Biserica pacatosilor
Evaluat la din 5 pe baza 1 recenzie
Nu se afla in stoc
Biserica noastră cinstește și promovează evenimentul sfințeniei. Sfântul este un eveniment istoric, este darul și rodul Sfântului Duh, este acela care-și ridică de bună voie crucea sa umplându-se de harul Preasfântului Dumnezeu. În Biserica noastră...
Descriere
Biserica pacatosilor
Biserica noastră cinstește și promovează evenimentul sfințeniei. Sfântul este un eveniment istoric, este darul și rodul Sfântului Duh, este acela care-și ridică de bună voie crucea sa umplându-se de harul Preasfântului Dumnezeu.
În Biserica noastră sfânt nu este socotit cel nepăcătos sau cel desăvârșit moral, ci acela care a dobândit o legătură cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, și Dumnezeu a devenit centrul vieții lui.
Biserica nu există ca să-l mângâie pe om pentru problemele lui cotidiene. Biserica nu există ca spațiu al certificării virtuții noastre, Biserica nu există ca să satisfacă promovarea și recunoașterea noastră socială, ci există ca spațiu al vieții, ca spațiu al libertății, ca spațiu al dragostei, ca spațiu al relației cu Dumnezeu, și prin Dumnezeu cu fiecare om.
Sfințenia este o invitație provocatoare către fiecare dintre noi. Nu am venit la existență ca să facem o familie și apoi să murim fără să fi fost avuți în vedere de Dumnezeu. Taina vieții pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu este o invitație la sfințenie, adică la unirea cu Dumnezeu. Este o invitație la a bănui pentru ce motiv trăim.
CUPRINS
Cuvânt înainte ..................................................................... 7
Biserica păcătoşilor .......................................................... 11
Necredința cea „bună” .................................................... 17
Acele femei care L-au iubit fierbinte pe Hristos ...... 26
Căutând sinele nostru pierdut ...................................... 31
Măsurând propășirea noastră duhovnicească ......... 38
Păcatul și singurătatea .................................................... 46
Suntem vrednici de Rai ................................................... 54
Hristos îngăduitorul ........................................................ 60
Depășirea logicii ............................................................... 66
Acela care voiește să creadă ........................................... 74
Dorirea lui Hristos ............................................................ 81
Deznădăjduirea optimistă ............................................. 87
Hristos ne deschide calea ............................................... 92
Nu se mântuiește acela care se simte sigur ............... 99
În ciuda păcatelor noastre, nădăjduim! .................... 104
Cultul personalității, hulire a lui Dumnezeu ......... 110
În greutăți ne scandalizăm ........................................... 115
Dumnezeu ne iartă, ne iubește ................................... 122
Răsturnarea moralei lumești ....................................... 128
Atunci când Dumnezeu se retrage ............................ 135
Calea suferinței ............................................................... 141
Creștin „viu” sau mort? ................................................ 148
Din singurătate în comuniune .................................... 156
286 Cuprins
Biserica îi primește pe toți ............................................ 167
Viața noastră să devină Dumnezeiasca Liturghie ... 174
Binecuvântarea „sărăciei” ........................................... 179
Mântuirea omului este mai presus de lege ............. 185
Căutarea lui Hristos ....................................................... 189
Relație de viață ................................................................ 194
Păcatul suficienței de sine ............................................ 201
Binecuvântarea neputinței .......................................... 207
Atrăgându-L pe Dumnezeu ........................................ 213
Osteneala iubirii .............................................................. 220
Puterea rugăciunii .......................................................... 227
Smerenie și dragoste ...................................................... 232
Dumnezeul iubirii părintești ...................................... 237
Dragostea este viață ....................................................... 241
Să devină Hristos văzut în viața noastră ................. 247
Crucea mântuirii noastre ............................................. 252
„Credință, post și rugăciune” ..................................... 257
Deznădejdea și împietrirea inimii ............................. 262
Vistieria fecioriei ............................................................. 268
Certitudinea dragostei .................................................. 274
Privilegiul întunericului ............................................... 278
Tradus de Nicuşor Deciu
Specificaţii
- Editor: Egumenita
- ISBN: 9786065502383
- An aparitie: 01 Iunie 2016
- Numar pagini: 288
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Recenzii ale clientilor
Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
Cuvânt înainte la ediţia grecească
Această carte este dedicată oricărei persoane rănite de păcat şi de deznădejde şi nobilei mele mame,care de curând a răposat...
Cu multă bucurie prezentăm textele omiliilor părintelui Varnava Iankos, preotul paroh al sfintei Biserici „Laodighitria" (îndrumătoarea poporului) din Tesalonic, responsabil al Biroului pentru tineret al Sfintei Mitropolii a Tesalonicului, precum şi Egumenul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Teodora din Tesalonic.
La prima lectură se poate constata că este vorba despre omilii înregistrate, care au fost rostite în duminici. Foarte grabnic însă cititorul va înţelege că nu este vorba despre mostrele unui simplu cuvânt predicatorial, ci despre indicatoare ale unui parcurs duhovnicesc personal. Şi, precum orice lucru personal, tot aşa şi în aceste texte se iveşte în fiecare clipă uimirea.
Pericope cunoscute, noime şi înţelesuri prezentate deseori de la amvon, sau prin intermediul publicaţiilor religioase, sunt scufundate în izvorul unei sensibilităţi personale şi ne sunt oferite cu discernământ şi prospeţime, ca şi cum le-am întâlni pentru prima dată.
Părintele Varnava a avut cunoştinţă despre greutatea care de multe ori a fost aşezată pe umerii publicului ascultător, în special prin vechiul discurs predicatorial exclusivist şi acuzator. Se vede, de asemenea, că are cunoştinţă cât de indiferent îl lasă pe publicul ascultător o predică care se limitează exclusiv la comportamentul moral. Poate că a şi pătimit aceasta, de aceea şi în fiecare clipă, fie prin intuiţie, fie prin cunoaştere, se îndreaptă spre acel loc unde Sfinţii Părinţi îl localizează pe Hristos însuşi instalat după Botez: în inima omului!
Şi totuşi! Niciodată cuvântul lui nu devine superficial sau sentimental. Dimpotrivă, nu ezită să vădească şi să cauterizeze patimile omeneşti arătate sau ascunse. în principal însă, îl mâhneşte omul religios, adică acela care, chiar dacă este ascuns în spatele evlaviei şi al pregătirii theologice, se îngrijeşte în fond doar de „eul" său, asigu-rându-şi minunarea faţă de sine, dar şi dispreţul faţă de orice om păcătos şi ratat.
Părintele Varnava, în coordonatele acestui cadru, ne cheamă să descoperim seminţele dezbinării şi ale singurătăţii înlăuntrul nostru. Pe fiecare dintre noi îl aşază în centrul dezvoltărilor sale, şi cu fiecare ocazie accentuează nevoia de unitate şi de rodire, care va porni de la transformarea noastră personală. Această atitudine este promovată ca un răspuns al Bisericii adresat unei lumi dezbinate şi egocentrice.
In fiecare moment, în fiecare frază a cuvântului său, părintele Varnava rămâne tăios, dar şi nobil, neîmpăcat în ceea ce priveşte criteriile, dar şi îngăduitor în ceea ce priveşte neputinţa omenească.
Mădular conştient al Bisericii lui Hristos, dar şi necontenit căutător al specialei relaţii personale cu Hristos. Iar această calitate din urmă, întrucât este absolut sinceră şi trăită, cred că întâmpină fără dificultate dorinţa şi nădejdea fiecărui cititor. Pentru că ceea ce are să-i ofere Hristos părintelui Varnava şi fiecăruia dintre noi, exact după aceea însetează fiecare inimă omenească: Adevărul şi Dragostea în duhul unei absolute libertăţi.
Nu este întâmplător faptul că această libertate, pe care numai Hristos o dăruieşte, libertatea de alegere, libertatea faţă de patimi, libertatea faţă de neînduplecatul „trebuie" sunt un continuu motiv duhovnicesc în textele părintelui Varnava. Şi această invitaţie pentru întâlnirea cu Hristos, care este adresată prin intermediul acestor texte, constituie şi mobilul fundamental al Editurilor ARHONDARIKI, care cu mare bucurie şi-au asumat această ediţie, astfel încât şi voi să vă apropiaţi de gândirea lui, gândire a îngăduinţei, a iertării şi a cunoaşterii de sine.
Fiecare pagină a cărţii răspândeşte un cuvânt neconvenţional, un zbucium personal pen-tru autenticitate în viaţa duhovnicească şi bisericească, o concentrare pe misiunea liberatoare a Bisericii noastre, o sinceră mărturie a experienţei duhovniceşti, elemente despre care credem în mod neclintit că vor oferi parcursului fiecăruia dintre noi perspective noi!
Editurile ARHONDARIKI