Marius Munteanu 14-05-2015

Aducând în faţa cititorilor un caz real, de martiriu creştin, pe care l-a suferit în temniţele comuniste Aspazia Oţel-Petrescu, o legionară convinsă, această prezentare simultană a bestialităţii atee şi a suferinţei biruitoare în Hristos, nu are ca scop, aici, cum greşit sau tendenţios s-ar putea bănui, manipularea afectivă a cititorului, printr-o orientare tendenţioasă şi simplificatoare a perspectivei: pe de o parte, privind spre tot legionarul ca la un model de bunătate şi jertfă, iar pe de altă parte, prin contrast, satanizând în mod exclusiv şi exhaustiv comunismul.

Inflaţia de scrieri post-decembriste solid documentate care au fost dedicate exprimării opiniilor pro şi contra mişcării legionare face inutilă aici o nouă analiză în profunzime a acestui fenomen deosebit de complex, atât ca spiritualitate cât şi ca desfăşurare concretă în istorie, care a fost mişcarea legionară. Şi totuşi se cuvine să fie remarcată o deosebire fundamentală între legionarism şi comunism.

Se ştie că legionarii au descris ei înşişi Legiunea ca pe o mişcare specific creştină, monarhică şi anticomunistă, fără nicio legătură, spuneau ei, cu mişcările politice din acea vreme. Pe acestea le descriau ca fiind posibile victorii asupra oamenilor, în timp ce legionarii vizau cu prioritate victoria asupra diavolului în lupta creştinului cu el însuşi. Pentru aceasta legionarii asociau în speţă comunismul călăuzit de ura împotriva duşmanului de clasă cu dezumanizarea şi animalizarea.

Transformarea lăuntrică a omului şi preschimbarea aluatului lumii cu această pârgă socială înduhovnicită a fost, principial vorbind, traseul călăuzitor al gândirii legionare.

E adevărat, desfăşurat ca o luptă tragică a spiritului cu istoria, legionarismul s-a consumat în istorie ca o utopie spirituală cu sfârşit tragic, în plan social şi politic. însă, figurile legendare ale mişcării - ceea ce nimeni nu poate nega! - au adus cu sine ceva din tragismul eroilor de poveste de tip don quijotesc în lupta lor cu morile de vânt ale istoriei. De aceea imaginea mişcării legionare continuă să stârnească nostalgii indefinite şi chiar exaltări romantice în unele spirite, care nu sunt deloc puţine. Spre deosebire de legionarism, comunismul nu a trăit şi nu va trăi în istorie prin eroi, fie ei şi tragici. Antispiritual, antiindividual, antipersonal, în esenţă antiromanesc, comunismul cu sau fără faţă umană nu are poveşti de spus pentru viitor. Nu ne-a lăsat moştenire nicio nostalgie spirituală, nimic în afara arhivei de groază a faptelor inseriate în dosarele istoriei.

In anumite aspecte, legionarismul pare pe undeva mişcat de o inspiraţie înrudită cu cea a cavalerismului şi a unor ordine apusene. Personal nu cred în suprapunerea viziunii creştin-ortodoxe cu niciun fel de mişcare social-politică, fie ea şi de orientare creştină, toate încercările istorice în acest sens fiind, după părerea mea, inevitabil marcate de un anume grad de eşec.

Identificarea şi înfruntarea răului, o spun chiar unii dintre membrii mişcării legionare, cer în primul rând o confruntare duhovnicească cu cel din noi înşine. Intre tendinţele de identificare şi anihilare a răului şi întoarcerea lui spre bine prin dăruire şi jertfa de sine se manifestă în câmpul condiţiei istorice actuale o tensiune irezolvabilă. Depăşirea ei este o pregustare de ordinul tainei eshatologice, nefiind suficiente efervescenţa unei stări de spirit marcate de o anume ţinută morală şi râvna angajării sociale.

Tocmai, de aceea, dincolo de controversele legate de Mişcarea Legionară, prezentarea suferinţelor din gulagul comunist este extrem de relevantă pentru recuperarea sensului istoriei şi experienţa accederii la miezul trăirii creştine: mărturisirea crucii şi învierii lui Hristos. Memorialistica închisorilor comuniste arată finalitatea ascunsă a „raiului fără Dumnezeu" care îşi descoperă aici adevărata faţă: presiunile şi teroarea în direcţia dezumanizării omului.

Strigătul către Dumnezeu surprins de doamna Aspazia Oţel-Petrescu într-o asemenea pogorâre la iad este semnul deschiderii profunde faţă de dragostea Lui lucrătoare şi transformatoare.