Cineva ma cauta prin viata mea - Carti.Crestinortodox.ro

Cineva ma cauta prin viata mea

Fii primul care adauga o recenzie!
27,00Lei
In stoc

Este o carte a unui om care şi-a ridicat privirea spre Cruce şi l-a văzut pe Omul răpus de truda de a ne deschide inimile. Pe Domnul Iisus îl căută rănile poetului, căci numai El le poate adânci, atât de mult, încât după lacrimi şi sânge să curgă din...

Descriere

Cineva ma cauta prin viata mea

Este o carte a unui om care şi-a ridicat privirea spre Cruce şi l-a văzut pe Omul răpus de truda de a ne deschide inimile. Pe Domnul Iisus îl căută rănile poetului, căci numai El le poate adânci, atât de mult, încât după lacrimi şi sânge să curgă din ele Lumină.

Scrie pentru prieteni cărora doreşte să le amintească că numai Iisus a deschis ochii orbilor. Lumea e un abator care transformă viaţa în poveşti. Hristos este cel care preschimbă prin jertfa Sa de pe Cruce poveştile în viaţă. „În fiecare tânăr doarme un prinţ / şi-n fiecare fată o domniţă; / căci în adâncurile inimii noastre suntem de cea mai bună viţă“.

E omul, aş îndrăzni să spun, care învăţă inimile să zboare dincolo de moarte, ca unul care a gustat din iubirea lui Dumnezeu. A primit cuvintele lui Hristos, apoi Trupul şi Sângele Lui. Încearcă să dechidă ochii semenilor săi odată cu coperţile acestei cărţi.

„Viaţa mea a fost / o întrebare fără cuvinte / o durere fără trup, / un dor fără suflet, / o călătorie fără sfârşit / în jurul inimii, / până am luat din Potir / Trupul şi Sângele / lui Dumnezeu / şi m-am făcut om.“

Pentru autor, Ortodoxia nu e altceva decât călătoria lăuntrică prin care sufletul tău ajunge la cel pe care îl strângi în braţe. Biserica este o clepsidră în care prin rănile lui Iisus veşnicia curge din inima lui Dumnezeu în inima oamenilor.

Părintele Constantin Sturzu, în Cuvântul înainte, denumit Predoslavie la un manual de trezvie (acrostih), afirmă: „Marius Iordăchioaia nu e poet, ci / altar, la care se aduc - prescură -, / rănile lumii, ca să învăţăm a liturghisi cu ele / iubirea ce-ascultă şoptit, / urlete celor orbi, schiopi, surzi / sau, mai ales, ale celor care-au muţit… Da. Marius Iordăchioaia nu-i poet, nici / altar: e proscomidiar“.

Mulţi fac milostenie cu banii lor, unii chiar şi cu bucata lor de pâine. Dar puţini cu ei înşişi. „În dar aţi primit, în dar să daţi“ nu e un privilegiu moral, ci legea duioasă a vieţii. Ochii lui Marius Iordăchioaia îi cer lumină, plămânii îi cer aer, inima îi cere dragoste, mintea, adevăr, sângele vrea Sânge şi trupul lui îi cere Trup. Din tălpi până în creştet e numai rugăciune şi mulţumeşte pentru viaţa copleşitor de bogată pe care a primit-o scriind poezie, poezia fiind o întâlnire cu Dumnezeu care i-a înfipt degetele în urechi ca nişte piroane în trupul tristeţii. Gustul de dragoste al Vieţii îl caută prin viaţa sa. Îl aşteaptă la colţul fiecărui gând, pe calea cuvintelor, în casa fiecărei fapte, iertând şi vindecând totul neîncetat. „Numai cu numele Lui / bătăile inimii mele / au început să smulgă spinii şi cuiele / din Trupul / vieţii noastre.“

Vă invit să citiţi poeziile şi să reflectaţi la faptul că: „pe pământ / ajungi / prin Cer / la oameni / prin / Dumnezeu / şi la tine însuţi / prin lepădarea / de tot / sinele /. Aceasta e Calea Vieţii Veşnice.“ Hristos, de două milenii încoace, încearcă să ne spună, cu toate bucuriile şi durerile noastre, că trăim fără inimă. Spunem o grămadă de vorbe şi viaţa tace. Facem o mulţime de gesturi şi viaţa rămâne nemişcată. Ne consumăm în nenumărate idei şi proiecte pe care viaţa nu le urmează. Dar când un om zdrobit îşi sprijină fruntea neputincioasă pe Cruce simte cu uimire că pe obrazul lui au început să curgă lacrimile vieţii.

Specificaţii

  • Editor: Doxologia
  • ISBN: 9786066660631
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2013
  • Numar pagini: 224
  • Tip carte: Cartonată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 0 din 5 pe baza a 0 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
0
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie