Mina Eugen 01-09-2014

In osteneala vremurilor pe care le trăim, când este atât de greu să auzi vreun cuvânt care să fie întru totul acoperit de lucrare, cei care îşi caută cu adevărat izbăvirea din această vale a plângerii, ştiu că trăim vremuri de cumplită secetă şi foamete lăuntrică. Aşadar unde altundeva să alergăm după ajutor şi hrană lăuntrică dacă nu la Sfinţii lui Dumnezeu? De vom cerceta scrierile lor, vom înţelege mai bine vremurile în care ne a-flăm şi vom pricepe că Domnul este în neîncetată lucrare, chiar dacă lumea de azi e covârşită de noianul răutăţilor şi nelegiuirilor.

Văzând asaltul minciunii, făţărniciei şi a materialniciei asupra propovăduirii lui Hristos, am încercat să adunăm în această carte câteva cuvinte care să ne fie folositoare atât nouă înşine, cât şi celor care vor socoti că le pot fi spre potolirea foamei şi a setei lăuntrice. Poate cea mai succintă descriere a lumii contemporane o găsim în cuvântul Sfântului Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi, când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor"1. Ca încununare a nebuniei necredinţei sale şi a tuturor fărădelegilor săvârşite, lumea va dobândi un cârmuitor aşa după cum şi-1 doreşte, despre care Sfântul Apostol Pavel ne spune că este "omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu" (2 Tesaloniceni 2, 3-4). Şi pentru că nu puţini sunt cei care privesc în jurul lor şi se întreabă când va veni în lume acest cumplit stăpânitor, Arhiepiscopul Teofan al Poltavei (1873-tl940) răspunde deopotrivă tuturor: "Mă întrebaţi despre viitorul apropiat şi zilele din urmă. Nu voi vorbi de la mine, ci vă voi spune din descoperirile Stareţilor. Ei mi-au împărtăşit următoarele: Venirea lui Antihrist se apropie, este foarte aproape. Timpul care ne mai desparte de acea clipă se numără cu anii, fiind de cel mult câteva decenii"2.

Părintele duhovnicesc al Fericitului Teofan al Poltavei a fost Sfântul Teofan Zăvorâtul, cel care spre sfârşitul veacului al XlX-lea dădea această mărturie despre vremurile pe care le trăim azi: "Când autoritatea monarhică va cădea şi poporul îşi va instala pretutindeni autoguvernarea (republici, democraţii), acolo Antihristul îşi va găsi mediul prielnic pentru activitatea sa Pentru Satana nu va constitui o dificultate să pregătească voci în favoarea renunţării la Hristos, după cum a arătat experienţa Revoluţiei franceze. Atunci nu va fi nimeni care să opună un veto autoritar. Aşadar, când astfel de regimuri, gata să se conformeze aspiraţiilor antihristice, vor fi instalate peste tot, atunci se va ivi Antihristul"3.

Despre cele ce se petrec în zilele noastre, Părintele Serafim Rose scria încă din anii '80 ai veacului trecut: "Timpurile care vor urma, mai mult poate decât cele dinainte din istoria Bisericii, sunt cele pe care Sfântul Grigorie Teologul le-a numit atât de bine «Ortodoxia pătimitoare». Trăim cu adevărat timpuri apocaliptice: ateismul cuprinde întreaga lume, credinţele mincinoase se răspândesc ca niciodată înainte, prinzând în mrejele lor pe cei treziţi din somnul necredinţei, ecumenismul se apropie tot mai mult de ţelul său, acela al unei mincinoase biserici mondiale ("desfrânata" din Apocalipsă -17,15), iar duhul lui Antihrist care va să vină a început a-şi lăsa peste tot pecetea Cei care-I vom rămâne credincioşi lui Hristos în aceste vremuri de pe urmă va trebui să ne gătim spre chinuri şi lupte care vor arăta cu adevărat credincioşia inimilor noastre. însă mai presus de aceste chinuri şi de stăpânitorul acestei lumi care le aduce asupra noastră, este Cel Care ne-a făgăduit că va fi cu noi «în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor» (Matei 28,20)".

