Sfintii sunt crestinii desavarsiti

Inainte de venirea Mantuitorului Hristos in lumea noastra noi, oamenii, nu cunosteam decat moartea; iar moartea ne cunostea pe noi. Tot ce era omenesc era im­pregnat de moarte, robit si invins de ea. Moartea era mai aproape de noi decat fiinta noastra si mai reala decat noi insine; mai puternica, incomparabil mai puternica de­cat oricare om in parte si decat toti oamenii laolalta. Pa­mantul era o infricosatoare inchisoare a mortii, iar noi niste neputinciosi prizonieri si detinuti ai ei (v. Evrei 2, 14-15). Numai prin venirea Dumnezeului-om Hristos viata s-a aratat, ni s-a aratat viata cea vesnica noua, muritorilor celor deznadajduiti, sclavi nefericiti ai morti» (v. I Ioan 1, 1-2). Aceasta viata vesnica am vazut-o cu ochii nostri si mainile noastre au pipait-o; pe aceasta noi, crestinii, o marturisim si o vestim tuturor (I Ioan 1, 1-2 Fiindca, traind in comuniune cu Mantuitorul Hristos noi traim deja inca aici pe pamant viata vesnica (Ioan 1,3). Stim din experienta personala ca Iisus Hristos este adevaratul Dumnezeu si viata vesnica (1 Ioan 5, 11).

Pentru aceasta a venit El in lume: ca sa ne arate pe adevaratul Dumnezeu si in El viata cea vesnica (v. I Ioan 5, 20). Numai si numai in aceasta consta adevarata, re­ala iubire de oameni: ca pe Fiul Sau cel Unul-Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume ca sa traim prin El (I Ioan 4, 9) si in El, viata vesnica. De aceea cel ce are pe Fiul are viata, iar cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata (I Ioan 5, 12), ci se gaseste tot in moarte. Singura noastra viata adevarata este viata in singurul adevaratul Dumnezeu si Domn Iisus Hristos, pentru ca ea este pe de-a-ntregul vesnica si mai puternica decat moartea. Caci cum poate fi numita viata cea molipsita de moarte si care sfarseste in moarte? Asa cum mierea, atunci cand este amesteca­ta cu otrava, nu mai este miere, pentru ca se transforma toata in otrava, tot asa si viata care sfarseste cu moartea nu mai este viata.

Iubirea de oameni a Dumnezeului-om Hristos nu are limite, nici sfarsit. Fiindca pentru ca noi, oamenii, sa dobandim viata vesnica care este in El si sa o traim, nu ni se cere nici cultura, nici slava, nici bogatie, nici nimic din cele pe care cineva dintre noi nu poate sa le aiba, ci se cere numai ceea ce fiecare dintre noi poate sa aiba: credinta in Domnul Iisus Hristos. Pentru aceasta El - Singurul Iubitor de oameni - a vestit neamului omenesc aceasta minunata veste buna: Atat de multa iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a trimis Dumnezeu pentru ca tot cel ce crede in El sa nu se piarda, ci sa aiba viata vesnica... Cel ce crede in Fiul are viata vesnica (Ioan 3, 16; 36). Din tot neamul omenesc numai Hristos ca Unul ce este singur Dumnezeu adevarat, Care da omului ceea ce nimeni dintre ingeri sau dintre oameni nu poate sa-i dea, El singur a avut puterea si autoritatea sa declare: Amin, amin, zic voua, cel ce crede in Mine are viata vesnica (Ioan 6, 47) si s-a mutat din moarte la viata (Ioan 5, 24), inca in aceasta viata.

Credinta in Hristos uneste pe om cu Domnul Cel vesnic, Care, pe masura credintei omului, umple sufletul lui cu viata cea vesnica, iar atunci acesta simte si intelege ca este el insusi vesnic. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat omul traieste dupa aceasta credinta care sfinteste treptat sufletul lui, inima lui, constiinta lui, toata flinta lui, cu dumnezeiestile energii ale harului. Pe masura credintei omului sporeste si sfintenia naturii lui; si, pe masura ceomul devine mai sfant, el dobandeste din ce in ce mai multa putere, mai multa simtire vie a nemuririi lui per­sonale; dobandeste cunostinta vesniciei lui si a tuturor, intr-adevar, viata adevarata a omului incepe cu credinta in Hristos, credinta care preda Domnului tot sufletul, toata inima, toata mintea, toata puterea lui, iar Acela sfinteste, transforma si indumnezeieste treptat-treptat toate acestea. Prin aceasta sfintire, prin aceasta transfor­mare si prin aceasta indumnezeire, Domnul revarsa in om energiile divine ale harului, care ii dau simtamantul atotputernic si cunostinta nemuririi si vesniciei lui per­sonale, intr-adevar: viata noastra este viata numai in masura in care este viata in Hristos. Si cata este in Hristos? Lucrul acesta il arata sfintenia ei; cu cat viata este mai sfanta, cu atat este ea nemuritoare si vesnica.

