Povatuiri pe drumul crucii - Carti.Crestinortodox.ro

Povatuiri pe drumul crucii

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Nu se afla in stoc

Sfaturile Parintelui Ioan Krestiankin au o profunzime duhovniceasca ce a zidit nenumarati fii in Hristos si continua sa isi castige cu usurinta un loc in inimile cautatorilor de Dumnezeu din lumea intreaga.

Descriere

Povatuiri pe drumul crucii

O voce limpede asemenea Ortodoxiei.

O gandire in care dreptatea lui Dumnezeu isi afla salas.

O povatuire chibzuita, calauzita de darul dreptei socotinte.

O chemare iubitoare si in acelasi timp ferma de a ne alege calea si de a implini pana la sfarsit fagaduintele facute la Botez.

In corespondenta sa, Parintele Ioan indeamna mereu la cercetarea propriei vieti, la constientizarea propriilor pacate, la spovedania sincera, la impartasirea cu Hristos, la purtarea staruitoare a pro­priei cruci. Doar acestea ne pot arata calea spre Imparatia lui Dumnezeu.

Pe parcursul acestor scrisori, e imposibil sa nu intalnim situatii in care sa ne regasim pe noi insine. La o alta lectura a lor, ni se descopera noi adancimi de folos. Sfaturile Parintelui Ioan au o profunzime duhovniceasca ce a zidit nenumarati fii in Hristos si continua sa isi castige cu usurinta un loc in inimile cautatorilor de Dumnezeu din lumea intreaga.

Specificaţii

  • Editor: De Suflet
  • ISBN: 9786069294345
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2013
  • Numar pagini: 280
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor
  • CrestinOrtodox 02-03-2015
    5 din 5 stele
    Prefata cartii Povatuiri pe drumul crucii

    In această ediţie publicăm scrisorile inedite aparţinând vestitului duhovnic al Mănăstirii Peşterilor din Pskov, arhimandritul Ioan Krestiankin (1910-2006).
    Numele de mirean al părintelui era Ivan Mihailovici Krestiankin. S-a născut la 29 martie 1910, în oraşul Oriol, fiind cel de-al optulea copil al lui Mihail Dimitrievici şi al Elisavetei Ilarionovna Krestiankin. Rămas orfan de tată de la vârsta de doi ani, a fost educat în duhul Ortodoxiei de către mama sa, care era o femeie deosebit de evlavioasă.

    Indepărtându-se cu totul de viaţa lumească prin ostenelile şi nevoinţele mănăstireşti, părintele Ioan a păstrat în inima sa cu multă recunoştinţă truda iubirii celor care l-au îndrumat şi sfătuit duhovniceşte. In copilărie, el a avut parte de binefăcătoarea înrâurire a bătrânului protoiereu Gheorghe Kosov din satul Spas-Cekreak, fiu duhovnicesc al Cuviosului Ambrozie de la Optina. între figurile duhovniceşti care şi-au pus pecetea asupra copilăriei şi tinereţii lui s-au numărat Arhiepiscopul Serafim (Ostroumov), devenit ulterior sfinţit mucenic, şi Episcopul Nicolai (Nikolski).

    După absolvirea şcolii medii, Ioan Krestiankin a urmat cursuri de contabilitate, la înche ierea cărora s-a mutat la Moscova şi a lucrat în acest domeniu.
    în anul 1945, pe 14 ianuarie, a fost hirotonit în treapta de diacon de către Mitropolitul Nicolae (Iaruşevici) în biserica din Vagankovo. In acelaşi an, pe 25 octombrie, de prăznuirea Icoanei Maicii Domnului de la Ierusalim, diaconul Ioan a fost hirotonit preot de către Patriarhul Alexie I în Biserica Naşterii Domnului din cartierul Izmailovo din Moscova, unde a şi rămas să slujească.

