Intr-o zi de vară, la mănăstirea noastră a venit pelerina Elena Boldescu, împreună cu copiii ei mari, din îndepărtata America. Ei erau oaspeţii arhimandritului Anastasie, chelarul mănăstirii. Am primit binecuvântare de a le face un tur al mănăstirii. După ce ne-am închinat la obiectele şi locurile sfinte ale aşezământului, ne-am aşezat pe băncuţa din livadă aşteptând venirea părintelui Anastasie. Ca să folosească timpul liber, Elena, o femeie deja în vârstă, mi-a povestit puţin despre ea.
S-a născut în anul 1937, în oraşul Oriol. Tatăl ei a fost pilot în perioada ţaristă. La scurt timp după naşterea ei, el a fost arestat şi împuşcat. Mama a crescut fetiţa singură. în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, ele au locuit la Oriol, unde Elena a fost botezată. Temându-se de represiuni, mama, împreună cu copilul au plecat în Europa. Apoi, înfruntând multe greutăţi, ele s-au mutat în Statele Unite ale Americii, unde Elena şi-a făcut studiile şi s-a căsătorit cu un român care avea cetăţenie americană. Tânăra familie era fericită. Li s-au născut trei băieţi, în ceea ce priveşte munca, au avut diferite perioade: uneori falimentau, alteori rudele le întorceau spatele, însă ei supravieţuiau oarecum. în prezent, ei deţin câteva prăvălii proprii în America şi sunt titularii unei părţi de acţiuni la câteva fabrici de ţesătorie din Europa.
Când Elena şi-a încheiat povestirea, am întrebat-o: „Spuneţi-mi, vă rog, Elena Petrovna, ce v-a ajutat în viaţă în timpul acestor împrejurări atât de dificile?". Ea a stat o clipă pe gânduri şi a spus: „Poruncile lui Dumnezeu, plus munca cinstită". Acest gând i-a plăcut chiar şi ei şi a repetat: „Da, da! Poruncile lui Dumnezeu şi munca cinstită!". Astfel, exemplul unui om contemporan ilustrează faptul că poruncile Domnului şi munca cinstită sunt formula succesului Pentru toate timpurile şi toţi oamenii. Omul este fericit Cu Dumnezeu întotdeauna şi pretutindeni!
Arhimandritul Tihon
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Intr-o zi de vară, la mănăstirea noastră a venit pelerina Elena Boldescu, împreună cu copiii ei mari, din îndepărtata America. Ei erau oaspeţii arhimandritului Anastasie, chelarul mănăstirii. Am primit binecuvântare de a le face un tur al mănăstirii. După ce ne-am închinat la obiectele şi locurile sfinte ale aşezământului, ne-am aşezat pe băncuţa din livadă aşteptând venirea părintelui Anastasie. Ca să folosească timpul liber, Elena, o femeie deja în vârstă, mi-a povestit puţin despre ea.
S-a născut în anul 1937, în oraşul Oriol. Tatăl ei a fost pilot în perioada ţaristă. La scurt timp după naşterea ei, el a fost arestat şi împuşcat. Mama a crescut fetiţa singură. în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, ele au locuit la Oriol, unde Elena a fost botezată. Temându-se de represiuni, mama, împreună cu copilul au plecat în Europa. Apoi, înfruntând multe greutăţi, ele s-au mutat în Statele Unite ale Americii, unde Elena şi-a făcut studiile şi s-a căsătorit cu un român care avea cetăţenie americană. Tânăra familie era fericită. Li s-au născut trei băieţi, în ceea ce priveşte munca, au avut diferite perioade: uneori falimentau, alteori rudele le întorceau spatele, însă ei supravieţuiau oarecum. în prezent, ei deţin câteva prăvălii proprii în America şi sunt titularii unei părţi de acţiuni la câteva fabrici de ţesătorie din Europa.
Când Elena şi-a încheiat povestirea, am întrebat-o: „Spuneţi-mi, vă rog, Elena Petrovna, ce v-a ajutat în viaţă în timpul acestor împrejurări atât de dificile?". Ea a stat o clipă pe gânduri şi a spus: „Poruncile lui Dumnezeu, plus munca cinstită". Acest gând i-a plăcut chiar şi ei şi a repetat: „Da, da! Poruncile lui Dumnezeu şi munca cinstită!". Astfel, exemplul unui om contemporan ilustrează faptul că poruncile Domnului şi munca cinstită sunt formula succesului Pentru toate timpurile şi toţi oamenii. Omul este fericit Cu Dumnezeu întotdeauna şi pretutindeni!
Arhimandritul Tihon