Viviana Pop 13-09-2014

In ziua de 10 mai 1976, Părintele Serafim Rose se îndrepta spre Mănăstirea Sfântul Gherman, aflată în munţii din partea de nord a Californiei. Se întorcea din Qregon, de unde tocmai ridicase un colet cu prima sa carte publicată - Ortodoxia şi religia viitorului -, ce avea să devină un catalizator al vieţii duhovniceşti, în special în Rusia. Această carte examina fenomenele religioase contemporane, manifestări ale unei „noi conştiinţe religioase" care pregătea instaurarea unei religii mondiale unice şi marca începutul unei „revărsări a duhului demonismului" din vremurile de pe urmă. Nicicând nu mai fusese scrisă o analiză atât de pătrunzătoare a curentelor şi tendinţelor spirituale ale secolului al XX-lea, căci nimeni nu le mai studiase într-un duh atât de apropiat de înţelepciunea netrecătoare a Sfinţilor Părinţi.

Intre 1970 şi 1975, perioadă în care Părintele Serafim şi-a scris cartea, se considera că majoritatea fenomenelor pe care le descria aparţin unui curent marginal. El a înţeles însă ceea ce urma să se petreacă: a prevăzut transformarea curentului periferic într-unui din ce în ce mai larg acceptat. Părintele Serafim sesiza înspăimântătoarea unitate de scop, aflată în spatele unui evantai de fenomene aparent disparate, şi întrevedea rezultatul final profilându-se ameninţător.
Călătorind către sud, cu această carte ce avea să dezvăluie adevăratul chip al celor mai subtile forme de înşelăciune demonică ale zilelor noastre, era firesc să poposească la unul dintre centrele de iradiere a neo-păgânismului american: Muntele Shasta. Considerat de unii ca loc sfânt al populaţiei de amerindieni, Muntele Shasta era de multă vreme un centru de activităţi oculte, în plină efervescenţă la acea vreme. Părintele Serafim parcurse o parte din drumul pe munte, în camioneta încărcată cu cărţi. Stând în picioare în umbra uriaşă a muntelui, într-un loc în care se ţineau de obicei ritualurile neo-păgâne, părintele intona cântările Sfintelor Paşti, cântă despre învierea lui Hristos şi biruinţa Lui asupra lui Satan şi a legii morţii. Un gând, pe care îl mai avusese şi în alte rânduri, îi răsări în minte: „Aici trebuie să vină un preot ortodox ca să stropească muntele cu apă sfinţită!" Mai târziu, după hirotonirea sa întru preot, avea să se întoarcă şi să binecuvinteze muntele. Prin cartea sa însă avea să facă mai mult decât atât: avea să mute munţii.

Cum s-a născut cartea de faţă
Ideile din care s-a închegat volumul Ortodoxia şi religia viitorului existau de mult în mintea Părintelui Serafim, încă de la începutul anilor '60, acesta pornise să scrie o lucrare de dimensiuni monumentale, împărăţia omului şi Împărăţia lui Dumnezeu, care urma să prezinte curentele filosofice, spirituale şi sociale din ultimii 900 de ani. şi care urma să includă un capitol cuprinzător cu titlul ..Spiritualitatea creştin-ortodoxă faţă în faţă cu noua spiritualitate". De mulţi ani fratele său întru nevoinţe, Părintele Gherman, îl tot îndemna să încheie acest magnum opus, însă Părintele Serafim se împotrivea, obiectând că această sarcină era prea covârşitoare, pentru a putea fi adăugată celorlalte ascultări monahale ale Frăţiei Sfântul Gherman, având în afară de aceasta şi un caracter prea intelectual şi abstract. „Avem nevoie de ceva mai practic", spunea el. în acea vreme, înţelegerea credinţei ortodoxe devenise mai profundă, datorită atât studiului, cât şi expe-rienţei nevoinţelor ascetice, încât acum putea sesiza mult mai bine contrastul dintre pseudo-spiritualitatea care era atât de răspândită şi perspectiva datorată unei vieţi duhovniceşti autentice şi mântuitoare. In mod paradoxal, deşi Părintele Serafim avansa în cunoaşterea de sine şi a celor din afara sa, faţă de începutul anilor '60, scrierile sale nu deveniseră mai complexe şi mai greu de înţeles, ci, dimpotrivă, mai accesibile, mai limpezi, mai la obiect şi mai apropiate de adevărurile fundamentale.

In anul 1971, Părintele Serafim a început să redacteze şi să compileze capitolele pentru cartea Ortodoxia şi religia viitorului, publicându-le în fascicule în revista Frăţiei Sfântul Herman, Cuvântul Ortodoxiei [The Orthodox Word]. Patru ani mai târziu, în Vinerea din Săptămâna Luminată. în ziua de 9 mai 1975, Frăţia încheia tipărirea primei ediţii a cărţii. Aceasta s-a epuizat atât de rapid, încât în luna august a trebuit să apară un nou tiraj, şi un altul în luna mai a anului următor. O ediţie adăugită a fost publicată în 1979. Cartea atinsese o coardă sensibilă; mănăstirea primea scrisori şi vizite din partea multor oameni care, citind-o, se simteau eliberati de amagirea in care se traisera pana atunci.