sa ne separam de parinti pentru a deve­ni persoane de sine statatoare. Parintii nu mai au dreptu sa ne pedepseasca ori sa ne dea ordine: ca atare, in toate chestiunile de principiu trebuie sa ne orientam nu dupa ceea ce le place parintilor, ci dupa ceea ce consideram noi insine ca e corect. Cel mai degraba, o asemenea abordare nu ne va instraina de parinti, ci va face relatia cu ei mai sanatoasa. Mama nu te va mai putea manipula: "Daca pleci, ma imbolna­vesc" sau: "Daca te mariti cu ala, sa stii ca nu te iert". Nici tu nu vei mai putea arunca asupra parintilor responsabili­tatea pentru greselile tale. Maturizarea e un proces firesc, si nu trebuie sa le permitem parintilor sa il franeze in mod artificial.

Pe masura ce te cizelezi sufleteste in acest fel iti va fi tot mai usor sa rabzi neajunsurile parintilor, sa nu iti pierzi controlul cu ei - dar daca ti-l pierzi totusi si ii necajesti, cere-ti cat mai repede iertare, chiar daca ei nu au dreptate. Calea dragostei, pe care ai ales-o, cere sa faci tot ce tine de tine ca sa fie pace.

Dupa aceea vei simti ca iti iubesti mai mult parintii, vei descoperi in ei calitati pe care nici macar nu le banu­iai. Asta se va reflecta in atitudinea ta fata de ei. Parintii vor simti schimbarile petrecute in tine si vor incepe sa se schimbe la randul lor.

Din lipsa de obisnuinta, uneori ne temem sa cerem ier­tare. Ne temem sa facem primul pas, iesind in intampinarea celuilalt. Ne temem sa credem in partea buna a oamenilor.

Iti va fi mai usor sa depasesti aceasta frica daca vei ho­tari sa nu astepti de la parinti nici un fel de schimbari ra­pide. Lor le este mai greu decat tie sa se schimbe, si trebu­ie sa treaca timp. Sa nu pretinzi nimic de la ei, sa pretinzi doar de la tine insuti - iar cand omul pretinde doar de la sine insusi, nimic nu poate sa il impiedice, nimic nu poa­te sa il opreasca.

DMITRY SEMENIK

Cuprins

Cum sa te maturizezi in pofida parintilor (Ecaterina Sokolova)
Nu va erijati in procurori (Vladimir Gurbolikov)
Acceptati-i pe parinti asa cum sunt (Svetlana Svetova)
Si parintii sunt oameni! (Igor Liubitov)
Nu incercati sa le dovediti nimic parintilor (Larisa Tutaeva)
Avem dreptul sa fim fericiti in felul nostru (Marina Berkovskaia)
Parintii nostri nu sunt vesnici (Liudmila Ermakova)
Trebuie sa ne impacam cu parintii nostri (Irina Rahimova)
Nu va purtati cu parintii ca si cum v-ar fi dusmani (Pavel Gumerov)
Cum sa ne imprietenim cu parintii dificili (Dmitry Semenik)
Sa ne "infiem" parintii (Alexandru Kolmanovskii)
Cautati calea de mijloc (Igor Gagarin)
Despre autori

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731363097
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2012
  • Numar pagini: 205
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
2
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 2 din 2 recenzii ale clientilor
  • Alexandru Avram 03-04-2014
    5 din 5 stele
    O carte excelenta

    Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii este o carte extrem de utila aratandu-ne cum sa ne imprietenim cu parintii dificili, cum sa-ti cinstesti si sa-ti iubesti parintii. Cartea ne invata sa credem in visele noastre si sa nu traim in visul parintilor.
    O carte prina de invataturi care merita a fi citita.

  • Raluca Tigau 11-03-2014
    5 din 5 stele
    Viata e ca un meci de tenis

    Relatia cu parintii este ca un meci de tenis. Ne dorim ca toate mingile ce vin de la ei sa fie in continuare pe teren. O minge data in afara deja este un lucru delicat. Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii e o carte care iti ofera cateva "tactici" despre cum sa lovesti "mingea" ca ea sa cada in teren.

Afiseaza 2 din 2 recenzii ale clientilor