Contrarul la aceasta se intampla cu moartea. Ce es­te moartea? Moartea este pacatul savarsit (Iacob 1, 15); pacatul "savarsit" este separatia de Dumnezeu, singu­rul in Care se gasesc viata si izvorul vietii. Adevarul dumnezeiesc evanghelic acesta este: sfintenia este viata, pacatosenia - moarte; dreptatea este viata, nelegiuirea - moarte; credinta este viata, necredinta -  moarte: Dumnezeu este viata, diavolul este moarte. Moartea este se­parare de Dumnezeu, iar viata intoarcere la Dumne­zeu si viata in Dumnezeu. Credinta este tocmai aceasta: renasterea sufletului din moarte, invierea sufletului din morti: Mort era si a inviat (Luca 15, 24).

Aceasta inviere din morti a sufletului a trait-o pentru prima data Dumnezeul-om Hristos; si El o traieste continuu in Sfanta Lui Biserica, pentru ca Dumnezeul-om Se gaseste me­reu in ea, impartasindu-Se pe Sine tuturor credinciosilor prin Sfintele Taine si Sfintele Virtuti. Unde este El, aco­lo nu mai este moarte, acolo omul a trecut din moarte la viata, traieste deja viata vesnica. Cu invierea lui Hristos, "praznuim omorarea mortii, parga unei alte vieti, vesnice.

Adevarata viata pe pamant incepe tocmai de la in­vierea Mantuitorului, pentru ca este o viata care nu se sfarseste cu moartea. Fara invierea lui Hristos, viata omeneasca nu este altceva decat o agonie pasiva ce se sfarseste inevitabil cu moartea. Dar viata adevarata este cea care nu se sfarseste cu moartea. Si o astfel de viata a devenit o posibilitate pe pamant numai prin invie­rea Dumnezeului-om Hristos. Viata este viata adevarata numai in Dumnezeu. Pentru ca aici este o viata sfanta si, de aceea, o viata nemuritoare. Asa cum in pacat se gaseste moartea, tot asa in sfintenie se gaseste nemu­rirea. Numai prin credinta in Hristos Cel inviat omul traieste cea mai hotaratoare minune din viata lui: trecerea de la moarte la nemurire, de la marginire la nemar­ginire, de la vremelnicie la vesnicie, de la iad la Rai. Numai atunci omul se gaseste pe sine insusi, cu adevarat, vesnic: pierdut a fost si s-a aflat, pentru ca mort a fost si a inviat (Luca 15, 24).

Ce sunt crestinii? Crestinii sunt purtatori de Hristos si, in consecinta, purtatori si posesori ai vietii vesnice; aceasta pe masura credintei lor si pe masu­ra sfinteniei lor, care este roada credintei. Sfintii sunt crestinii desavarsiti, care s-au sfintit in gradul cel mai inalt cu putinta prin exercitarea credintei in Domnul Iisus Cel inviat si vesnic viu. Intr-adevar, ei sunt singu­rii adevarati nemuritori din neamul omenesc, pentru ca traiesc cu toata fiinta lor in Cel inviat si de aceea pen­tru Hristos Cel inviat, si nici o moarte nu are stapanire asupra lor. Intreaga lor viata este din Hristos si de aceea este in intregime o "hristo-viata"; gandirea lor este "hristo-gandire"; simtirea lor este o "hristo-simtire". Ceea ce este al lor este mai intai al lui Hristos si apoi al lor. Daca este vorba de suflet, acesta este mai intai al lui Hristos si apoi al lor; daca este vorba de viata, aceasta este mai in­tai a lui Hristos si apoi a lor. in ei nu mai exista ei insisi, ci toate si in toti Hristos Domnul.