    A urmat Seminarul Teologic, iar în 1950 a absolvit cursurile Academiei Duhovniceşti din Moscova. Şi-a redactat teza de doctorat, dar nu a mai apucat să o susţină, deoarece autorităţile bolşevice, indignate de slujirea sa pastorală plină de râvnă, l-au arestat în noaptea de 29 spre 30 aprilie 1950 şi l-au condamnat la 7 ani de închisoare în lagărele de „reeducare prin muncă", întorcându-se din detenţie înainte de termen, pe 15 februarie 1955, a fost trimis în eparhia din Pskov, iar în 1957 a fost transferat în eparhia din Riazan, unde a slujit aproximativ 11 ani.

    Tânărul preot a fost luat sub oblăduire de către bătrânii duhovniceşti de acolo. Unul din ei, schi-arhimandritul Serafim (Romanţov), a devenit părintele său duhovnicesc şi tot el i-a fost naş de călugărie. Virtuţile părintelui Ioan l-au făcut pe ultimul stareţ de la Optina, egumenul Ioan (Sokolov), să vadă în acesta un om înrudit cu dânsul după duh. Părintele Ioan a intrat în cinul monahal în data de 10 iunie 1966, de praznicul Cuviosului Samson, Primitorul de străini, în oraşul Suhumi. In 5 martie 1967, ieromonahul Ioan s-a închinoviat în Mănăstirea Peşterilor din Pskov. In 13 aprilie 1970 a fost hirotesit egumen, iar în 7 aprilie 1973, arhimandrit.

    Părintele a deprins viaţa monahală respectând regulile patristice ale vieţii călugăreşti şi urmând exemplul părinţilor îmbunătăţiţi care vieţuiau în mănăstire: ieroschimonahul Simeon (Jelnin), , schiarhimandritul Pimen (Gavrilenko), arhimandritul Atinoghen (Agapov), stareţul arhimandrit Alipie (Voronov); a dobândit folos, de asemenea, din îndrumarea ultimilor părinţi îmbunătăţiţi ai Valaamului: ieroschimonahul Mihail (Pitkevici), schiegumenul Luca (Zemskov), schimonahul Nicolae (Monahov), şi a arhiereilor retraşi în această mănăstire: Episcopul Teodor (Tekucev) şi Mitropolitul Veniamin (Fedcenkov).

    Astfel, părintele Ioan a fost, de-a lungul întregii sale vieţi, sub ascultarea unor oameni ai lui Dumnezeu şi, urmând exemplul lor, cu binecuvântarea şi învăţătura lor a pornit el însuşi pe calea ajutorării celor în nevoi. El a fost încercat de viaţă, iar această experienţă l-a înţelepţit.

    Deşi şuvoaiele de oameni ce-i căutau sfatul s-au redus din pricina neputinţelor firii, odată cu înaintarea în vârstă a părintelui, el nu a respins valurile de scrisori sosite pe numele lui, la care conştiinţa sa de păstor nu îl lăsa să nu răspundă. Cartea de faţă reprezintă o culegere de scrisori care sunt împărţite pe teme şi conţin îndru mări pentru rugăciune, precum şi sfaturi pentru alegerea căii în viaţă; ele vorbesc despre Dumnezeu, despre Biserică, despre lume, despre om, despre cum trebuie să fie rânduită întreaga noastră viaţă potrivit poruncilor lui Dumnezeu, căci numai în acestea stă chezăşia mântuirii noastre duhovniceşti.
    Părintele Ioan este cunoscut şi cinstit în diferite ţări ale lumii; este imposibil să exprimi în cuvinte ce a însemnat părintele Ioan pentru fiii săi duhovniceşti şi pentru întreaga Biserică Ortodoxă Rusă. Predicile şi cărţile părintelui Ioan continuă să deschidă o lume duhovnicească nouă pentru mii de oameni şi să aducă la Dumnezeu sufletele întristate.

    Arhimandritul Ioan a trecut la Domnul în Mănăstirea Peşterilor din Pskov pe 5 februarie 2006, în vârstă de 95 de ani, în ziua pomenirii Noilor Mucenici şi Mărturisitori ai Rusiei.

Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor