Tiomotei Ioana 01-09-2014

A trăit spre slava lui Dumnezeu

Străduiţi-vă să dobândiţi harul Duhului Sfânt, căci fără har, omul este mort" - apare scris pe un pergament în mâna Preacuvi-osului Varnava de la Schitul Ghetsimani, din icoana sa. Cu aceste cuvinte, marele stareţ a îndrumat pe mulţi fii duhovniceşti în timpul vieţuirii sale pământeşti.

Părintele Varnava însuşi a fost cu adevărat un vas ales al harului lui Dumnezeu - stareţ foarte cunoscut, care îl binecuvânta pe Dumnezeu cu fiecare cuvânt al său şi cu fiecare lucru. Prin viaţa sa virtuoasă şi prin înălţimea faptelor duhovniceşti, contemporanii l-au comparat pe ieromonahul Varnava cu Sfântul Preacuvios Serafim de Sarov. Nu degeaba pietrele de mor mânt ale acestor preacuvioşi părinţi au fost împodobite cu o scriere identică: A trăit spre slava lui Dumnezeu!

Un fiu duhovnicesc al părintelui Varnava a avut, încă din timpul vieţii stareţului, un vis profetic, pe care l-a povestit apoi acestuia, duhovnicului său:

„Se făcea, spunea el, că mă duceam în pelerinaj la Mănăstirea Nikolski, care se afla aproape de satul meu natal, în raionul Gorohoveţ. In somn, drumul mi se părea necunoscut şi am rătăcit prin pădure. Deodată văd în faţa mea un părinte care mergea cu desaga pe umeri şi cu un topor în mână. După ce l-am prins din urmă pe bătrân, l-am întrebat cum să fac ca să ajung la Mănăstirea Nikolski. Bătrânul a spus: «Să mergem, te conduc, acolo merg şi eu.» Uitându-mă la însoţitorul meu, l-am recunoscut pe părintele Serafim de Sarov şi l-am întrebat: «Părinte, Sfinţia Voastră sunteţi părintele Serafim?» «Da, eu sunt Serafim», mi-a răspuns bătrânul, şi ne-am continuat drumul prin pădure. Părintele Serafim s-a oprit lângă o buturugă mare, s-a aşezat pe ea şi şi-a pus lângă picior desaga şi topo rul. M-am aşezat şi eu lângă el. Deodată, de cealaltă parte a mea a apărut părintele Varnava şi s-a aşezat lângă mine, astfel încât mă aflam între cei doi părinţi, care erau foarte bucuroşi, s-au sărutat şi au început să discute, însă nu am putut înţelege ce vorbeau şi m-am trezit..."

Fiul duhovnicesc al ieromonahului Varnava, căruia i-au apărut în somn preacuvioşii părinţi, a fost un negustor foarte cunoscut din Sankt-Pe-tersburg, pe nume Vasile Nicolaevici Muravev. Mai târziu a îmbrăţişat viaţa monahală, luând numele de Varnava, apoi şi marea schimă, sub numele de Serafim. Astfel a apărut rugătorul binecuvântat pentru pământul rusesc Serafim de Viriţa. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!

La cumpăna secolelor al XlX-lea-al XX-lea şi alţi pustnici au alergat la sfaturile duhovniceşti şi la ajutorul rugăciunilor ieromonahului Varnava Merkulov, duhovnicul Schitului Ghetsimani, cu hramul Sfânta Treime, al Lavrei Sfântului Serghie de Ra-donej, pustnici care mai apoi au fost minunaţi apărători ai Bisericii Ortodoxe Ruse - Arhiepiscopul Nikon (Rojdestvenski), preşedintele consiliului editorial al Sfântului Sinod, Arhiepiscopul Teofan Bâstrov, duhovnicul familiei imperiale, Mitropolitul Trifon Turkestanov - un părinte ascet foarte iubit de către popor, şi, în sfârşit, Preafericitul Părinte Patriarh al Moscovei şi întregii Rusii, Aleksie I-Simanski. Au venit la spovedanie la părintele Varnava şi mulţi funcţionari de stat cunoscuţi în acele vremuri. Printre aceştia se numără şeful de departament în Senatul Sfântului Sinod, V.K. Sabler, şi chiar împăratul Nikolae Aleksandrovici.

Există o cunoaştere care este cu mult mai înaltă decât orice cunoaştere ştiinţifică omenească - ştiinţa hărăzită aleşilor lui Dumnezeu. Smeritul şi blândul părinte Varnava avea acele daruri despre care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor (Lc. 10, 21).