Autobiografie

Sunt nascut in comuna Farcasa, raionul Ceahlau, regiunea Bacau[1], inregistrat la 23 mai 1916[2], din parinti tarani agricultori, Ion si Olimpia Tanase, al saptelea din cei 8 copii (sase fete si doi baieti)[3].

Scoala primara am urmat-o in satul natal (7 clase), dupa care la var­sta de 14 ani - an 1930 - am intrat frate in ma­nastirea Neamt[4]. Aci am urmat cursu­rile scoalei de cantareti, iar in 1935 am mers la Seminarul monahal Cernica, unde am urmat 7 ani; clasa a 8-a pre­cum si diploma de absolvirea semina­rului le-am dat la sem. [semina­rul - n. red.] Central Bucuresti, intrucat sem. monahal Cernica se desfiintase in 1941.

In acelasi timp, in urma exame­nului de diferenta, am dat bacalau­reatul - sectia stiinte - la li­ceul Mihai Viteazul din Bucu­resti, sesiunea din toam­na, 1942.

M-am inscris apoi la Fac. de Teologie si la Fac. de Mate-matici din Bucuresti, pe aceasta din urma intreru­pand-o dupa un an de studiu, fiind prea impovarat cu doua facul­tati si cu obligatiile de servi­ciu de la cancelaria Sfantului Si­­nod, unde intrasem ca an­ga­­jat din oct. 1942, pentru a-mi asigura mijloa­cele de intreti­nere la studii. Din 1943 m-am inscris la Fac. de litere si filo­sofie - Bucuresti, pe care am absolvit-o in 1946, odata cu Fac. de Teologie.

Dupa terminarea studiilor, am con­ti­nuat sa fiu functionar la Cancelaria Sfantului Sinod, iar din 1946 pana in 1948, deta­sat la Secre­tariatul Patriar­hu­lui Nico­dim; pana in septembrie 1950 am fost numit suplinitor la semi­narul monahal din m-rea Neamt. Pana la aceas­ta data intrasem in cinul monahal si fusesem hirotonit diacon si ieromo­nah (1947).

La sem. Neamt am functionat doi ani, la catedrele de pedagogie si cate­he­tica (an I) si la cat. [catedra] de muzica (an II); in 1952 contopindu-se semina­rul cu Scoala de Cantareti Epar­hiala, am mers la m-rea Slatina, unde mi s-a incredintat conducerea sco­lii monahale si a cursurilor de pre­gatire elementara - 7 ani - din acea ma­nastire. La m-rea Slatina am ramas pana in anul 1959 - indeplinind, pe langa as­cul­tarile de mai sus, si pe ace­lea de preot si staret al m-rii [manas­tirii], intre 1957 - 1959.

In 1959, luna mai, in urma dispozitiilor chiriar­hale, a trebuitsa parasesc m-rea, retragandu-ma in com. Brosteni, reg. Suceava, raionul Vatra Dornei[5], la o sora, unde am stat pana in prezent.

Munca, cinstea si co­rec­titudinea le-am invatat inca din copilarie, de la parinti, care fiind saraci, nu ne-au putut lasa alta mostenire, si cu ele am strabatut pana acum de-a lungul anilor. Nu am facut niciodata nici un fel de politica si nici n-am suferit vreo condamnare, nici de legile bisericesti, nici de cele civile. In prezent, ma aflu cu sana­tatea subreda, neinstare de efor­turi fizice, avand nevoie de ingri­jire deosebita si tratament medi­cal.

Decembrie 1961
Ierom.Petroniu (Petru) Tanase

[1] Astăzi, în jud. Neamţ.
[2] Este curios cum unele surse dau ca an al naşterii Părintelui 1914, iar altele anul 1915!
[3] La botez a căpătat numele de Petru.
[4] Aici are ocazia să-l cunoască pe viitorul sfânt Ioan Iacob.
[5] Astăzi în jud. Suceava.
 

