Parintele Porfirie mi-a spus... Vol. II
Evaluat la din 5 pe baza 1 recenzie
8,00Lei
In stoc
Şi nici nu poate fi descris în cuvinte ce îţi transmitea de fiecare dată când te apropiai de el, pentru orice motiv. Părintele Porfirie spunea chiar, cu o bunătate extraordinară, care se vedea pe chipul lui, că ar vrea să îi primească pe toţi şi să le ...
Descriere
Parintele Porfirie mi-a spus... Vol. II
Însemnările mele sunt foarte puţine, câteva picături faţă de abundenţa harului care curgea din cuvintele Părintelui Porfirie, din rugăciunea şi din viaţa lui şi adăpa adâncul sufletului, ca să crească „două frunzuliţe verzi”, aşa cum spunea Părintele, să vină harul lui Dumnezeu să le încălzească, să crească. Şi nici nu poate fi descris în cuvinte ce îţi transmitea de fiecare dată când te apropiai de el, pentru orice motiv. Părintele Porfirie spunea chiar, cu o bunătate extraordinară, care se vedea pe chipul lui, că ar vrea să îi primească pe toţi şi să le vorbească tuturor, chiar şi celor care se duc la el din curiozitate.
Te duceai şi te prăbuşeai lângă patul lui de suferinţă, erai un ghem de disperare, iar el îşi punea mâna pe capul tău. Din când în când, auzeai câte o şoaptă: „Doamne Iisuse Hristoase...” Ceva te străbătea lăuntric şi în mod tainic te schimba, fără să îţi dai seama. Îţi lua greutatea, te scotea din încurcătură şi din disperare. Te binecuvânta şi te ridicai. Te aşezai pe un scăunel, lângă el. Uneori, Părintele stătea aşezat pe pat, sprijinindu-şi picioarele pe un reazem improvizat. Şi îţi spunea: „Hai acum, te rog, să îl ajuţi pe bătrânul tău tată. Acoperă-mi bine picioarele cu pătura.” Făceai aceasta şi te privea cu atâta iubire, zâmbindu-ţi cu o bunătate enormă, că ţi se umpleau ochii de lacrimi.
Αna Kostaku
Traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
Specificaţii
- Editor: Egumenita
- ISBN: 9786065502055
- An aparitie: 30 Iulie 2015
- Numar pagini: 120
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Recenzii ale clientilor
Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
Părintele Porfirie îmi spune:
- „Nu îmi cere să te iubesc, iubirea nu se cere. Ea se naşte singură în adâncul inimii". Să îmi spui acum cum se naşte iubirea. Haide, spune-mi.
- Nu ştiu, Părinte.
- Este o vorbă pe care, dacă ţi-o spun, o vei înţelege imediat. „Mă iubeşti, ah, nu mă iubeşti. Da, te văd că nu te uiţi la mine".
Acestea sunt lucruri foarte modeste. Cuvintele te iubesc se spun cu multă smerenie. Ele nu se rostesc. Ele se câştigă în tăcere, prin personalitatea pe care ţi-o construieşti. Tu te aranjezi (ca femeie - n. trad.) şi celălalt înnebuneşte după tine. Tu ai grijă de tine şi te străduieşti chiar să ascunzi acest lucru. Insă celălalt simte acest lucru şi este atras de tine.
Dacă iubeşti şi nu ceri iubirea celorlalţi, toţi vor veni lângă tine. Este o taină. In mod tainic îi vei iubi şi ei vor înţelege acest lucru şi îţi vor trimite, chiar şi de departe, sentimentele lor bune. Ai înţeles?
- Ce să înţeleg? In ce împrejurări se schimbă ei?
- Ceea ce întrebi nu este normal. Normal este ceea ce îţi spun eu: să iubeşti dezinteresat!