De aceea, Vietile Sfintilor nu sunt nimic altceva de­cat viata Mantuitorului Hristos repetata mai mult sau mai putin, in cutare sau cutare mod, in fiecare sfant.

Sau, mai exact, este viata lui Hristos prelungita in sfinti: viata Cuvantului lui Dumnezeu intrupat, a Dumnezeului-om Iisus, Care de aceea S-a si facut om, ca sa ne dea si sa ne transmita ("sa ne predea"), ca om, viata Lui dumnezeiasca; ca sa sfinteasca, sa faca nemuritoare si sa invesniceasca, cu viata Lui, ca Dumnezeu, viata noastra omeneasca de pe pamant. Caci Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc dintr-unul sunt toti (Evrei 2, 11). Toate acestea le-a facut cu putinta si realizabile pentru lumea ome­neasca Dumnezeul-om Hristos de cand S-a facut om si S-a jucut partas trupului si sangelui, adica a devenit partas naturii noastre omenesti si in felul acesta frate al oamenilor, frate dupa trup si sange (v. Evrei 2, 14; 17). Devenind om, dar ramanand Dumnezeu, Dumneze­ul-om a trait pe pamant o viata sfanta, fara de pacat, di-vino-umana, si prin viata, prin moartea si prin invierea Lui a nimicit pe diavolul si stapanirea mortii. in acest fel a dat si da continuu tuturor celor ce cred in El energii­le harului, pentru ca si ei sa nimiceasca pe diavol si ori­ce moarte si orice ispita (v. Evrei 2, 14.15.18).

Aceasta viata divino-umana exista toata in trupul divino-uman al lui Hristos - Biserica - si se traieste continuu de catre ea si de catre pleroma ei cereasca-pamanteasca si de ca­tre madularele ei in parte, pe masura credintei lor. Viata sfintilor este in realitate insasi Viata Dumnezeului-om canalizata in toti cei ce-L urmeaza pe El si traita de ei in Biserica Lui. Pentru ca totul in aceasta viata vine intot­deauna de la Hristos, fiindca El este Viata (Ioan 14, 6; 1, 4), o viata nesfarsita, infinita si vesnica, care cu pu­terea ei dumnezeiasca inviaza din orice moarte si invin-ge toate mortile. Exact asa cum graieste preaadevarata Evanghelie a Preaadevaratului Domn: Eu sunt invierea si Viata (Ioan 11, 35). Minunatul Domn, in intregime inviere si viata, locuieste cu toata Fiinta Lui, ca realitate divino-umana, in Biserica Lui; de aceea durata realitatii acesteia nu cunoaste sfarsit. Viata Lui se continua in toti   vecii; orice crestin este concorporal [syssomos] cu Hristos (v. Efeseni 3, 6) si este crestin pentru ca traieste viata di­vino-umana a insusi trupului lui Hristos, ca unul ce este o celula organica a lui.

 Omul si Dumnezeul-om. Abisurile si culmile filozofiei - Cuprins

Parintele Iustin Popovici: lupta cu Protagoras sau criteriologia filozofiei ortodoxe a Adevarului ... 5

Prefata la editia neogreaca ... 44
I. INTRE DOUA FILOZOFII

Intre doua filozofii ... 49
Raiul meu si iadul meu. Sensul vietii si al lumii.... 68
"Condamnati" la nemurire ... 78

II. "IMPREUNA CU TOTI SFINTII"
Misiunea interna a Bisericii noastre: realizarea Ortodoxiei ... 91
Doliu pentru Hristos. Cultura si Sfintenie ... 102
"Impreuna cu toti sfintii". Prolog si Epilog la Vietile Sfintilor ... 118

III. DUMNEZEUL-OM: MASURA A TOATE
Valoarea suprema si criteriul ultim in Ortodoxie . . 145
Filozofia ortodoxa a adevarului. Prefata la Dogmatica Bisericii Ortodoxe ... 177
De la arianismul Iui Arie la arianismul european modern ... 185
Ganduri despre "infailibilitatea" omului european. Cu prilejul Conciliului Vatican II ... 198
Capitole ecleziologice ... 218
Postfata. O carte patrunzatoare pe o tema nevralgica ... 264
Nota asupra editiei ... 276