Prefata

In seria Duhovnici romani contemporani, Editura Bizantina publica o monografie dedicata Parintelui Petroniu Tanase, staretul Schitului romanesc Sfantul Ioan Botezatorul, Prodromu, de la Sfantul Munte Athos. Monografia se inscrie in genul celor dedicate celorlalti mari duhovnici romani contemporani carora, cu ajutorul lui Dumnezeu, editura le-a inchinat si publicat o astfel de monografie: parintele Paisie dela Sihla, parintele Sofian Boghiu, parintele Dometie de la Rameti, parintele Iachint de la Putna, parintele Iulian Stoicescu, parintele Constantin Voicescu,  parintele Alexe Barca, parintele Dimitrie. Am incercat sa realizam o imagine cat mai fidela a personalitatii parintelui adunand la un loc materiale despre dansul si texte ale dansului. Asa cum spuneam si in celelalte cazuri, dorinta noastra a fost de a face o icoana care sa pastreze chipul parintelui spre pomenire printre noi. O icoana, intre multe altele posibile, a unui mare nevoitor intru cele mona-hale, pe care l-am cunoscut si cu care am avut o binecuvantata legatura duhovniceasca peste treizeci de ani de zile. Ca de fiecare data si de data aceasta chipul pe care incercam sa-l imortalizam, nu intr-o icoana pictata, ci intr-o carte, este intai de toate un gest personal de cinstire, de exprimare a evlaviei pe care i-am purtat-o si i-o purtam ca multi din cei care l-au cunoscut mai de aproape. Am simtit si acum nevoia saintoarcem darul extrem de pretios si binecuvantarea de a cunoaste si de a fi in legatura cu un mare nevoitor in cele dumnezeiesti, cu prinosul dragostei si recunostintei noastre. Am realizat aceasta icoana cu materialele pe care le-am avut la dispozitie si cu osteneala celor doi ingrijitori de editie. Parintele Petroniu insusi a avut bunavointa saincredinteze Editurii Bizantine cateva lucrari spre publicare (Chemarea Sfintei Ortodoxii, Icoane smerite, Bine esti cuvantat Doamne). De asemenea in corespondenta purtata cu noi ne-a fagaduit ca ne va da un volum de predici, care ne-a parvenit ulterior trecerii lui la Domnul. Cu binecuvantarea dansului am primit cu mult inainte de sfarsitul lui pamantescsi un numar important de casete audio cu inregistrari ale unor cuvinte de invatatura adresate obstii Prodromului cu diferite imprejurari. Prin intermediul parintelui Modest, ucenicul de chilie al Parintelui Petroniu in ultimele luni de viata, am primit cateva caiete continand in principal note de lectura ale Parintelui Petroniu. Parintele Modest a facut acest gest incredintat fiind ca aceasta era si vointa Parintelui Petroniu. Am adaugat la acestea cateva dialoguri realizate in timp cu Parintele Petroniu, doua dialoguri despre Parintele Petroniu, unul cu cel mai apropiat colaborator in perioada staretiei la Prodromu, parintele Justinian, iconomul Prodromului si celalalt cu Parintele Modest, marturiile personale si corespondenta celor doi ingrijitori de editie si marturia bogata a Parintelui Damaschin de la Manastirea Grigoriu.

Multumim din suflet in acest loc Parintelui Arhimandrit Atanasie, actualul staret al Prodromului. Intr-o discutie perso-nalain care ii aduceam la cunostinta ideea publicarii acestei carti si o puneam la dispozitie, Parintele Staret Atanasie si-a dat acordul pentru publicarea ei de catre noi si ne-a confirmat cu marturie proprie ca aceasta a fost si dorinta Parintelui Petroniu, care, de fiecare data cand trimitea Editurii Bizantine un text, o facea numai cu acordul sinaxei schitului.

Multumimsi domnului George Crasnean, devotat pelerin al Athosului, iubitor al  Prodromului si al Parintelui Petroniu, care ne-a daruit cu multa bunavointa fotografia Parintelui Petroniu care impodobeste coperta cartii si alte cateva fotografii deosebit de reusite.

Asadar, o icoana a Parintelui Petroniu. O icoana facuta de noi, asa cum am vazut-o si cum am reusit sa o realizam noi. Ne dorim sa aparasi alte icoane ale Parintelui Petroniu. Nu ne indoim ca se va intampla acest lucru si nu vom fi deloc invidiosi daca vor fi mult mai frumoase si mai reusite decat a noastra, ci ne vom bucura sincer. Parintele Petroniu merita mult mai mult.

Si de data aceasta ii rugam pe cei care vor citi cartea si pot contribui in vreun fel anume la imbogatirea si infrumusetarea ei, fie cu marturii personale, fie cu corespondenta primita de la Parintele Petroniu sau cu orice fel de material considerat important, sa ne contacteze in vederea unei editii viitoare imbunatatite.

Dam slava lui Dumnezeu, Cel inchinat in Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, care, pentru rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, ocrotitoareasi stareta Sfantului Munte si pentru ale Sfantului Ioan Botezatorul si Inainte-mergatorul, ocrotitorul Schitului Romanesc Prodromu, ne-a ales pe noi sa incropim si sa publicam aceasta carte. Si ne rugam de asemenea sa fie intru pomenire si vrednica cinstire a celui care a fost Parintele Petroniu, staretul Schitului romanesc Prodromu, rod binecuvantat al pamantului si neamului romanesc adus ofranda monahismului atonit.

Cuvioase Parinte Petroniu roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, nevrednicii si pacatosii robii Lui!

18 februarie 2015
Pomenirea Sf. Leon, Episcopul Romei
Preot Constantin Coman

Sub acest generic am inserat cateva materiale care, impreuna, contribuie, la prezentarea biografiei Parintelui Petroniu, dar si a personalitatii sale. Incepem cu o scurta autobiografie care se opreste in anul 1961, din pacate, si care este mai curand destinata autoritatilor din vremea aceea, la care adaugam o scurta cronologie a vietii parintelui. Continuam cu un material destul de bogat semnat de Monahul Damaschin Grigoriatul, publicat in revista Osios Grigorios al Manastirii Grigoriu din Sfantul Munte, dupa trecerea la Domnul a Parintelui Petroniu. Este un material care include date auto-biografice, incredintate autorului de insusi Parintele Petroniu, dar si numeroase informatii culese de autor de la parintii de la Prodromu despre Parintele Petroniu. Grec fiind, Parintele Damaschin a inceput sa invete limba romana la Schitul Prodromu, apoi a continuat studiul limbii romane pentru o perioada de timp in Romania. L-a cunoscut bine si a avut multa evlavie la Parintele Petroniu, imprumutata si de la parintele sau duhovnicesc, Staretul Gheorghe Kapsanis, unul dintre staretii atoniti de numele caruia se leaga renasterea duhovniceasca a Sfantului Munte in a doua jumatatea a secolului al XX-lea, alaturi de parintele Emilian Simonopetritul si de printele Vasile Kondikakis. Parintele Petroniu nu a iesit prea mult din schit. Avea insa relatii speciale cu Manastirea Grigoriu si cu Manastirea Simonos-Petras, doua din cele mai avansate duhovniceste manastiri din Sfantul Munte. Dintre staretii atoniti greci, parintele Gheorghe Kapsanis l-a cunoscut poate cel mai bine pe Parintele Petroniu si l-a apreciat in mod deosebit. Am avut bucuria sa-l insotesc pe Parintele Petroniu odata la Manastirea Grigoriu, intr-o minunata si de neuitat calatorie facuta cu barcuta manastirii, ocolind capatul de sud al Sfantului Munte. Cu prilejul vizitei am simtit evlavia profunda pe care i-o purtau parintii de la Grigoriu cu staretul lor in frunte, aratata in cinstea pe care i-a aratat-o si in bucuria cu care l-au intampinat. De altfel, intre Manastirea Grigoriu si Schitul Prodromu a fost o legatura stransa manifestata in gesturi discrete dar consistente. Schitul a fost deseori ajutat de Manastirea Grigoriu pentru nevoile sale materiale. Parintele Petroniu a fost invitat de mai multe ori sa scrie in periodicul Manastirii Grigoriu, Osios Grigorios. La inmormantarea Parintelui Petroniu, Manastirea Grigoriu a fost reprezentata de parintele Damaschin. Am avut iarasi bucuria sa-l culeg de pe drum – dansul pornise pe jos la drum, iar eu veneam din urma cu o masina – si sa parcurgem aproape intreg drumul de la Dafni, portul Sfantului Munte, pana la Prodromu, vorbind despre multe lucruri, dar mai ales rememorand chipul duhovnicesc al celui pe care aveam sa-l petrecem a doua zi la mormant. Cititorul va sesiza diferenta si de vedere si de povestire dintre un grec si un roman. Se adevereste cuvantul parintelui Dionisie de la Colciu, care spunea ca romanii nu au scriitori, de aceea nu sunt cunoscuti marii nostri duhovnici, spre deosebire de marii duhovnici greci. Parintele Damaschin mi-a dat cu bucurie binecuvantare sa traduc textul acesta si sa-l includ in monografia inchinata Parintelui Petroniu.

