Olivia Zamfir 18-08-2014

Nicolae, mitropolitul Alma-Atei si Kazahstanului (in lume Feodosii Nikiforovici Moghilevskii), s-a nascut in anul 1874, in familia cantaretului bisericii din satul Komissarovka din gubernia Ekaterinoslav.

A absolvit scoala teologica si seminarul teologic din Ekaterinoslav (actualul Dnepropetrovsk - n. tr.). Dupa seminar, a fost invatator intr-o scoala secundara bisericeasca1.

In anul 1903 a intrat ca ascultator in Manastirea Sfantul Nil din eparhia Tverului, iar in anul 1904 a fost tuns in monahism.

Pe data de 27 mai 1905 a fost hirotonit intru ierodiacon, iar in luna octombrie a aceluiasi an -intru ieromonah.

In anul 1911 a absolvit Academia teologica din Moscova cu titlul de magistrant2.

Intre anii 1911 si 1912 a fost inspector adjunct al Academiei teologice din Moscova.

Intre anii 1912 si 1913 a fost inspector al seminarului teologic din Poltava.

Intre anii 1913 si 1916 a fost inspector al seminarului teologic din Cernigov.

In anul 1915 a fost ridicat la rangul de igumen3. De pe data de 16 octombrie si pana pe 12 iunie 1917, a fost arhimandrit-staret al Manastirii Sfantul Cneaz Vladimir din Irkutsk si director al scolii misionare de invatatori din Irkutsk.

Pe data de 12 iunie 1917 a devenit primul rector ales al seminarului teologic din Cernigov.

Pe data de 26 octombrie 1919 a fost hirotonit intru episcop de Starodub, vicar al eparhiei Cernigovului. Hirotonia a fost savarsita in orasul Cernigov de catre arhiepiscopul Pahomie al Cernigovului si Nejinului si episcopul Ioan, vicarul de Novgorod-Seversk.

nastiri si consiliilor bisericesti sa nu intre in tratative cu „innoitorii". Conducerea eparhiala a Tulei a luat toate masurile pentru a-i atrage pe ortodocsi sa participe la congres si la sinod, insa episcopul Nicolae si turma lui s-au tinut cu tarie de tactica stabilita.

Incepand cu data de 8 mai 1925, vladica a incetat sa conduca eparhia Tulei.

Pe data de 16 septembrie 1927 devine episcop de Orei.

Pe data de 31 aprilie inceteaza sa mai conduca eparhia. Pe data de 27 iulie 1932 a fost arestat si trimis la Voronej, unde a fost anchetat. in cele din urma, anchetatorul i-a spus ca nu va primi mai mult de cinci ani de inchisoare (pedeapsa relativ blanda, datorita faptului ca vladica salvase de la moarte un comisar in timpul razboiului civil). Cand episcopul a intrebat prin ce a meritat o asemenea condamnare, anchetatorul a raspuns: „Prin popularitatea dumneavoastra. Cei ca dumneavoastra trebuie izolati o vreme, ca oamenii sa uite ca existati. Aveti o autoritate prea mare in ochii poporului, si pro-povaduirea dumneavoastra are o mare insemnatate pentru acesta. Oamenii va urmeaza!" Pe data de 7 decembrie 1932, prin hotararea colegiului OGPU, a fost condamnat la cinci ani de inchisoare, pe care i-a petrecut in lagarele din Mordovia, Ciuvasia si la Sarov. In anul 1937 a fost pus in libertate.

In anul 1941 este ridicat la rangul de arhiepiscop. Pe data de 27 iunie a fost arestat din nou, a fost detinut in orasul Saratov, dupa care a fost condamnat la cinci ani de exil in Kazahstan. In exil a trait in saracie si s-a imbolnavit grav. L-a salvat un tatar necunoscut, care l-a dus la spital. Dupa ce s-a facut sanatos, s-a intalnit cu salvatorul sau, care i-a povestit urmatoarea istorie: „Cand m-am dus la treaba, Dumnezeu mi-a zis: ia-l pe acest batran, trebuie sa-l salvezi."

In anul 1943, Patriarhul Serghie a prezentat autoritatilor o lista cu 26 de clerici, cerand amnistia acestora. La momentul respectiv toti cei trecuti in lista cu pricina erau insa ori executati, ori morti prin lagare... in afara vladicai Nicolae. Pe data de 19 mai 1945, acesta a fost eliberat din exil inainte de termen.

Pe data de 5 iulie 1945 a fost numit arhiepiscop de Alma-Ata si Kazahstan. A obtinut de la autoritati deschiderea multor biserici si case de rugaciune; facea deseori vizite pastorale in eparhie, incepand cu anul 1951 a condus si eparhia Semi-palatinskului. In luna februarie 1955 a fost inaltat la rangul de mitropolit, cu prilejul aniversarii a 35 de ani petrecuti de el in cinul episcopal.

Slujea intotdeauna cu luare-aminte, fara sa se grabeasca. Se ruga cu lacrimi, indeosebi la savarsirea Liturghiei; atunci cand se canta „Pe Tine Te laudam..." plangea intotdeauna. Spunea ca plange de bucurie ca Domnul l-a invrednicit a savarsi Liturghia aceea si de fericire ca poate sa se roage pentru toti fiii sai duhovnicesti, pentru toti pastoritii sai.

In Viata vladicai se spune ca in 1947, in luna iulie, a plecat cu avionul din Alma-Ata ca sa ia parte la o sedinta a Sfantului Sinod. La imbarcare, arhiepiscopul i-a binecuvantat pe toti pasagerii, fapt care i-a atras batjocurile acestora. in timpul zborului motorul a cedat, si avionul a inceput sa cada. in tot acest rastimp, vladica se ruga pentru izbavirea tuturor pasagerilor. Avionul a cazut intr-un lac mlastinos, insa nu adanc. Dupa ce oamenii s-au linistit putin in urma spaimei pe care o trasesera, s-au dus sa-i multumeasca vladicai. Ca raspuns la scuzele pilotului, arhiepiscopul a raspuns: „Dumnezeu sa va ierte. Multumiti lui Dumnezeu si Preacuratei Lui Maici, si puneti-va nadejdea in sfantul Ierarh Nicolae."

A trecut la cele vesnice in ziua de 25 octombrie 1955. La inmormantarea vladicai, de-a lungul intregului drum intre biserica si cimitir (in jur de sapte kilometri) sicriul lui a fost purtat pe umeri de catre credinciosi. Potrivit aprecierilor militiei, el a fost insotit pe ultimul drum de catre aproape 40 000 de oameni.

La Sinodul Arhieresc din august 2000, mitropolitul Nicolae a fost proslavit ca marturisitor in ceata noilor mucenici si marturisitori rusi.

Articol preluat din volumul „Sufletul omenesc intre boala si vindecare”, Editura Sophia

1 Dupa ce in anul 1891 in competenta Sfantului Sinod au fost trecute scolile elementare satesti, care pana atunci erau lasate pe seama initiativei particulare a obstilor taranesti, pe la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XlX-lea au inceput sa fie deschise scoli secundare parohiale, care de-a lungul a trei ani formau cadre didactice pentru scolile elementare (n. tr.).
2 Asa se numeau in Rusia prerevolutionara persoanele care trecusera cu succes examenul pentru treapta de magistru (echivalentul „masterului" nostru de astazi), dar nu sustinusera inca lucrarea de diploma corespunzatoare (n. tr).
3 La rusi, cinul acesta corespunde oarecum celui de pro-tosinghel din Biserica Ortodoxa Romana (n. tr.)