Pentru a înţelege în chip lămurit ce anume ne învaţă Biserica despre vremurile apostaziei şi venirea lui Antihrist, în partea întâi a cărţii de faţă am cuprins o lucrare, modestă ca volum, însă foarte profundă prin ceea ce cuprinde şi deosebit de clară prin desfăşurarea expunerii. Titlul acesteia este Apostazia şi Antihristul şi a fost publicată în America, în limba rusă, încă din vremea păstoririi la Jordanville (New York) a Arhiepiscopului Averchie Tauşev (1906-1976). Autorul acestei scrieri cu valoare de catehism, este un monah format în preajma vlădicăi Averchie, care însă şi-a trecut numele sub tăcere. Cititorul care va parcurge rândurile sale, va avea prilejul să vadă cum prin cuvinte simple i se zugrăveşte înaintea ochilor întregul tablou duhovnicesc al celor care se vor petrece la sfârşitul vremurilor, care au început să se plinească încă de acum.

Cea de a doua parte a cărţii cuprinde o prezentare a personalităţii Arhiepiscopului Averchie ilustrată tocmai prin numeroasele sale scrieri legate de contextul apostaziei generalizate. Acest portret duhovnicesc alcătuit prin cuvânt a fost publicat de Frăţia Sfântului Gherman din Alaska în periodicul The Orthodox Word. Reuşita acestei creionări se datorează întâi de toate faptului că între cuvintele şi faptele vlădicăi Averchie nu a fost dezbinare, ci, ceea ce a grăit mai întâi a împlinit el însuşi în faptă. Şi, după cum bine ştim, aceasta a fost dintotdeauna calea Sfinţilor şi felul prin care ei s-au statornicit în împlinirea poruncilor întru Domnul. Datorită duhului său pătrunzător şi a marii puteri de discernere, Fericitul Părinte Averchie a fost pe bună dreptate numit un prooroc, un înaintevestitor al vremurilor apostaziei, al lepădării de credinţă. Prin cuvintele sale ne împărtăşeşte o eclesiologie (o învăţătură despre ce anume e Biserica) cu adevărat sobornicească, care prin mărturisirea ei stă împotriva minciunii lăuntrice, a formalismului exterior, a suficienţei de sine şi a fandoselilor academismelor teologice. Cuvântul său este unul viu, izvorât din Viaţă şi închinat Vieţii, arătându-ne că Biserica dacă întru adevăr îl are ca şi Cap al său pe Hristos, nu îl poate avea nicidecum ca stăpânitor pe Antihrist. Insă ca acest lucru să-şi dobândească plinirea, depinde şi de fiecare dintre noi în parte, ca unii ce prin Sfântul Botez suntem socotiţi mădulare ale acestui Trup tainic. Calea este cea a pocăinţei nefăţarnice, care pecetluieşte duhul omului cu lucrare neîncetată. Tocmai de aceea, orice altă cale devine una "largă şi lată" (Matei 7,13).

Astăzi se poate vedea foarte lesne că societatea românească în ansamblul ei a devenit una consumato-ristă şi şi-a închegat direcţia şi orientarea după "mult-râvnitul" model occidental "al tuturor posibilităţilor". Astfel, într-un ritm susţinut, ajungem grabnic din urmă Apusul în închinarea sa înaintea materiei şi a confortului pământesc. Şi chiar dacă nu ne vine să credem, această închinare ajunge în cele din urmă la însăşi persoana Antihristului şi-l cheamă ca stăpânitor al acestei lumi. Din această pricină, în partea a III-a a cărţii am cuprins mai multe mărturii din spaţiul ortodox american, tocmai pentru că fraţii noştri de acolo se confruntă de mai multe decenii cu tot ceea ce înseamnă societate de consum. Dintru osteneala lor lăuntrică putem dobândi mult folos în înţelegerea a ceea ce se petrece - în condiţiile actuale -atât în noi înşine cât şi în jurul nostru.