Petru  descrierea vietii si chipului Parintelui Petroniu publicam doua dialoguri cu monahi care i-au fost aproape. Intai un dialog  cu parintele Justinian, realizat special pentru aceasta carte. Parintele Justinian este omul care a stat aproape Parintelui Petroniu, ca econom al schitului, toata perioada staretiei acestuia la Prodromu. Nu este de inchipuit prezenta si lucrarea Parintelui Petroniu la Schitul romanesc Prodromu fara parintele Justinian, care a coordonat activitatea gospodareasca si de reconstructie, cu multa credinciosie si devotament fata de Parintele Petroniu si de asezamantul in sine. Un al doilea dialog pe care-l consideram foarte binevenit in aceasta sectiune a cartii este cu parintele Modest, monah al Schitului Prodromu si ucenicul de chilie al Parintelui Petroniu in ultimele luni de viata. Randuit de Dumnezeu sa stea alaturi de Parintele Petroniu in ultima perioada din viata sa, in momentele grele in care sfarsitul incepuse sa devina evident si pana la momentul trecerii la Domnul, parintele Modest a avut prilejul sa-l descopere pe Parintele Petroniu in multe aspecte pe care acesta, din smerenie si din discretia care-l caracterizau, reusise sa le ascunda cu desavarsire de ochii fratilor. A fi alaturi de un mare duhovnic in perioada apropierii momentului trecerii celei mari, a confruntarii cu moartea, este un privilegiu deosebit pentru orice monah. Parintele Modest a avut bunavointa sa stam de vorba multe ore in legatura cu aceasta experienta a dansului, dialog in care s-au conturat aspecte mai putin cunoscute ale personalitatii Parintelui Petroniu.

In fine, la acelasi capitol al marturiilor despre Parintele Petroniu publicam marturiile celor doi ingrijitori ai editiei de fata. Este vorba de un text-marturie al parintelui Constantin Coman, profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti, care l-a intalnit prima data pe Parintele Petroniu in anul 1979, numai un an dupa sosirea sa la Prodromu si a avut o legatura continua pana la trecerea Parintelui la Domnul. Un al doilea text apartine domnului Costion Nicolescu, care l-a cunoscut pe Parintele Petroniu, a corespondat cu dansul si il are la inima cu multa evlavie.

- coordonatorii editiiei