Despre cel ce va să vină în lume, Părintele Arsenie Boca spunea: "Antihrist - care nu se mulţumeşte numai cu necredinţa sa, ci vrea necredinţa tuturora - nu va avea astâmpăr decât în ziua când ar izbuti să ucidă pe Dumnezeu şi să-L azvârle din inima şi mintea celui din urmă credincios rămas pe pământ; şi nu râvneşte, nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina o dată cu Dumnezeu, iar în locul Lui să-şi împlânte în sufletul omului, ca pe o sabie a iadului, chipul său de fiară. Chinurile cele de pe urmă, cele de la Antihrist, în care va lucra toată puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au înteţit asupra creştinilor, de la început până în zilele acelea"4.

Inţelegând în duh lucrările şi uneltirile care se revarsă în lume din "taina fărădelegii care se şi lucrează" (2 Tesaloniceni 2, 7), Părintele Serafim Rose îi îndemna pe tinerii ortodocşi americani să fie cu multă luare aminte la suferinţele din închisorile regimurilor totalitare. Dânsul dădea acest sfat deoarece pricepea că prigonirile şi tortu-rile din temniţele comuniste sunt înaintemergătoare şi înaintevestitoare ale cumplitei şi "marii strâmtorări" (Matei 24, 21; Apocalipsa 7, 14) din vremurile domniei Antihristului. Astfel, în partea a IV-a a cărţii am adunat câteva mărturii din închisorile comuniste din România Prin cuvintele celor întemniţaţi ne vom împărtăşi de ceea ce le-a fost dat să trăiască sub stăpânirea torţionarilor înrobiţi cu totul vrăjmaşului firii omeneşti. Numai o minte smintită până la deplina îndrăcire putea să scornească asemenea cazne. însă dacă prin cumplitele suferinţe, acestor oameni le-a fost dat să vadă rânjetul înfricoşător al iadului, tot ei au fost cei care s-au împărtăşit şi de tainicul surâs al învierii din morţi. Socotim că din mărturiile pe care le aducem înainte, cititorul va putea să înţeleagă felul în care pronia şi dragostea dumnezeiască este neîncetat lucrătoare. însă dacă prigoanele îndurate în temniţele comuniste au întrecut orice închipuire, ce va fi când va veni "strâmtorarea cea mare" care va cuprinde Biserica cea adevărată, mai înainte de sfârşitul lumii?

Partea a V-a a cărţii este alcătuită din înaintevestiri ale Sfinţilor Părinţi despre vremurile din urmă, venirea lui Antihrist şi sfârşitul lumii. Cuvintele lor sunt o comoară nepreţuită pe care Duhul Sfânt a dăruit-o Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Aposto-lească. Sunt cuprinse aici învăţături şi proorociri ale Sfinţilor Moise Arapul, Ishirion, Pamvo, Nifon al Constanţianei, Efrem Şirul, Ioan Damaschin, Nifon al Con-stantinopolului şi Anatolie al Optinei.

In continuarea cărţii am aşezat Sinaxarul care se citeşte în Biserica noastră la pomenirea liturgică a înfricoşătoarei Judecăţi. în acest Sinaxar se află sintetizată învăţătura ortodoxă despre cele ce se vor petrece la sfârşitul lumii.

Dar pentru că toate cele care au fost adunate aici pot fi pricepute cu adevărat numai prin rugăciune şi duh nefăţarnic, în încheiere, între alte rugăciuni, am aşezat şi Canonul alcătuit de Sfântul Teodor Studitul pentru rân-duiala liturgică din Duminica înfricoşătoarei Judecăţi. Fie ca toate acestea să ne fie spre priveghere lăuntrică.

monahul Coprie

1 Cf. Patericul egiptean, ed. EOR, Alba-Iulia, 1990, p. 12.
2 Cf. Arhiepiscopul Teofan de Poltava, Epistole, ed. Egumenită, 2007, pp. 38-39.
3 Cf. Arhiepiscopul Averchie de Jordanville, Marea Apostazie, Mănăstirea Slătioara, 1996, p. 50.
4 Cf. Părintele Arsenie Boca - mare îndrumător de suflete din secolul XX, ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 182.